Număr vizualizări 28 ori
Rezultatul alegerilor din Ungaria în 12 aprilie înseamnă nu numai abolirea unui guvern, prin câștigarea a peste două treimi din voturi de către partidul de opoziție de dreapta moderată Tisza (138 de locuri în parlament, față de 55 obținute de Fidesz), ci abolirea unui regim întreg. În noul parlament vor fi trei partide, dintre care partidul pro-fascist Mi Hazánk (Patria noastră) cu 6% din voturi. În prezent nu există niciun partid de stânga sau liberal, nici în parlament, nici extra-parlamentar. De altfel, și Fidesz, care a pierdut alegerile, este membru al uneia dintre uniunile partidelor de extremă dreapta din UE – Patrioții.
Partidul Tisza a pătruns în politica ungară doar de doi ani, la fel ca și liderul său, Péter Magyar (45), necunoscut publicului ungar până în februarie 2024. Absolvent al facultății de drept, el a fost un consilier de încredere în sistemul lui Orbán. Este și fostul soț al ministrei de justiție, Judit Varga. Într-un interviu dat televiziunii Partizán, el a întors însă spatele regimului corupt și în doi ani, cu un partid nou-nouț, a reușit să câștige alegerile în faţa lui Viktor Orbán și a partidul său, activ în parlament de treizeci și șase de ani.
În 2010, în urma obținerii a două treimi a voturilor, Viktor Orbán a instaurat Sistemul Național de Cooperare (Nemzeti Együttműködés Rendszere, prescurtat NER), numit ca atare de Orbán însuși. Schimbările au fost rapide și fundamentale, regimul lui Orbán find singura formațiune guvernamentală post-comunistă din Europa Centrală care nu mai recunoştea oficial schimbarea de regim din 1989.
Preambulul noii constituții din 2011, pe care o parte din Opoziţie nu a votat-o, proclamă recâștigarea independenței naționale. Potrivit formulării, ea a fost pierdută odată cu ocuparea de către Germania nazistă în 1944 (de fapt, Ungaria a fost în același timp aliata Germaniei) și nu s-a redobândit până în 2010, deci până la câștigarea alegerilor de către partidul Fidesz al lui Orbán. Deci el a repudiat nu numai deceniile comuniste, ci chiar noua orânduire democratică de după 1989, în care el însuși s-a lansat ca politician. În această narativă, istoria autentică a națiunii a fost dislocată nu numai de comuniști, ci de toată lumea înaintea venirii lui la putere. O altă schimbare esențială a fost desființarea oficială a republicii ca denumire a statului. Apoi Viktor Orbán a proclamat regimul de democrație iliberală, precizând că va fi un stat al muncii.
Pe lângă aceste definiții și proclamări care au stat la baza instaurării unui nou regim, cei 16 ani ai perioadei NER se caracterizează prin nenumărate schimbări profunde, nu numai în legislație, ci și în structura statului. Majoritatea ministerelor au fost desființate, profilul acestora fiind redus la nivel de secretariat de stat în cadrul unor noi super-ministere. Astfel, în momentul de față, în Ungaria nu există un Minister al Educației, școlile aparțin Ministerului de Interne. Schimbarea a fost făcută în urma protestelor profesorilor și părinților în 2010, din cauza dificultăților enorme create de centrele de administrație regională care au limitat autonomia școlilor, desființând chiar dreptul profesorilor de a alege directorul de școală. Deci scopul restructurării a fost restabilirea ordinii și disciplinei în sfera educației; protestatarii au fost amenințați cu concedierea. În timpul unei greve, participanții au fost chiar scoși din sistemul de asigurări de stat pentru zilele nelucrate, dar ulterior hotărârea a fost respinsă de Curte.
O altă caracteristică a regimului NER a fost stilul deosebit de dur la adresa tuturor celor care au fost calificați dintr-un motiv sau altul ca dușmani. De exemplu, în 15 martie 2025, cu ocazia festivității de comemorare a Revoluției din 1848, Viktor Orbán i-a numit pe așa-zișii ziariști, judecători și civili „plătiți” de „imperiul de la Bruxelles”, „imperiul liberal, american” și de Soros „ploșnițe de care ne vom curăța la primăvară”. În 2023, la o întâlnire cu cetățeni în orașul Jászapáti, președintele parlamentului, Kövér László a spus: „Bineînțeles că, din punct de vedere moral, toți cei din opoziție sunt trădători de țară. Totuși, nu pot să-i consider ca atare, întrucât, ca să fii trădător de țară, trebuie întâi să ai o țară, iar majoritatea dintre ei au fost vagabonzi bozgori”. Violența verbală a ajuns la cote și mai înalte în timpul campaniei electorale, când guvernul a invadat toată țara cu afişe cu portretul președintelui ucrainean Volodimir Zelenski, cu textul „Să nu lăsăm ca el să râdă ultimul”. Narativa anti-ucraineană și pro-Kremlin a lui Viktor Orbán, de docilitate neclarificată până acum, este că opoziția operează ca „agent” al Uniunii Europene care finanțează războiul din „banii noștri” și realegerea partidului Fidesz, în frunte cu Viktor Orbán, ar fi garanția păcii. În acest spirit se răspândea masiv mesajul că „nu vrem să fim colonie ucraineană” și „nu lăsăm pe tinerii noștri să moară pe frontul ucrainean”.
Amenințările cu primejdia iminentă a războiului în cazul unei schimbări de regim anti-Fidesz au dat roade în campania din 2022, în ciuda faptului că dificultăţile vieţii de zi cu zi erau tot mai mari. De pildă, TVA-ul din Ugaria, 27%, era cel mai ridicat din UE.
În 2026 însă aceste ameninţări nu mai aveau sorți de izbândă. Ca urmare a nesoluționării lipsei de transparență a surselor financiare din UE și a funcționării justiției, inclusiv refuzul guvernului de a adera la un sistem unional de procuratură, s-a ajuns la blocarea a peste 9 miliarde de euro pentru Ungaria, din care peste un miliard irecuperabil. În același timp, guvernul a uzat de dreptul de veto împotriva finanțării Ucrainei, care suferă de un război de patru ani sub atacul Rusiei, blocând astfel 90 de miliarde de euro votate de UE pentru Ucraina.
Câştigătorul alegerilor, Péter Magyar, are cele mai bune șanse să recupereze banii netransferați Ungariei și să aprobe, ca țară membră, alocațiile pentru Ucraina. Însă, dacă se apucă de demontarea regimului consolidat de-a lungul celor șaisprezece ani, în mod inevitabil se va lovi de frustrări și chiar de eșecuri. În momentul de față, țara se află în faza de eliberare de autocratism, dar încă nu a ajuns la edificarea unei noi libertăți, a democrației și a statului de drept.
Mihály Szilágyi-Gál
