O dimineață de octombrie. După prima ploaie care vestește venirea toamnei, cu mirosul plăcut al ierbii ude, sunt singurul care stă așezat comod pe un scaun pe pajiștea piscinei.

Vremea s-a răcit, bazinul a fost acoperit pentru iarna care vine, apa nu va mai reflecta razele îmbietoare ale soarelui. În fața mea e o construcție nouă, viitoarea piscină acoperită. Mă gândesc că va mai trece o bucată de vreme până va fi gata și regret vara care a trecut, soarele cald, vocile vizitatorilor, cu veselia copiilor, miresmele mâncărurilor din ghereta unde doi tineri pregăteau șnițele gustoase. Puțini oameni trec pe iarbă în drum spre bazin, sunt cei pe care îi întâlnesc de obicei ori de câte ori vin să înot. Privirea mi-e atrasă de o pereche pe care nu am mai întâlnit-o. Un bărbat înalt cu părul alb, îmbrăcat sportiv, cu un rucsac în spate, sprijinindu-se de un baston, și alături de el o femeie cam de o vârstă cu el, cu o rochie frumoasă de vară și cu o pălărie asortată, care mergea și ea cu un baston. Se țineau de mână, erau frumoși, el îi spunea ceva, iar ea râdea, păreau fericiți. I-am urmărit cu privirea. Știu că nu e politicos, dar iertați-mi curiozitatea. El a intrat în apă, apoi a ajutat-o pe doamna lui. Au înotat încet, elegant. El o aștepta de fiecare dată când ajungea la capătul bazinului. S-au mai odihnit, și-au șoptit ceva la ureche, i-au salutat politicos pe ceilalți oameni care înotau pe același culoar. Apoi au intrat la vestiar, s-au îmbrăcat, au ieșit mână în mână pe pajiștea piscinei și s-au îndreptat spre ieșire. Adevărul este că aș fi dorit să vorbesc cu ei, să-i întreb cine sunt, de cât timp sunt împreună, unde s-au cunoscut. Nu am avut curaj nici măcar să le spun că toamna vârstei lor este plină de vraja neîncetată a vieții…

Andrei Schwartz

24/10/2022