Când  scriu  aceste  rânduri, mai este valabil  acordul  de încetare  a focului, intre   Israel şi Hamas, semnat pentru trei zile. Era răgazul  necesar  pentru începerea  unor negocieri care să stabilească  nişte  condiţii de asigurare a coexistenţei celor două  entităţi  într-o pace  relativă. După  confruntarea  sângeroasă  de aproape  o lună  de zile, nu cred  că se poate vorbi  de vreo victorie  categorică  a uneia dintre părți. Ceea ce se va realiza,  eventual,  după negocierile  din Egipt va fi refacerea status quo-lui dinainte  de război care oferise Israelului  o linişte  în sudul ţării.

Când  scriu  aceste  rânduri, mai este valabil  acordul  de încetare  a focului, intre   Israel şi Hamas, semnat pentru trei zile. Era răgazul  necesar  pentru începerea  unor negocieri care să stabilească  nişte  condiţii de asigurare a coexistenţei celor două  entităţi  într-o pace  relativă. După  confruntarea  sângeroasă  de aproape  o lună  de zile, nu cred  că se poate vorbi  de vreo victorie  categorică  a uneia dintre părți. Ceea ce se va realiza,  eventual,  după negocierile  din Egipt va fi refacerea status quo-lui dinainte  de război care oferise Israelului  o linişte  în sudul ţării. Chiar dacă îşi va folosi maşina  de propagandă  foarte bine pusă  la punct, marele perdant este, cel puțin deocamdată, Hamas-ul. Cu tunelurile  distruse atât  de Israel, cât şi de Egipt, cu Gaza in ruine, organizaţia  islamiştilor radicali  va trebui să accepte probabil mult mai puţin decât ar fi dorit când a provocat  confruntarea, fiindcă  este limpede pentru oricine că statul  evreu a fost târât  in acest război. Din păcate, din cauza  tacticii inumane folosite de Hamas, de a sacrifica cât mai multe vieţi din rândul  propriului popor –  persoane nevinovate – ca  să stârnească  mila faţă de aceştia şi furia împotriva  evreilor, Israelul este, într-un fel, perdantul  moral  al acestui război . Deşi  teoretic şi “scrâşnind  din dinţi”, i s-a recunoscut  dreptul la autoapărare, demonstraţiile  antiisraeliene – mai  ales din Europe – au  dovedit  că în ceea ce se cunoaşte  sub denumirea  de P R  (public  relations ) Hamas a ieşit în câştig .

Trebuie să fie limpede că, indiferent  de condiţiile  dure  sau mai puţin dure care li se vor impune, Hamas nu va renunţa  de bună  voie la noi confruntări acum, peste şase  luni, un an sau zece. Ca sa zicem aşa… “intră  in fişa postului “. Distrugerea  statului  evreu este principiul  fundamental  al cartei  organizaţiei şi, cu toate că, spre norocul Israelului, la ora actuală  Hamas este are duşmani  puternici în rândul statelor arabe, se vor găsi  ţări, care să-l sprijine.

Ce se poate face în aceste condiţii ? Eu cred (şi aici e vorba de opinii personale), că nici o intervenţie din afară  nu ar putea  schimba situaţia din Gaza. Soluţia este în mâna palestinienilor care trăiesc acolo. Ei trebuie să  conştientizeze  eşecul  politicii actualei conduceri şi să impună  schimbarea acesteia. Au existat de acum  manifestări  de nemulţumire  din partea palestiniană. Nu multe, dar au fost. Acest proces  va fi îndelungat şi necesită  nişte  lideri  foarte  curajoşi . Poate că se vor găsi. Un al doilea factor ar putea fi Israelul, respectiv Cisiordania. Cu sprijin masiv israelian acordat  unui guvern al preşedintelui Abbas , lipsit de “tehnocraţii ” Hamas, acest teritoriu ar putea fi transformat într-un fel de vitrină  care să demonstreze că o coexistenţă  cu evreii nu numai că este posibilă,  dar aduce şi beneficii. Poate că puterea exemplului  ar fi mai convingătoare  decât  armele. Poate că, astfel şi Israelul îşi va câştiga liniştea, pacea.

Nici una dintre aceste variante nu este uşor  de realizat. Încă nu ştim  dacă mâine  nu se vor relua  luptele. Dar trebuie să se arate şi o rază de speranţă , ceva care să justifice că sacrificiile războaielor  din Gaza nu au fost inutile.