PISICA HOINARĂ

Gospodinele preferă pisici albe, cu pete galbene şi negre, despre care se spune că ar fi agere la prins şoareci. Aşa o fi. Pisica noastră, cea care ne-a adoptat pe noi, are cu predominanţă culoarea neagră, cu botişorul, ochiul şi urechea stângă, garnisite cu blană galbenă, iar partea dreaptă neagră: i-am spus de aceea „Paloma”, considerând-o un model de Picasso. Ceilalţi locatari ai casei, îi spuneau însă Negruţa.

De cele mai multe ori, când veneam seara de la muncă, simţeam chiar de la colţul străzii o atingere prietenoasă pe picior. Era Negruţa care mă întâmpina cu entuziasm, dornică de companie. Făcând o vizită la o fermă, ni s-a spus că poţi afla dacă ciupercile de pădure, nu sunt otrăvitoare, gătindu-le şi apoi oferind prima porţie pisicii.

Daria pisicuta afis

Ca orice pisică de burlan, parţial domesticită, Negruţa vizita şi vecinii care o invitau în casă, privind cu simpatie pe cei care îi ofereau câte o noapte la gura sobei, chiar dacă aerul încăperii era îmbâcsit cu tutun şi alcool. În câte o dimineaţă de duminică la micul dejun, blana Negruţei mirosea de departe a ţigară, paltonaşul ei, strălucitor nefiind nici pe departe în pericol de a fi atacat de moli. Într-o bună zi, fumătorii înrăiţi s-au certat cu Negruţa şi fără prea multă vorbă, au vârât-o într-un sac şi au dus-o într-un cartier îndepărtat. Ei n-au reflectat că dacă nu iubeşti pisica, nu-i dai drumul în casă şi n-ai necazuri cu ea. În acest mod a dispărut Negruţa.

După câteva luni, mergând cu soţul meu „Mai mult ca Perfectul”, pe o străduţă îndepărtată, am văzut într-o curte părăsită, botişorul inconfundail galben cu negru şi ochii ageri, care ne priveau atent şi pe dată s-a lipit de picioarele noastre cu un mieunat prelung. Ne-a urmat şi de bucurie, s-a căţărat într-un arbust, până la nivelul ochilor noştrii şi a început să toarcă. „Mai mult ca Perfectul” a luat-o în braţe şi justificându-şi renumele a găsit unicul taxi din cartier care a binevoit să ne ducă acasă, împreună cu pisica neagră. Ajunşi la domiciliu, i-am oferit Negruţei o conservă întreagă de ton pe care a primit-o cu condescendenţă, iar când i-am dat granule pentru pisici, bucuria ei a fost completă. A doua zi, ne-a complimentat aducându-ne un şoarece proaspăt prins pe preşul de la uşă… Negruţa a vizitat apoi împrejurimile şi astfel chiar vecinii cârcotaşi, au aflat de întoarcerea ei glorioasă, mirându-se de simţul ei de orientare.

Daria Dascălu

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *