Număr vizualizări 66 ori
Deocamdată nu știm dacă, după cele două săptămâni de armistițiu, războiul efectiv cu Iranul va fi reluat sau nu și, în final, cine va câștiga din punct de vedere militar. Opinia strategilor militari este că Statele Unite și Israelul. De-acum aviația lor domină cerul Iranului, o mare parte a lansatoarelor de rachete au fost distruse, infrastructura deteriorată, importanți conducători asasinați. Dar dacă aruncăm o privire la situația globală, la obiectivele care și le-au propus cele două țări, dar mai ales la pretențiile Iranului, nu putem declara un învingător, în schimb putem nominaliza un perdant – Donald Trump.
Când s-a alăturat Israelului în această aventură militară, președintelui american i s-a atras atenția că aici nu este vorba de Venezuela, că se poate aștepta la o rezistență înverșunată și la o replică puternică, deoarece Iranul are toate mijloacele militare moderne necesare și în plus, psihologia răzbunării care animă întreaga structură de conducere. Acest lucru s-a demonstrat chiar la negocierile americano-iraniene eșuate. Nu știm dacă în numeroasa delegație iraniană care s-a deplasat în Pakistan s-a aflat cineva dornic să facă acele compromisuri majore din punctul lor de vedere, reprezentate de cerințele americane, justificate pentru noi, occidentalii, dar rușinoase pentru un musulman.
În plus, Iranul, așa cum s-a văzut, are o armă infailibilă cu ajutorul căreia ne-a pus pe toți la pământ – strâmtoarea Hormuz, iar Donald Trump nu a ținut cont de ea și de aceea îl consider pe el perdantul războiului. Secretarul Apărării a dat dovadă de multe slăbiciuni, alți consilieri consideră că orice face sau spune Trump e minunat, e gândit cu înțelepciune. Dar nici măcar printre ceilalți, puțini la număr, precum vicepreședintele Vance, care de la început a fost împotriva războaielor purtate de americani departe de țară, nu cred că cineva i-a atras atenția preşedintelui american asupra acestei posibilități (de fapt, era la mintea cocoșului) și pe care a dat-o la o parte, deoarece nu se încadra în viziunea sa. Și rezultatul: Iranul dispune de un instrument de șantaj și Trump (sau mai degrabă lumea) trebuie să plătească.
Acest element aparent neglijabil a dus la eșecul negocierilor americano-iraniene de la Islamabad, desigur pe lângă alte condiții puse de partea americană, aceleași care au determinat eșuarea convorbirilor bilaterale din februarie, înainte de lansarea atacurilor. Dacă Trump credea că bombardamentele, distrugerea a mii de obiective militare și, din păcate, și civile vor „înmuia” poziția iraniană, s-a înșelat, deoarece între timp a apărut eficienta armă de șantaj, strâmtoarea Hormuz dar, să nu uităm replicile militare ale Teheranului împotriva Israelului, a țărilor din Golf și a bazelor americane din zonă.
Acum Donald Trump se zbate și caută soluții care să-i facă pe iranieni să revină la masa negocierilor, dar blocarea strâmtorii Hormuz este departe de a îmbunătăți situația, dimpotrivă. Iranul, care a cam ajuns cu spatele la zid, și-a dat seama că soluția găsită de Trump va fi o nouă lovitură dată economiei globale și consecințele ei îi vor înfuria pe aliații Statelor Unite care erau aprovizionaţi de nave petroliere care treceau prin strâmtoare – Japonia, Filipine, Coreea de Sud, Australia, precum și China, în condițiile în care președintele american se pregătește să se întâlnească cu președintele chinez. Nu sunt condiții de bun augur. Chiar dacă multe țări europene, inclusiv România, primesc petrol pe alte rute, și aici prețul barilului va crește. O altă consecință a eșecului negocierilor este deteriorarea relației dintre SUA și NATO, de fapt a lui Donald Trump cu aliații, el fiind furios că aceștia au refuzat să se implice într-un război care nu este al lor.
O analiză separată ar trebui dedicată consecințelor eșecului negocierilor asupra Israelului. Poate nu greșim dacă afirmăm că Israelul nu este foarte supărat, dimpotrivă, dorește continuarea războiului până la „victoria finală”, până când va dispărea amenințarea iraniană. Dar ce se întâmplă în țara care resimte acum consecințele unui război, este o altă poveste.
Ceea ce pot afirma cu certitudine este că există un câștigător – Rusia lui Putin. O mare parte din țările afectate de închiderea strâmtorii Hormuz cumpără de-acum petrol rusesc al cărui preț bineînțeles a crescut odată cu cel negociat pe piețele internaționale. Rusia a încasat și va încasa, fără exagerare, miliarde de dolari, își va completa arsenalul militar și, din păcate, în curând vom avea un nou perdant – Ucraina. M-aș bucura ca previziunile mele (și ale altora) să nu se îndeplinească, dar nu cred.
Eva Galambos
