De ce l-au votat americanii pe Donald Trump ?

În ciuda faptului că în ultima vreme mass media  a acordat un spaţiu imens acestui subiect, m-am încumetat  să  abordez, ce-i drept, cu întârziere,  acest subiect, folosind experienţa unor călătorii în spaţiul american, în afara traseelor turistice.

Şi, totuşi, de ce au votat americanii pentru Donald Trump ?

  1. Oamenii vor să circule pe stradă fără teamă că vor fi atacaţi de “minoritari”. Eventual în orice parte a oraşului şi dacă se poate şi la orele mai târzii ale serii…
  2. Cetăţenii normali nu acceptă drogurile, prostituţia şi în general criminalitatea, asociate de statistică fără echivoc, cu “minoritarii”. Un reputat savant a scris: “Vă place sau nu, statistica este o ştiinţă care nu iartă!”
  3. Cetăţenilor nu le plac manifestaţiile furibunde însoţite  de distrugeri ale  afro-americanilor,  când poliţia ucide un membru al acestei comunităţi. Dacă în mod similar originarii din Europa ar manifesta în aceeaşi  manieră ca la Ferguson sau Baltimore,  atunci când un “alb” este ucis , majoritatea întreprinderilor şi instituţiilor şi-ar întrerupe în mod permanent activitatea!
  4. Pe bună dreptate americanii nu vor să mai fie martorii unor catastrofe provocate de terorişti musulmani ca episodul, greu de uitat, al Turnurilor Gemene…
  5. Se apreciază însă că rezultatele recentelor alegeri din Statele Unite au fost generate de imigraţia (sau mai bine zis invazia!) musulmană si africană din Europa…

Şi tot legat de subiect, sunt convins că publiciştii care scriu împotriva zidurilor despărţitoare de la frontiera de Sud a Statelor Unite (sau Israelului), încuie  atent uşa locuinţelor  personale, fie că sunt sau nu acasă! Probabil  că   oamenii nu au văzut niciodată graniţa ghimpată, disproporţionat de lată, de la Vadul Siret, care desparte două ţări  prietene, locuite istoric de acelaşi popor, respectiv între Bucovina ucraineană şi cea românească!

Anexez câteva note de drum în sprijinul cele exprimate mai sus:

Amintiri dintr-o călătorie spre Philadelphia.

Drumul părea de bun augur, dar treptat, pe măsura apropierii de Philadelphia, în locul localităţilor pitoreşti care înconjurau oraşul York (locuite de urmaşii unor emigranţi din Olanda şi Germania) au apărut altele, locuite de o populaţie vădit mai puţin prosperă, ca să nu zic altfel.

Într-un astfel de orăşel se iveşte – oarecum nefiresc – firma unei agenţii care furnizează informaţii turistice automobiliştilor. Intrăm şi solicităm materiale informative despre Philadelphia.

Doamna de la ghişeu află cu interes că venim din Israel, după ce noi sesizăm (fără eforturi) că este evreică. Primim hărţile şi explicaţiile solicitate, după care discuţia începe să ia un caracter confidenţial.

– De ce aţi optat pentru acest itinerar?

– Am considerat că venind din York, şoseaua 30 este drumul cel mai firesc, răspundem noi cu o voce ingenuă.

– Nu ştiţi că drumul respectiv trece prin zonele Philadelphiei locuite de negri? Trebuia să intraţi prin Highway 76!

Mă uit mai atent pe harta, care, total neutră, nu explicita zonele negre sau mai bine zis periculoase care înconjurau marea metropolă.

– De unde vreţi să ştim prin ce străzi se intră sau nu cu maşina? întrebăm noi, puţin iritaţi.

Amabila doamnă se uită în dreapta şi în stânga şi după ce se convinge că nimeni nu interceptează discuţia, începe să contureze pe harta noastră în diferite culori zone şi semne diverse. “Aici nu aveţi voie să intraţi deloc, săptămâna aceasta au fost răsturnate şi incendiate câteva maşini în care călătoreau cetăţeni albi, aici circulaţi cu geamurile închise şi evitaţi orice oprire. Aici circulaţi numai cu atenţie”…

În final, drumul permis devenea practic un slalom menit să evite zonele dubioase, dar noi mulţumim amabilei doamne, luăm harta secretă şi ne continuăm drumul.

Eram complet nedumerit de faptul că buletinele de ştiri ale staţiilor TV din zona respectivă (aferente oraşelor Baltimore, York şi Lancaster) acordau zilnic un spaţiu disproporţionat de mare incidentelor israeliano-palestiniene, chiar şi celor minore, fără să amintească nimic, dar absolut nimic, despre conflictele etnice, soldate cu incendii, morţi şi răniţi, desfăşurate la o distanţă de numai câteva zeci de kilometri de antenele posturilor respective.

La intersecţia a treia se pare că am ratat o intrare spre dreapta şi după câteva sute de metri drumul începe să arate realmente ciudat…

Vehiculele devin din ce în ce mai rare, iar modelele sunt cele folosite în urmă cu 10 sau 15 ani, caroseriile au găuri sau pete mari de vopsea, uşile sunt buşite sau geamurile lipsesc cu desăvârşire… Clădirile hâde din cărămidă sunt pline de graffitti, iar personajele din reclamele de Coca-Cola sau Nike sunt afro-americani. Rarii trecători, cu mutre vădit suspecte, se hlizesc la Ford Mustang-ul nostru de culoare bej şi înţelegem că am intrat într-una din zonele periculoase conturate pe harta noastră de amabila doamnă de la agenţia AAA. În acel moment adoptăm prima soluţie inteligentă din ziua respectivă: întoarcem maşina cu 180 de grade şi pornim înapoi spre York.

Vă reamintesc că nu circulam prin împrejurimile oraşului Port au Prince, Mogadiscio sau prin Beirutul anilor ’80, ci la numai 20 de kilometri de Downtown-ul istoric al oraşului Philadelphia, mândria americanilor, unde s-a formulat şi s-a semnat Declaraţia de Independenţă a Statelor Unite.

Ulterior, călătorind mai des în SUA, am înţeles că americanii, aceşti oameni de bine care vor să facă ordine în toată lumea, nu sunt capabili să facă ordine la ei acasă, pe suprafeţe imense din jurul marilor oraşe, unde şansele de a te întoarce viu dintr-o plimbare inofensivă sunt categoric mai mici decât la noi după un tur prin Iehuda şi Shomron.

S-a clătinat cu această ocazie (sau s-a inversat, mai bine zis) şi mitul bieţilor negri linşaţi de albi în America, cultivat cu multă stăruinţă de foştii mei educatori din timpul războiului rece.

…si din New York.

Sunt implicat şi într-un prim incident cu lumea interlopă. Pe strada 42 colţ cu Broadway, alături de vestita New York Public Library, mândria intelectualilor din oraş, mai mulţi tineri afro-americani se maimuţăreau într-un grup. Constatând că, in ciuda feţelor îngrozite ale trecătorilor albi care priveau incidentul,  nu am avut prevederea să traversez pe trotuarul opus, unul dintre ei, în mod profesional, dar continuându-şi activitatea artistică, mi-a băgat mâna în buzunar, reuşind să-mi extragă numai o batistă parţial folosită….

***

Am încercat , in spaţiul de mai sus, să enumăr  ceva din complexitatea motivaţiei pentru care americanii au votat Donald Trump. Trebuie amintit că şi numărul de voturi primit de Hilary Clinton indica un succes, ce-i drept relativ. Amintesc că un procent din populaţia evreiasca din America nu iartă Partidului Republican care în trecut: a împiedicat emigraţia evreilor din Germania nazistă, a barat intrarea acestora în universităţile de elită (cum ar fi Haward s.a.m.d.) şi, prin politica de izolaţionism, a întârziat , (până la episodul Pearl Harbour), intrarea USA în cel de Al Doilea Război Mondial…

Theodor Toivi

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

8 Comments

  • Theodor Toivi commented on January 2, 2017 Reply

    D-na Roth: erata: efiniti de vedere se va citi punctul de vedere

  • Theodor Toivi commented on January 2, 2017 Reply

    Muzeul de istorie din Piaţa Roşie arată ca un palat din basmele ruseşti; construit din cărămidă roşie şi cu acoperişuri conice argintii, era frecvent fotografiat de turişti datorită aspectului său holywoodian.
    În interior, evenimentele trecutului erau însă modificate (sau mistificate dacă vreţi) non-stop, în funcţie de perioada politică a momentului, confirmând efiniti de vedere al istoricilor moderni care consideră nobila ştiinţă a istoriei drept o chestiune absolut dinamică..

  • Maria Roth commented on January 1, 2017 Reply

    Fiecare poate sa isi scrie propria parere, dar adevarul istoric nu poate fi falsificat si daca it scrii propriile pareri, si nu te bazezi pe date, atunci sa reiasa clar ca e o parere.

  • Theodor Toivi commented on December 30, 2016 Reply

    Dl. Benedick, nu este etic sa ma blamati. Eu am excelat probabil in utilaj petrolifer si hidraulic (poate si in romane memorialistice sau politiste) si in nici un caz in politica. Nu am avut pretentia unui studiu erudit “Trump”, ci am emis cateva opinii. Ceace am scris este rezultatul unor constatari la fata locului si a unor discutii cu rudele mele americane.

  • Theodor Toivi commented on December 30, 2016 Reply

    1. Încă din 1930, preşedintele republican Herbert Hoover a modificat legislaţia existenta, împiedicând astfel emigratia. Tot republicanul Hoover, atunci când UK era într-o stare critică, a declarat că ar fi o gresala a se declara război Germaniei pentru salvarea britanicilor. Tot el a declarat în 1941 că un ajutor dat lui Stalin în lupta contra naziştilor ar fi “o tragedie”!
    2. Întradevăr între 1933 şi 1945, de acord cu dl.T.Perl., preşedinte a fost democratul F. D. Rooseveld (care nu era un mare iubitor de evrei. (Dealtfel şi “musulmanul?”Obama, potrivit d-lui. St.Benedict.) Dar anumiţi istorici , îndeosebi cei ruşi, susţin că FDR a fost informat în prealabil de iminentă atacului japonez de la Pearl Harbour şi în mod deliberat nu a făcut nimic pentru preîntâmpinarea acestuia, pentru justifica intrarea USA în războiul împotriva “Axei”

    În textul publicat în Baabel am încercat, în mod succinct, să-mi explic doar două lucruri:
    a. Dece, în ciuda împotrivirii furibunde a Mass Mediei, (ca deobicei stângiste), cetăţenii USA l-au preferat pe Donald Trump ca preşedinte al Statelor Unite. (Vezi statistica oficială americană anexată).
    b. Dece o parte din evreii americani a susţinut partidul Democrat.

    Regret dacă sau strecurat afirmaţii al căror sens nu a fost înţeles. A apărut deasemenea o repetare eronată privind Hilary Clinton, atât la începutul cât şi la sfârşitul textului…Mulţumiri pentru observaţiile critice.

    PS. Am apreciat pozitiv reacţiile criticând discursul obsesiv al excelenţei sale Kerry din 29/12/2016 privind asezarile israeliene şi componenta guvernului israelian. Reacţii au fost expuse de premierul britanic d-na Mae, Steimetz, Dennis Ross, Dershowitz s.a.m.d.
    Se pare ca excelenţa sa Kerry nu stie ca, in ciuda “primaverii arabe” Orientul Mijlociu arde in Siria,Irak,Yemen,Libia,Sinai s.a.m.d. In opinia excelenţei sale Kerry problema esetială sunt constructiile in Ierusalim!

    y

  • George LItarczek commented on December 30, 2016 Reply

    Trump este rep!Ica americanelor la politica destructivă pe multiple planuri ale mai multora din foștii președinți!

  • Stephan Benedict commented on December 30, 2016 Reply

    Stimat Domn Toivi, Dumneavoastra nu va ridicati deloc la nivelul titlului enuntat. In loc sa adresati adevaratele si profundele cauze a alegerii lui Donald Trump, dvs va lamentati cum de-a fost posibila pierderea alegerii de catre democrati. Incepeti si terminatI in mod obsesiv prin a enunta principiile vechi, pe baza carora evreii au respins intotdeauna Partidul Republican pe care l-ati considerat mereu antisemit. Tin sa va reamintesc ca presedintele american in perioada premergatoare si aprope a intregii durate a razboiului mondial, a fost FDR, un democrat, care s-a dovedit a fi un mare antisemit, de vreme ce nu a incercat sa salveze evreimea din ghiarele naziste, desi evreii notorii ai vremii, ca Henry Morgenthau (Secretary of Treasury) si rabinul Steven Wise, l-au informat de nenumarate ori despre drama evreilor din Europa de sub ochii lor si a presedintelui american. FDR a lasat ca milioane dintre ei sa piara si a fost imbratisat de evrei, ca sa se dea de partea celui care castigase razboiul, fiind considerat unul din “marii” presedinti americani. Istoria contributiei lui la “salvarea” evreimii europene va trebui candva reexaminata si rescrisa. Dumneavoastra nu realizati ca acele pricipii de care vorbeati erau valabile acum vreo 40 de ani, dupa administratia lui Richard Nixon, cand Partidul Republican si-a redefinit principiile. De cateva decade bune deja, stalpii si pilonii de baza ai suportului Israelului si al evreilor americani il constitue Partidul Republican, iar Partidul Democrat face totul sa submineze Israelul la fiecare oportunitate care i se ofera . Actualul Congress American si cativa presedinti, precum George W. Bush au sustinut Israelul fara niciun dubiu. De asemenea, in zilele noastre, cand Israelul este atacat din toate partile si unghiurile posibile, cand se pune problema existentiala a lui, suportul evanghelistilor republicani a devenit substantial si mult mai consistent si mai solid decat al evreilor democrati din Statele Unite, lucru care a devenit un paradox prea evident, pentru a nu fi subliniat. Eu gasesc explicatia in liturghie si in textele bibliei care mentioneaza Ierusalimul de sute de ori, iar numai gandul ca Israelul n-ar mai exista, le-ar produce o criza teologica, ideologica si existentiala de proportii. In cele cinci subaliniate de care faceti referinte in alegerea lui Trump, dvs nu faceti decat o trecere destul de superficiala in revista mult prea generala, precum ca oamenii doresc sa circule pe strada fara teama, fara presiunea drogurilor, si a terorismului contemporan, al invaziei si asaltului musulmanismului si a populatiilor africane. Dvs nu amintiti de imigratia ilegala de la granita de sud, dar mai ales treceti complect cu vederea influenta nefasta, dar mult prea evidenta a politicii dezastruoase a presedintelui Barack Hussein Obama, un musulman deghizat in haine de catholic, pe care editorul revistei Baabel, dna Galambos l-a portretizat cu acuitate. Dvs musamalizati politica celui mai anti israelian presedinte american din istoria lui si a celui mai anti american presedinte din istoria lui, lucru pe care l-am mai subliniat si cu alte ocazii. Asta intrucat dvs va e jena sa subliniati adevarul gol golut, al rolului nefast al unui “asa zis” politician american, care n-a stiut ce sa faca cu puterea care i-a fost atribuita, care a militat pentru conceptiile lui radicale de stanga, total desprinse de conceptia generala a electoratului american, pe durata intregului sau mandat de opt ani. Acest lucru a dus la revolta interioara a oricarui elector de buna credinta, care fierbea de necesitatea unui schimb fundamental al directiei gresite luate de presedinte si implicit la miscarea condusa de Donald Trump, complet ignorata de presa si media de stanga dinaintea alegerilor.

  • Tomi Perl commented on December 29, 2016 Reply

    Analiza cu neiertarea republicanilor este eronata. Intre 1933-1945 USA a avut un presedinte democrat, pe Roosevelt.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *