Am descoperit. Iată ce facem în fiecare zi! Strângem cioburi de emoții pentru a compune un vas întreg. Atunci și numai atunci când el e gata, vasul face posibil să fie îndeplinite condițiile ca în următorul somn să vină visul. El vine doar când vasului nu-i lipsește nici măcar o câtime infimă și dacă l-am umple cu apă nu s-ar scurge nimic din el.
În sprijinul încrederii în afirmațiile de mai sus, azi-noapte am avut un vis. Se făcea că erau adunați prieteni și cunoștințe la un eveniment care urma să aibă loc. Centrul evenimentului eram eu și m-am așezat lângă omul pe care-l iubeam. Parcă era prima oară când îi arătam iubirea mea și tot prima oară când el mi-a dat dovada că mă iubește. Stăteam fiecare din noi așezați pe câte un scaun, dar ne atingeam brațele. Părea că mă certa pentru ceva, dar mie îmi făcea bine critica lui. Îi apăsam ușor brațul pentru orice dojană, de altfel, toate întemeiate.
Am simțit parcă, aproape material, ce înseamnă să sorbi pe cineva din privire. Din partea persoanelor invitate veneau săgeți de invidie, dar și de admirație care mă făceau și mai fericită. Asta era percepția mea.
Apoi, cineva mi-a dat o oglindă. M-am privit în ea și m-am văzut altfel decât mă știam de-a lungul întregii vieți. Eram tânără și frumoasă. Nu o frumusețe de revistă, ci o frumusețe blândă, venită din interior, așa cum ne dorim cu toții să arătăm când suntem priviți. În acele momente am simțit o bucurie deplină. Și m-am trezit. Nu mai doream decât să rămân cu acea amintire și s-o mai port cu mine măcar până o aștern pe hârtie.
De-abia după trezire mi-am dat seama că imaginea din oglindă era cea pe care o vedea cel pe care-l iubeam în vis și care îmi împărtășise cu câteva secunde înainte că nu-i sunt indiferentă. Părea că destăinuirea lui venea după o perioadă de suferință și incertitudine din partea amândurora. Visul sporise dorința de a trăi restul de viață pe care-l mai am.
Asta e!, mi-am zis. Iată secretul vieții frumoase și împlinite! Să visezi cum te văd oamenii pe tine și în mod special cei care contează în viața ta. Doar astfel primești energia adevărată de a merge mai departe și, totodată, visul îți însămânțează gândul că nu ai trăit în zadar.
Se spune că viața trece ca un fum. O fi, dar prefer să fie ca un fum al viselor de acest fel! Nici nu știu cui trebuia să mulțumesc la trezire pentru o astfel de revelație. Desigur, prima care mi-e la îndemână și căreia îi port recunoștință e însăși viața.
Acest vis m-a făcut să mai înțeleg că de mine depinde să adun în fiecare zi câte o piesă, fie ea cât de mică, iar una din ele va fi și cea care va completa un nou vas care așteaptă să fie întregit. Apoi, cu acest vas voi putea căra în suflet acel fluid benefic și voi putea visa din nou ceva care să mă încarce, tot ca pe un vas, pentru depășirea dificultăților pe care urmează să le întâmpin.
Din partea mea, fie ce-o fi! Viața poate să fie un vis sau visul să fie însăși viața!
Aștept încrezătoare, iar seara nu adorm ușor decât atunci când știu că ziua n-a trecut fără să mai pun o fărâmă cât de mică la vasul visului următor!
Elena Stoican,
15 decembrie 2023, București
18 Comments
Fermecător !!! Nu am cuvinte !!
Deci cioburile adunate formează vasul . Numai când vasul e gata , el crează condițiile visului.
Eu traduc astfel: cioburile sunt ale inimii noastre .Adunate, ele compun sufletul și spiritul nostru. Inima.
Cunoscând acest întreg care ne reprezintă putem crea visul sau drumul nostru în care avem și experiența prieteniei și dragostei celor din jur. Ne trezim cu dorința de a trăi. Câtă nevoie este de acest îndemn !!
Scris cu mare sensibilitate și talent !
La Mulți Ani !
Ați spus-o chiar mai frumos decât am spus-o eu! Vă mulțumesc mult, doamnă Eva Grosz! Mie mi-a spus-o visul avut, iar dumneavoastră v-a spus-o scrisul meu! Minunat!
Îmi doresc așa un vis …
De-abia aștept să ni-l povestiți!
Vasul nu este întreg. Lipsesc cioburi.
Eva, intr-adevar ai recompus povestea visului, ducand-o si pe alte “teritorii”, foarte frumos spus !!
Veronica, visul Elenei este chiar ceva care mie îmi lipsește.
Gandindu-te la el, poate iti va aparea in somn, asta e ceea ce iti pot dori pentru anul care vine 🙂 !
Viața însăși ne conduce spre astfel de interpretări și alegeri care să ni se potrivească mănușă! Mulțumesc pentru comentariu, doamnă Marica!
Ferice de cel/cea care poate avea visuri frumoase.
Toate visurile mele se petrec intr-o atmosferă negativă, uit lucruri, pierd trenuri, si nu-mi gasesc cheile de la mașină!!!
GbM
Poate avem mai multe visuri într-o noapte, dar ne trezim cu cel care e cel mai aproape de gândurile dominante! Mulțumesc mult pentru comentariu, domnule Gabriel Gurman!
E inteersantă ideea că ne construim din visele noastre. Potrivit majorităţii teoriilor visele se constituie de pe urma trăirilor noastre. Totuşi, pe măsură ce le visăm, ne influenţează existenţa ulterioară.
Știu că nu pare credibil, dar eu chiar am avut acest vis! El mi-a ”dictat” scrierea textului. Mulțumesc pentru comentariu, doamnă Andrea Ghiță!
Cat de frumoasa metaforra a vietii perceputa ca un vis pe care tu
Lenus, il recomanzi cu incredere deoarece, sensul si scopul ne sunt asigurate prin incercarile si eforturile de a completa un intreg, fie el vasul din poveste fie chiar imaginea propriei personalitati.
Veronica, ”metaforele” au ieșit din descrierea visului. Am trăit intens acea emoție. Dacă n-aș fi avut visul, n-ar fi existat nici textul. Nu textul a creat ”vasul”. Mulțumesc pentru aprecieri!
Felicitări! Mi- a placut mult..
” Viata poate să fie un vis, sau visul sa fie insăşi viața”
Am descoperit in dvs un autor sensibil si talentat
Viața însăși ne conduce spre astfel de interpretări și alegeri care să ni se potrivească mănușă! Mulțumesc pentru comentariu, doamnă Marica!
Fraza ” Viata poate să fie un vis, sau visul sa fie insăşi viața” m-a fermecat și pe mine. E un gând foarte profund .