Disperare

Mai întâi am vrut să-mi intitulez articolul ”dezgust” fiindcă, la ora actuală acesta este sentimentul care mă cuprinde când mă uit în jur. Și dacă acest cuvânt reflectă ceea ce simt, disperarea este consecința lui. Am ajuns să cred, chiar să fiu convinsă că nu prea există o ieșire din situația în care ne aflăm noi care am fost atât de curajoși încât am rămas în țară și să nu ne-am luat câmpii pe alte meleaguri.

Mă uit în jur și nu văd pe nicăieri luminița de la capătul tunelului, cum foloseam expresia cu decenii în urmă. Nu, spun cu hotărâre că nu există nici un fel de luminiță și nici un fel de capăt al tunelului. Doar un tunel nesfărșit în beznă în care ne aflăm și care nu se mai termină. De 25 de ani nu se mai termină. Nu văd cine ne va putea conduce spre ieșire, spre lumină. Cine ar putea, probabil că împărtășește sentimentul meu de neputință și se întreabă: „Dar cu cine? Pentru cine? Pentru ce?” și nu se bagă, așa cum nici eu și nici alții, mai onești, nu se bagă. Ar trebui pe undeva să ne fie rușine, ar trebui să ne gândim că poate ar merita să intrăm în bătălie, dar probabil suntem prea bătrâni, am trecut prin prea multe, ne este lehamite.

Lumea care mă cunoaște știe că, în general, sunt o optimistă și poate se miră de aceste rânduri. Dar chiar nu mai pot să mai fiu când văd ce se petrece în jurul meu, ultima picătură pe care am considerat-o tipică, fiind scandalul de la Antene. Recunosc, sunt subiectivă, niciodată nu mi-a plăcut vehemența acestor posturi, limbajul folosit, felul în care se conduceau mesele rotunde, talk show-urile, profundul subiectivism pus în serviciul unui trust. Și vreau să subliniez foarte energic și clar: nu există libertate editorială în mass-media, nici la media de stat, cu atât mai mult la cea particulară. Știu din experiență proprie, după 1990 am lucrat la un trust particular de presă. Și apăram interesele patronului. Ni se dădeau indicații clare – azi scrii așa, mâine scrii așa Nu vreau să dau exemple concrete, dar credeți-mă, așa a fost. Și nu era vorba de interese politice ci economice. Cu atât mai mult când este vorba de politic, de partide sau personalități. Ți se spunea: ”Dacă nu-ți convine, pleacă” (Și am avut cazul unui coleg care a și plecat, a făcut după aceea o carieră foarte frumoasă tot în presă, opinia despre el este excelentă).

Eva antena3

Că lumea știe pe cine apără Antenele nici nu mai este cazul să amintim și nu numai despre asta vreau să vorbesc. Ne place, nu ne place, este Voiculescu, interesele lui, oamenii lui politici. Că Voiculescu este un corupt, că și înainte și după 1989 apăra și el niște interese, este de asemenea clar. Primul om despre care am citit la a treia sau a patra zi după revoluție, pe o agenție străină a fost Voiculerscu, Crescent-ul și banii Securității. Nu știu cât adevăr era în cele susținute atunci, dar faptul că nici azi aceste suspiciuni nu au dispărut, spune ceva. Dar repet, îi înțeleg într-un fel (nu-i aprob) pe redactorii de la Antene. Era serviciul lor, viața lor, patronul lor, banii lui, doar nu era să muști mâna care-ți dă pâinea. Eu am în vedere reacția stârnită de scandalul pe undeva fără bază, cu acuzații mincinoase. O mare parte a oamenilor politici, începând cu președintele Senatului – al doilea om din stat și – din păcate – terminând cu președintele României, nu au ținut cont de un lucru elementar pe care încercăm cu greu să-l impunem – dreptatea consfințită de lege. Toate organele de drept, până la Curtea de Casație și Justiție l-au condamnat pe Voculescu pentru furt. 60 de milioane de euro. Şi s-a cerut – și noi, populația am cerut – recuperarea pagubelor. În fond, oameni buni, voi cei care ați ieșit să strigați în favoarea Antenelor lui Voiculescu, sunt banii voștri, bani luați din buzunarul vostru. Când pe stradă se strigă ”Hoții, hoții”, este și el unul dintre cei vinovați. Nu vreți să primim înapoi acești bani? Dacă nu, de ce să mai strigăm ”hoții”? Și dacă da, de ce să susținem propaganda vicioasă a Antenelor care vor să ne împiedece să primim înapoi banii. Iar parlamentarii, senatorii? Pentru mine s-a terminat cu ei. Nici unul nu a venit să ia apărarea deciziei drepte și legale, votate de altfel și de Parlament, dimpotrivă, a fost o revoltă generală împotriva justiției. Păi ce facem, întreb, dacă legislatorii se ridică împoltriva propriilor legi? Cred că un astfel de paradox se întâmplă numai la noi. Nu degeaba a vorbit istoricul Lucian Boia despre”România altfel”.

Eva iohannis_mondonews_ro_1_96446000

Iar președitele țării? A scris cineva în ”Adevărul” că președintele nu vorbește când trebuie și vorbește când nu trebuie. Foarte adevărat și e păcat. Îmi pare nespus de rău de cei mulți care au crezut că odată cu alegerea lui, hop, va veni schimbarea. Numai naivii pot crede așa ceva. Nu vreau să spun că președintele nu vrea. Ar vrea el, dar nu poate. Nu poate fiindcă sunt prea puțini care să-l susțină, nu poate fiindcă nu are suficientă viziune și nu poate fiindcă, după părerea mea, este sfătuit prost. Și dacă la primele două aspect este greu de umblat, măcar la al treilea ar putea să încerce să schimbe lucrurile, aici totul depinde de el.

Vin alegerile și chiar nu văd ce se va întâmpla. Nici o șansă pentru schimbări, nici un om capabil care să ne dea speranțe, care să ne scape de marasmul în care ne împotmolim din ce în ce mai mult. Și atunci, vă întreb: să nu fiu disperată? Iar răspunsul este unul singur.

Eva Galambos

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

Comentariile cititorilor sunt moderate de către redacţie. Textele indecente şi atacurile la persoană se elimină. Revista Baabel este deschisă faţă de orice discuţie bazată pe principii şi schimbul de idei.

 

8 Comments

  • Rudolf Zimand commented on March 6, 2016 Reply

    Sunt aici doua aspecte interpatrunse: —
    -recuperarea unor prejudicii banesti hotarata prin sentinta judecatoreasca
    -inchiderarea unor posturi TV cu mare audienta publica drept consecinta a impunerii unei evacuari rapide (5zile) pentru realizarea recuperarii banesti.
    Avand in vedre ca oricum s-a intarziat mai mult de un an intre emiterea hotararii judecatoresti de recuperare baneasca si emiterea ordinului de evacuare care ar face posibila recuperarea, cred ca se impune admiterea unei temporizari rezonabile pentru impacarea ambelor cerinte: recuperarea daunelor si asigurarea liberei exprimari.

  • Serena Adler commented on February 28, 2016 Reply

    Sper ca intervenţia mea aici să fie considerată pur şi simplu ca o părere a unui membru al Comunităţii. Dreptul la opinie îl are fiecare. Fiind an de alegeri, de toate felurile, opiniile vor fi tot mai nuanţate. După părerea şi experienţa mea, problema societăţii noastre este lipsa de management adecvat etapei pe care o parcurgem. Acum nu mă refer la secolul care a început de nu prea multă vreme, ci la complexul politic internaţional, care a modificat şi modifică cu repeziciune sisteme de management mai performante decât este al nostru de aici! Este o ocazie pe care societatea noastră, cu toate componentele ei, ar trebui să o valorifice ca să îmbunătăţească de fond managementul. Când spun întreaga societate, mă refer la tot: administraţie publică, organizaţii şi cetăţeni. O societate merge cu viteza majorităţii, pentru ca astea sunt regulile democraţiei. Trebuie găsit ritmul cu care ne deplasăm înainte, altfel vom obosi degeaba mergând haotic. Să nu ratăm ocazia! Este o dezbatere de care nu trebuie să ne ferim şi felicit cu respect pe cei care au scris aici!

  • ROZA ARSENE-BRUMFELD commented on February 27, 2016 Reply

    INTERESANT SI CURAJOS ARTICOLUL!
    FELICITARI PENTRU CLARITATEA EXPUNERII.

  • Eva Galambos commented on February 26, 2016 Reply

    Sincer să spun, nu m–am gândit să fac vreo apropiere cu situația şi alegerile din FCER. Din câte ştiu, schimbarea satutului a permis amanârea alegerilor.Mie îmi pare rău ca nu am înaintat o propunere care, cred ca ar perrmite alegeri mai democratice, prin vot direct. Să se trimita listele de candidaţi la comunităţi şi să se voteze acolo , eventual in două tururi daca nu s-au întrunit 50 la suta pluus unu din voturi.. Este adevărat, ar costa ceva mai muĺt şi ar necesita o organizare bună, dar nu este prea greu. Raspunsul este şi pentru Tibi Roth. In ceea ce priveste presa Federatiei, respectiv R E, si acolo se pot trimiteniste puncte de vedere.

  • Beatrice Ungar commented on February 26, 2016 Reply

    Bine scris, cu o intrebare: Cand incetam sa asteptam de la altii – mai bine zis de la un singur om – sa ne faca treaba?
    Cu respect

  • Marco M Katz commented on February 26, 2016 Reply

    Un articol clar si foarte corect. In ciuda declaratiilor oficiale care anunta schimbari de viziune si mari realizari (unele imi reamintesc de retorica comunista) presa cat si justitia sunt inca departe de a fi independente si echilibrate. Ignoranta, superficialitatea, interese personale si manipulari de culise sint elemente prezente in cele doua domenii care ne influenteaza viata de zi fu zi. In acest contest articolul dnei Galambos este nu numai clar dar si unul curajos. De curaj va fi nevoie si pentru a scrie despre modul in care tot cea ce se intampla la nivel national, in presa si in justitle, se reflecta si la nivelul conducerii FCER. Intre moment critic pentru viitorul comunitatii evreilor din Romania acest curaj lipseste iar tacerea celor multi afunda in intuneric vocile celor putini care indraznesc sa ia atitudine impotriva lipsei de transparenta, a abuzurilor si a simulacrului care caraterizeaza modul in care conunitatea este administrata. Citind articolul dnei Galombos pentru care am un deosebit respect ma intreb daca cea ce acuza dansa nu este valabil si in cazul presei comunitare? Si ma alatur intrebarii dlui Tiberiu Roth cu privire la alegerile FCER; acestea ar fi trebuit sa aiba loc in 2014 dar care din motive pur politice, personale ele au fost decalate in mod nestatutar, spun unii membrii ai comunitatii, pana in 2016 anul alegerilor la Parlament. Oare de ce? Cine va avea curajul sa scrie un articol pe aceasta tema?

  • roth commented on February 25, 2016 Reply

    Sunt una dintre persoanele care vreau sa fie recuperate zecile de milioane care au fost furate de Voiculecu (si altii). Eva are perfecta dreptate, vreau sa se aplice hotaririle justitiei. Nu inteleg de ce atitia parlamentari vor si reusesc sa mobilizeze populatia impotriva justitiei. M-am saturat pina peste cap de furturile si hotii scapati fiindca o multime de politicieni (dar si jurnalisti) se fac aparatori ai libertatii de gindire si ai pluralismului, cind de fapt trebuie condamnate hotiile.

  • Tiberiu roth commented on February 25, 2016 Reply

    Un articol bine scris! Și la timp.Nu știu încă dacă și cât ajută.Cine încurajează ”protestatarii” în favoarea Antenelor? Îmi amintesc de vremurile când încolonându-ne în fața uzinei,secretarul de partid striga ”Tovarășii care sunt cu lozincile spontane să se grupeze…” S -o fi schimbat ”șefii de partid” dar nu cumva demonstranții sunt la fel?Iți împartașesc ”disperarea”, dar ce părere ai despre alegerile care se apropie inclusiv la FCER :):):)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *