Mâine, 7 august 2025, va fi doliu naţional în România. A murit primul preşedinte ales al României democratice[1] şi i se acordă onorurile cuvenite. Totuşi, unul dintre partidele politice aflate la guvernare, USR, este împotriva funeraliilor de stat, la care nu va participa, dar şi a zilei de doliu naţional[2]. Concomitent, a fost lansată o petiţie online cu acelaşi subiect[3].
Din momentul în care vestea decesului a devenit publică, au început să apară reacţiile, majoritatea foarte critice la adresa omului politic Ion Iliescu şi a mandatelor sale. Şi e de înţeles, pentru că un articol echilibrat nu face audienţă. Totuşi, am fost uimită de unele dintre ele, ştiut fiind că printre criticii vehemenţi[4] se număra şi cel care îi căutase anturajul şi publicase o carte despre el[5]. Majoritatea acestor articole îl acuză pe Ion Iliescu de toate relele care s-au abătut peste România după răsturnarea regimului ceauşist: morţii revoluţiei, procesul Ceauşescu, mineriadele, înfiinţarea FSN, formarea noii clase politice corupte care a jefuit ţara, încheierea tratatului de pace cu URSS (care oricum n-a mai avut obiect după disoluţia imperiului sovietic), apariţia şi consolidarea partidelor naţionaliste etc.
Toţi aceşti critici acerbi uită, sau nu înţeleg, că în decembrie 1989 România trăia într-o paradigmă nord-coreeană din care, după ei, ar fi trebui să facă un salt graţios şi să aterizeze direct într-o democraţie occidentală consolidată. Din câte ştiu, Revoluţia din decembrie 1989 a fost prima din istorie care urma să înlocuiască regimul comunist cu unul capitalist, nu exista un precedent care putea fi luat drept exemplu. Disidenţii din România se puteau număra pe degete, regimul comunist aproape că reuşise să edifice „omul nou”; mă întreb care erau premisele democratizării instantanee? Dacă bine-mi amintesc, cei care ascultau seară de seară Europa Liberă, sperau ca – printr-o minune, (trecuse şi Congresul al XIV-lea fără niciun rezultat) – Ion Iliescu să preia puterea şi să îndrepte ţara către un regim inspirat din perestroika lui Gorbaciov. Atunci, alegerea lui Ion Iliescu a fost o izbăvire pentru majoritatea covârşitoare a cetăţenilor ţării.
Evident că Ion Iliescu a fost comunist şi stalinist din tinereţe, că a fost influenţat de anii petrecuţi în URSS, că a făcut parte din nomenclatura regimului ceauşist şi a acţionat de foarte multe ori în consecinţă. Dar, fiind un om politic raţional, a avut capacitatea să intuiască spiritul vremii şi puterea să ia deciziile corecte pentru România. Enumăr doar cele pentru care – cred eu – merită aprecierea posterităţii: reconcilierea cu minoritatea maghiară, reconsiderarea poziţiei faţă de Holocaustul din România şi orientarea fermă a ţării pe drumul euro-atlantic.
Analiza mandatelor sale de preşedinte este de-acum în sarcina cercetătorilor care în anii (poate deceniile) care urmează, studiind documentele şi mărturiile existente, vor putea alcătui o imagine generală a faptelor sale din timpul celor trei mandate şi a consecinţelor lor pentru România.
Sursă imagine
https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/3/3b/Ion_Iliescu_%282004%29.jpg Aluísio/Vice-presidência da República, CC BY 3.0 BR <https://creativecommons.org/licenses/by/3.0/br/deed.en>, via Wikimedia Commons
Andrea Ghiţă
[1] Anterior România a fost regat şi apoi o dictatură în care alegerea preşedintelui nu a fost nicidecum democratică.
[2] https://hotnews.ro/usr-a-propus-in-sedinta-de-guvern-sa-nu-fie-doliu-national-pentru-ion-iliescu-decizia-luata-de-partid-in-privinta-funeraliilor-2039081, https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/politica/usr-anunta-ca-nu-va-participa-la-funeraliile-lui-ion-iliescu-si-ca-s-a-opus-decretarii-doliului-national-mesajul-lui-dominic-fritz-3359039
[3] https://ziare.com/inmormantare-ion-iliescu/refuz-funeralii-stat-petitie-delic-1957252?uord=MT5eVrO4tqRANR%3D6KT_yHRM%3DUJVxxQJ-MWYVY%3D3/Vri_gXJ1YCGrID2GSiNePGC/qhu_Uc11VED0KGS5gpWGRSOrKDhgIEEzUuZxyQa0XGY/YkbhIrexgHJuZ6awIDs0Uhg%3DHbSn
[4] https://www.g4media.ro/un-bolsevic-pentru-eternitate-despre-ion-iliescu.html
[5] Marele Șoc din finalul unui secol scurt: Ion Iliescu în dialog cu Vladimir Tismăneanu (Ed. Enciclopedica, 2004)
9 Comments
Iliescu niciodata nu a vrut o democratie liberala cu caracter occidental. La fel ca si linia comunista de reforma in frunte cu Gorbaciov, din care provenea si el, a vrut sa salveze regimul comunist. Nici el, nici Gorbaciov nu au negat acest fapt, din contra. Iliescu a rezistat la toate incercarile de clarificare a evenimentelor din decembrie 1989, pe care nu le cunoastem precis nici astazi. In schimb a ordonat mineriada la Bucuresti in 1990, care a fost cea mai violenta actiune antipopulara de dupa 1989 in toate regiunea post-comunista.
Evenimentele din decembrie 1989 au fost foarte confuze. În paralel s-au desfăşurat ofensivele mai multopr forţe din statul comunist care tocmai a sucombat. Da, mineriada din iunie a fost marea greşeală politică a lui Ion Iliescu! Anul 1990 a fost foarte tulbure şi tensionat. Totuşi, nu cred că după încheierea mandatelor de preşedinte, după retragerea din viaţa politică, în ultimii 15 ani, Ion Iliescu ar mai fi deţinut puterea de a ămpiedica judecarea dosarelor Revoluţiei şi mineriadelor. Cred, mai degrabă, că e greu de adunat probele irefutabile pe baza cărora să judeci cele petrecute în iureşul evenimentelor care au răsturnat un regim politic şi încă nu au consolidat altul. Cu timpul sper să aflăm dacă au existat terorişti şi cine au fost ei, cum s-a ajuns la organizarea mineriadelor şi cum a ajuns Iliescu să fie de acord cu întoarcerea unei categorii sociale împotriva celorlalte.
ION ILIESCU A FOST UN INTELECTUAL COMUNIST.A FOST TRIMIS DE ANA PAUKER SA STUDIEZE LA MOSCOVA.PERSONAL IL CONSIDER CA UN PERSONAJ ISTORIC POZITIV. NU E USOR SA FII PRESEDINTELE ROMANIEI IN TRECERE DE LA DICTATURA LA DEMOCRATIE.ROMANIA N-A CUNOSCUT DEMOCRATIA DIN 1940.PRESEDINTELE ILIESCU A RECUNOSCUT SI CRIMELE INPOTRIVA EVREILOR IN PERIOADA RAZBOIULUI.
Cine crede ca in începând din Decembrie 1989 exista cineva care ar fi fost in stare sa acționeze fără greșeli este sigur un visător La fel de sigur este ca datorita rolul pe care l-a avut in acea perioada decisiva pentru viitorul tarii, Iliescu a intrat in analele istorice ale tarii.Tot ce s-a întâmplat după, bine sau nu, rămâne secundar. Nimic bun nu s-ar fi întâmplat fără Decembrie 1989 si acest fapt nu poate fi supraestimat..
1. Andrea ai facut foarte bine ca ai publicat acest articol, desi nu am multe date despre Ion Iliescu s-a vorbit indelung ieri la televiziunea romana, cu respect si o oarecare apreciere, fiind considerat, poate ca unicul om politic, care ar fi putut sa ia in mana haturile, dupa revolutia din Dec 1989. I s-au trecut in revista de catre jurnalisti cunoscuti atat cele bune, cat si cele rele (desigur in limita opiniilor personale).
3. Am verificat cine este acest partid USR, si mi s-a parut straniu si neavenita, hotararea lor, dar si mai mult decat atat, faptul ca cel care l-a infiintat, initial ca USB – Uniunea Salvati Bucuresti a fost nimeni altul decat Nicusor Dan, actualul presedinte al Romaniei, probabil pentru ca a fost candidat independent, posibil ca nu mai apartinea acestui partid (din 2017), altfel m-as fi asteptat sa impiedice impotrivirea.
Dar mai este un fapt interesant, actualul presedinte al USR, este cetateanul german Dominic Fritz, primarul Timisoarei, o figura interesanta, prin aceea, ca si-a asumat si i s-a acordat, prin alegeri libere functia de primar, el nefiind cetatean roman. Am apreciat la vremea respectiva, ideea aceasta, nu stiu daca mai exista si in alte state, un cetatean strain sa devina primar intr-un oras al unui stat strain. Posibil ca i s-a conferit intre timp si cetatenia romana.
RIP
Am mai verificat un lucru important de stiut, pe care il reproduc mai jos :
”
În 2004, Comisia internaţională pentru studierea Holocaustului în România, prezidată de Elie Wiesel şi mandatată de preşedintele României de atunci, Ion Iliescu, în spiritul cercetării istorice, stabilea responsabilităţile pentru tragedia evreilor din România şi teritoriile administrate de aceasta. Concluziile au fost formulate și exprimate în volumul „Raport final”.”
Neavând acces la documente nu vom cunoaște realitatea în care a acționat după Congresul al XIV-lea.
Dar a-i pune-n „cârcă” toate eșecurile de după nu mi se pare corect.
Nefiind de față, nu știu dacă am dreptul la o părere, dar pot să întăresc spusele lui Tiberiu Ezri: România de după revoluție este cu totul altă lume decât cea de dinainte. Poate că Iliescu nu a fost perfect, dar cred că își merită pe deplin funeraliile de stat.
Tendința oamenilor este de a demoniza postum un politician care a trebuit să ia decizii în vremuri grele este regretabilă. Așa a fost și după moartea lui Gorbaciov.
Eu un lucru pot să afirm ca turist vizitând România după revoluție: oamenii zâmbeau pe străzi și prăvăliile erau pline de bunătăți.
Trebuie remarcart relatia de exceptie a Comunitatii Evreiesti din Romania cu Presedintele Ion Iliescu.
Participarea la funeralile Sef Rabinului Moses Rosen, relatia de exceptie cu Presedintele FCER Acad. Nicolae Cajal, participarra la evenimente etc, reflecta respectul Presedintelui Roamaniei fata de Comunitatea Evreiasca.
Pozitia fata de Holocaust, prin organizarea Comisiein Nationale de analiza a Holocaustului din Romania si publicarea cu mult curaj a concluzilor Comisiei. Dumnezeu sa-l odihnesaca in pace!