Spitalul Hadassah din Ierusalim este unul dintre cele mai importante centre medicale din Orientul Apropiat.
La începutul mandatului britanic în Eretz Israel, ocrotirea sănătăţii era dintre cele mai înapoiate.
După crearea Statului Israel s-au făcut eforturi remarcabile pentru ameliorarea serviciilor sanitare din ţară și în acest context se încadrează și Spitalul Hadassah – cu sprijinul Organizaţiei Femeilor Sioniste din America.
Încă din 1913, Hadassah înfiinţase la Ierusalim un centru de ocrotire a mamei şi copilului şi de tratare a trahomului.
Hadassah cuprinde azi două spitale universitare: unul în cartierul Ein Kerem, celălalt pe Muntele Scopus, ambele afiliate Facultăţii de Medicină a Universităţii Ebraice din Ierusalim.
Organizaţia Femeilor Sioniste din America (înfiinţată în 1912 de Henrietta Szold) asigură pȃnă în ziua de azi o parte din bugetul spitalului, restul fiind asigurat de guvern.
Cele 1000 de paturi de spitalizare, 31 de săli de operaţie și 9 unităţi de terapie intensivă asigură sănătatea unei largi populaţii din Israel şi din lumea întreagă (inclusiv din țările arabe), care vin la Hadassah pentru diverse tratamente.
De-a lungul anilor, începând de la înființarea spitalului, imigranții din România au adus o contribuție substanțială la dezvoltarea și la bunul renume al acestei instituții. Unii dintre ei au venit cu studii făcute în marile centre medicale din România sau din Europa, alții au învățat medicina în Israel.
Nu am intenţia să fac lista tuturor medicilor și a altor cadre medicale care au practicat la Hadassah. Ei sunt, probabil, în număr de sute. Este o listă incompletă, în ordine alfabetică, în care am ales personalități pe care le-am cunoscut, de la care am învățat, despre contribuțiile cărora am auzit și am citit sau care au avut interacțiuni cu familia mea – care este și ea alcătuită în majoritate din medici de diverse specialități.
ILIE CRĂCIUN, n. 1950, originar din București, s-a specializat în radiologie la Hadassah Ein Kerem și s-a supraspecializat în domeniul mamografiei. Avem amintiri comune din prima perioadă a șederii noastre în Israel, acum peste patru decenii.
ADI GARFUNKEL (1928-2018), originar din București, a fost profesor şi decan emeritus la Facultatea de Stomatologie, șeful secţiei de patologie orală. Și-a făcut specializarea în anestezie şi imunologie la Universitatea din Pennsylvania. La începutul anilor 70 a contribuit la organizarea Facultăţii de Stomatologie şi a secţiei de patologie orală din Teheran. Mi-a fost dascăl și îndrumător acum 43 de ani, când am venit în Israel. A ţinut tot timpul legătura cu ţara sa de baştină și a contribuit la întărirea relaţiilor dintre medicii stomatologi români și israelieni.
Îi port recunoștință veșnică, deoarece în primele mele zile la Hadassah mi-a explicat în limba română deosebirile de concepţie şi de tratament dintre stomatologia din România și cea din Israel. La moartea lui am publicat despre el un articol mai amănunțit. https://baabel.ro/2018/05/in-memoriam-adi-garfunkel/
G. IZAK, profesor originar din Transilvania, a fondat secţia de hematologie la Hadassah Ein Kerem ca o secție independentă și a condus-o din 1963 până la moartea sa tragică în 1980. A fost unul din pionierii tratamentelor moderne pentru diverse forme de leucemie.
EMERIC LAX (1925-2007), originar din Tȃrgu-Mureş și supraviețuitor al Holocaustului, a fost profesor emeritus și șeful secției de radiologie. Cu toate că în Romȃnia nu a fost cadru didactic, la sosirea în ţară, la începutul anilor 70, a fost integrat la catedra de radiologie. A ajuns poate unul dintre cei mai cunoscuţi specialişti în domeniul diagnosticului radiologic. A avut elevi din America, Olanda, Germania.
În anul 2005, la o conferinţă de radiologie la Tel Aviv, i s-a decernat o diplomă pentru merite deosebite. Prof. Libson a spus la microfon: “Toţi radiologii din sală care i-au fost elevi și l-au apreciat pe Prof. Lax să se scoale în picioare.” Trei sferturi dintre cei prezenți în sală s-au sculat, l-au ovaţionat şi l-au aplaudat timp de vreo 15 minute.
Am avut onoarea de a-l cunoaşte personal. A fost un om de o rară modestie și un savant de mare valoare care a ajutat mii de bolnavi în găsirea diagnosticului corect.
VERA LEIBOVICI este profesor de dermatologie la Hadassah. A condus unitatea de psiho-dermatologie. Pedagog eminent, iubită de studenţi, a primit diplome de onoare de la decan și de la rector pentru activitatea ei cu studenţii.
Pentru mine și soţia mea, Vera este o prietenă apropiată, totdeauna gata să dea o mână de ajutor. Am venit în ţară în aceeaşi perioadă, iar copiii noştri, azi oameni maturi, care au familiile lor, au crescut împreună.
YAKOV MENTZEL, profesor originar din Cernăuţi, a condus centrul pentru osteoporoză din spitalul Hadassah Mt. Scopus. El trebuie amintit, căci a adus o contribuţie esenţială în domeniul osteoporozei, lucrările lui fiind citate în întreaga lume.
HAVA OREN, farmacistă, este originară din Arad, dintr-o familie de medici. A lucrat la spitalul Hadassah între anii 1977-2014. A adus contribuţii importante în domeniul alimentaţiei artificiale a bolnavilor internaţi. A lucrat în special cu secţiile de Chirurgie B şi Terapie Intensivă. Ea este colega noastră la revista Baabel, “capul limpede” care corectează greşelile colaboratorilor înainte de apariţia articolelor. Este autoarea a zeci de articole interesante apărute în revista la care colaborează şi subsemnatul.
HAVA PALTI este originară din Cluj. A venit în ţară la sfârșitul celui de al Doilea Război Mondial, fără părinți, cu Aliat Hanoar (imigrația de tineret). Este absolventă a Facultăţii de Medicină din Ierusalim. S-a specializat în pediatrie la Haifa, apoi în medicină publică și socială în SUA. A fost profesor şi decan al Facultăţii de Sănătate Publică, afiliată spitalului Hadassah. A depus o activitate de pionierat în dezvoltarea instituţiilor “Mama și Copilul”. Este soţia regretatului Profesor Zwi Palti (1931-2022), unul dintre pionierii însămȃnţărilor artificiale în Israel, şeful secţiei de obstetrică-ginecologie de la spitalul Hadassah Mt. Scopus.
O mărturie personală: Hava (sau Marta, cum i se spunea în copilărie) este sora mea cea mare.
ȘMUEL PINHAS, originar din Bucureşti, este profesor, specialist în cardiologie și traumatologie, dar și în administraţie medicală, O perioadă a fost directorul general al spitalului Hadassah. Am avut plăcerea să-l cunosc în casa surorii mele.
ARTHUR POLLAK, dintr-o familie originară din Arad, este profesor și directorul unității de terapie intensivă cardiacă la Hadassah Ein Kerem.
În cei 41 de ani de experienţă medicală s-a ocupat de patologia coronariană, de amiloidoza cardiacă, de factori de risc şi altele. Este un medic deosebit de uman și de apropiat de bolnavi.
Arthur Pollak este și un remarcabil pianist, absolvent al Academiei de Muzică din Ierusalim. Şi o altă mărturie personală: Arthur a fost comandantul meu în armată, la începutul anilor 1980 şi am amintiri foarte plăcute despre felul în care el ne-a îndrumat pe noi, tinerii medici de atunci.
Ar mai fi multe de povestit, dar asta poate într-un articol viitor. Aştept comentarii şi alte informaţii privind subiectul de mai sus.
Johanan Vass
18 Comments
Multumesc lui Janos pentru stilul cald si prietenesc al articolului.
As vrea sa adaug inca un nume: Prof Dvora Rubinger.
Dvora s-a nascut la Bucuresti. A fost una dintre cele mai bune nefroloage si sefa unitatii de dializa de la Hadassah.Cunostiintele ei vaste in domeniul nefrologiei
si umanitatea cu care isi trata bolnavii sunt de nedescris
Ca de obicei si acest articol scris de JOhanan Vass este foarte interesant, prezentand multi medici din aliaua romana care au adus – prin cunostintele si studiile lor lor – o contributie foarte mare medicinai israeliane, spitalului unde au lucrat si au devenit faimosi.
Pe cativa dintre acesti medici i-am cunoscut si eu personal, si cred ca este un mare merit a lui Johanan ca sa nu-i dam uitarii, cum se intampla adeseori in viata noastra.
Si de data asta meriti felicitari si urari de articole tot atat de interesante si de acum inainte!
MULTUMESC COLEGULUI EZRI PENTRU COMLECTAREA IN LEGATURA CU DR GOMORI
Cu placere.
Trebuie să precizez faptul că profesorul Moshe Gomori, fostul șef al secției de neuroradiologie de la Hadassah, care deși pensionar, mai lucrează acolo, s-a născut la Timișoara cu numele de Janos Gömöri. El este vărul soției mele.
AM SCRIS SI IN ARTICOL CA ASTEPTAM SI ALTE NUME DE MEDICI DE ORIGINA ROMANA CARE AU CONTRIBUIT LA PROPASIREA SPITALULUI HADASSA .COMPLETARILE PROFESORULUI G. GURMAN SINT BINE VENITE SI-I MULTUMESC
Multumesc si eu
GbM
Felicitări pentru articol..
Dece “Nu am intenţia să fac lista tuturor medicilor și a altor cadre medicale care au practicat la Hadassah”
O lisă simplă de nume ar fi fost interesantă![.
Cind am intrat la Hadassa ca stagiara ma uitam ca un copil intr-un magazin de jucarii, uimita de nivelul medicinei. Dupa aceea am aflat ce greu era sa avansezi pentru cei care nu terminasera facultatea in Israel, dar toti au razbit. Cunostintele teoretice de la Cluj ne-au ajutat. M-am bucurat de acest articol scris frumos, un prilej ca sa-mi reamintesc de timpurile frumoase de lupta.
Am făcut stagiul la radiologie la prof Lax si primul lucru care mi-a trecut prin minte auzind de la Hava că este vorba de el în articol, au fost sutele și sutele de pacienti salvați de tragedii numai datorită profesionalismului și hărniciei profesorului Lax. Nu sunt sigur, dar cred că pe vremea aceea, în 1983, simpaticul Ilie Crăciun și-a început specializarea, avind întotdeauna un cuvit prietenos pentru noi, studenții.
Cred ca nu greșesc dacă scriu că primul medic din România care a devenit membru al corpului medical al spitalului Hadassah a fost unchiul meu, Dr. Beniamin Barzilay (Eisenhandler), care a emigrat in Palestina in Octombrie 1946, a fost unul din cei care au rezistat asediului arab din Aprilie 1948, si a devenit directorul adjunct al sectiei de urologie până în anul morții sale, 1983.
Unchiul meu (fratele mamei) a fost și primul medic israelian care a participat la un congres medical în România, in Mai 1968, congresul national de chirurgie, a ținut o conferință (Sala Palatului) și cu care ocazie pentru prima oara în istorie a fost arborat în România la un congres medical steagul Israelului.
Dacă redacția va considera posibil, voi trimite o fotografie a lui pentru a fi inserată in revistă.
GbM
PS.Prof. Ady Garfunkel a fost unul din prietenii mei în copilărie.
Vă mulţumesc mult pentru completare. Cred că şi dr. Vass va fi de acord să se introducă în articol numele Dr. Barzilay. De altfel, atunci când, Dr. Vass şi cu mine, am alcătuit Lista medicilor evrei din Cluj şi am publicat-o în Baabel https://baabel.ro/2016/10/lista-medicilor-evrei-din-cluj/, am primit completări pe care le-am introdus ulterior în listă. Acesta e fantasticul avantaj aş revistelor online. Ele pot fi actualizate.!
Mulțumesc.
GbM
Un articol interesant şi binevenit. Poate că el va antama o serie de alte articole care relevă contribuţia imigraţiei din spaţiul românesc, în alte domenii din Israel.
Excelenta idee si remarcabil efort pentru punerea laolaltă a acestor informatii despre exceptionala “alya” din Romania care a activat la spitalul Hadasah din Ierusalim; oare nu sunt majoritatea acestor personaje demne de admiratie si respect, in majoritatea lor, transilvaneni 😉 ?
Felicitari pentru originalitate si informare !!!
O listă impresionantă! Jos pălăria că ați făcut efortul ca să-i amintiți! Pe prof. Garfunkel l-am cunosct personal la un congers de anestezie. Ca să nu mai vorbim de Hava Oren care este soția unui profesor de microbiologie și profesoara noastră de limba română.
Articol interesant, am aflat lucruri pe care nu le cunosteam. E o lucrare importanta in domeniul istoriei contributiei originarilor din Romania la dezvoltarea Israelului. Felicitari autorului, sper sa continue sa prezinte aceasta tema in articole viitoare.
O mare parte dintre ei îi cunosc / i-am cunoscut și sunt într-adevăr oameni deosebiți; dacă ar fi mai mulți ca ei, am trăi într-o lume mult mai bună.
L-am cunoscut și pe tatăl profesorului Polak. El lucra ca medic al personalului și mulți ani a fost practic medicul meu de familie. Și mai bine ne-am cunoscut după ce s-a pensionat. Locuiam în același cartier, ne întâlneam uneori și stăteam la taifas. Așa am aflat că… am fost colegi de liceu la Arad – doar cu o diferență de o generație.