În cafeneaua unde mă duc de obicei sâmbăta era puțină lume, căldura îi speria pe oameni. Doi bărbați cu părul alb pe care îi întâlneam des, cu discuțiile lor interminabile, un bărbat mai în vârstă care venea în fiecare șabat și citea, și un nevăzător cu un câine Golden retriever erau clienții permanenți.

– Șalom, domnule, mi s-a adresat un bărbat înalt între două vârste care tocmai intrase în local însoțit de două femei.

– Șalom, i-am răspuns, cu toate că nu mi-era cunoscut.

– Ocupați o masă, le-a spus el însoțitoarelor lui, vin și eu imediat, după care s-a așezat la masa mea.

– Nu mă recunoști? – mi s-a adresat.

– Nu, i-am răspuns, de unde să te cunosc?

– Șaul, s-a prezentat. Acum douăzeci de ani, în curtea interioară a unui bloc dintr-un cartier rău famat al orașului, ai sosit cu o ambulanță de terapie intensivă. Îmi pierdusem cunoștința, abia mai respiram, precum mi-ai povestit atunci. Îmi injectasem o doză masivă de heroină. Mi-ați administrat antidotul, după care mi-am revenit. Când am deschis ochii, în jurul meu era echipajul ambulanței și doi prieteni. Ce doi amici m-au întrebat ce-am pățit. Ei au fost cei care au dat telefon serviciilor de urgență. Nu înțelegeam ce caută oamenii aceștia. Unul dintre paramedici a adus și un pat pliant ca să mă ia la spital. Am protestat, am spus că mă simt bine și nu mai am nevoie de tratament. „Și-a revenit la cunoștință, e stabil” ai spus dumneata. M-a impresionat că mi-ai dat dreptate.

– De atunci ai mai abuzat de droguri? – l-am întrebat.

M-a privit atent câteva minute, după care mi-a răspuns:

– Din păcate, da. Am fost internat și la terapie intensivă, ventilat aproape o săptămână. N-a lipsit mult să dau ortul popii.

– N-ai încercat o terapie de dezintoxicare? – l-am întrebat.

– Am încercat de câteva ori, dar n-am avut suficiente motive să revin pe pământ. După ce îmi administram drogul, mă simțeam în ceruri. Urma o senzație prelungită de cădere liberă care îmi plăcea în mod deosebit și apoi un somn adânc.

– De ce la vârstă te droghezi? – l-am întrebat.

– La douăzeci de ani am avut un accident soldat cu leziuni ale coloanei vertebrale care au necesitat mai multe intervenții chirurgicale. După operații am rămas cu dureri insuportabile și după o perioadă îndelungată în care mi s-au administrat opiate, m-am obișnuit cu ele și am căutat surse proprii de a le mi procura.

– Ai vreo meserie, familie? – l-am întrebat.

– Lucrez din când în când la un service de reparații auto, sunt tehnician de instalații electrice. De câteva ori am fost concediat pentru absențe îndelungate cauzate de dependenţa de stupefiante. Sunt divorțat de două ori și am doi copii din prima căsătorie, cu alte cuvinte sunt un ratat.

– Nu-ți pare rău că-ți irosești viața? – l-am întrebat.                    

A dat din umeri și nu mi-a răspuns.

– Actualmente care e situația ta, Șaul? – l-am întrebat

– Am primit aprobarea de a folosi canabis medicinal și de atunci mă simt mai bine, durerile sunt suportabile. Șeful a avut multă răbdare cu mine și m-a ajutat, altfel mi-aș fi pierdut slujba.

– Căderea liberă nu-ți lipsește? – l-am întrebat.

– Foarte rar, mi-a răspuns Șaul. Acum am motive să mă întorc pe pământ.

– Care anume? – l-am întrebat.

– O vezi pe femeia brunetă cu părul lung, una dintre cele două cu care am intrat? Ea este femeia la care am visat toată viața, ea m-a adus la realitate. De când suntem împreună, și copiii s-au apropiat de mine.

Mi-a mulțumit pentru discuție și și-a luat rămas bun.

După o vreme au ieșit din cafenea. M-am uitat după ei și în sinea mea i-am dorit lui Șaul să nu mai aibă parte de căderi libere…

Povestirea se bazează pe fapte reale.

Andrei Schwartz

31/07/2023