Cine şi-ar fi imaginat că fetişcana zveltă, isteaţă şi zvăpăiată – încă liceană când am cunoscut-o – pe care viaţa nu avea s-o răsfeţe prea tare, se va  dovedi o gospodină atât de bună, de primitoare şi afectuoasă ? Am petrecut foarte multe sărbători în casa ei, dar şi atunci când eram invitaţi acasă la Mama soacră, majoritatea aperitivelor erau tot de resortul cumnatei mele. Niciodată nu am să uit sărbătorile de Paşti când – fiind  în schimbul trei la fabrică – a vopsit ouăle pascale între analizele a două şarje succesive de probe de ceramică. (Să ne amintim că pe atunci se lucra de Paşti şi de Crăciun, iar ouăle, la fel cu uleiul, zahărul, untul şi carnea, erau produse greu de găsit şi numai pe cartelă). Întotdeauna ouăle roşii vopsite de ea erau minunate, vădindu-i îndemânarea la desen şi potrivitul culorilor (moştenite de la Mama).Read more…