Vitali, un bărbat înalt, trecut de prima tinerețe, apărea la piscină întotdeauna după ora 13.00. Îi saluta pe veteranii bazinului, după care își făcea programul de înot.

– Cine-i omul acesta? – l-am întrebat pe Igor, un alt client vechi al bazinului.

– E din Odessa, mai mult n-am reușit să aflăm despre el, răspunse Igor.

Într-una din zile am terminat de înotat în același timp. Ne odihneam la marginea bazinului, și făceam exerciții de relaxare în apă.

– Dumneata ai înotat în tinerețe? – m-a întrebat Vitali.

– Da, câțiva ani buni, și am jucat și polo pe apă, i-am răspuns.

– Te-am recunoscut ca poloist după stilul de înot pe spate. Am jucat și eu polo la o echipă din Odessa.

– N-am fost la Odessa, dar am auzit că e un oraș frumos, cosmopolit. Am citit despre viața evreilor din oraș, mai ales despre cei din lumea interlopă, așa cum i-a descris Isaac Baabel în cunoscuta lui carte Întâmplări din Odessa.

– E un oraș foarte interesant, unde trăiesc 100 de naționalități: ucraineni, ruși, tătari, greci, români, turci, etc, etc. E cel mai mare port al Ucrainei la Marea Neagră. Are mii de magazine și o viață artistică foarte bogată. Teatrul Academic de Operă și Balet e faimos. Ceaikovski era îndrăgostit de oraș.

– Și evreii unde sunt? Despre ei nu ai pomenit nimic. Câți mai trăiesc la Odessa?

– Sunt puțini, vreo mie, poate două mii. O mare parte dintre ei au fost exterminați de naziști în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, iar dintre cei rămași mulți au emigrat în Israel sau America, mi-a răspuns Vitali.

– Cu ce te-ai ocupat la Odessa? – l-am întrebat.

– Am fost medic veterinar la Grădina Zoologică din oraș. Îmi plac mult animalele, mai ales cele mari. Girafele sunt animalele mele preferate.

– Ai venit înaintea invaziei rusești a Ucrainei? – l-am întrebat pe Vitali.

– Sunt aici de peste cincisprezece ani. Diploma nu mi-a fost recunoscută în Israel, dar lucrez ca îngrijitor de animale la grădina zoologică din oraș, din păcate girafe nu sunt, a răspuns Vitali.

– Ai mai fost la Odessa de când trăiești aici?

– O lună după invazia rusească a Ucrainei m-am întors la Odessa și m-am oferit voluntar în armata ucraineană. Pe vremea Uniunii Sovietice am fost ofițer de infanterie. Nu m-au primit, spunând că sunt prea bătrân, am peste șaizeci de ani. Mi-au propus să activez în cadrul Apărării Civile. E groaznic ce se întâmplă acolo! N-am crezut că orașul meu natal o să fie implicat într-un război în secolul XXI. Printre prietenii mei s-au numărat ucraineni, ruși, greci, evrei. Toți erau cetățenii aceluiași oraș și toți țineau la el. Vasilidis, cu care lucram cândva la grădina zoologică, mi-a spus:

“Dacă ai vedea cât de speriate sunt animalele din grădina zoologică de zgomotele războiului, ți s-ar rupe inima. Nici oamenilor nu le poți explica de ce se întâmplă toate grozăviile războiului, darămite “pacienților” noștri.”

– Cât timp ai stat în Odessa asediată? – l-am întrebat.

– O lună și jumătate în care am îmbătrânit sufletește cu zece ani, mi-a răspuns Vitali.

– Te-ai întors la grădina zoologică din Beer Șeva? – l-am întrebat.

– Acum e închisă. Noul Parc Zoologic, aflat undeva la periferia orașului, este în faza finală de amenajare, a răspuns Vitali. Vestea bună este că vor fi aduse două girafe!…

***

– Ce fac animalele tale preferate? – l-am întrebat nu de mult pe Vitali.

– S-au adaptat și au început să mănânce frunzele din copacul alăturat, mi-a răspuns el.

– Să fie într-un ceas bun!

M-am bucurat și eu pentru girafele lui Vitali…

Povestirea se bazează pe fapte reale

Andrei Schwartz

24/09/2023