În turul doi nu va fi o confruntare „Iliescu-Vadim”

Primul tur al alegerilor prezidențiale din Franța s-a terminat aproximativ cu ceea ce a prezis o parte din analiști: o confruntare între Emmanuel Macron – centru-stânga (aproximativ 24 la sută) și Marine Le Pen ( 21,8 la sută) – extrema dreaptă. Francezii au scăpat de opțiunea de care multă lume se temea –Le Pen –Jean –Luc Melenchon – extrema stângă, un fel de bătălie Iliescu-Vadim în care, o mare parte a francezilor nu ar fi știut ce să aleagă. Diferențele dintre cei patru candidați din cei 11, care s-au înscris pentru a accede la funcția de președinte, a fost procentual destul de mici, cifrele primilor patru care contau – E.Macron, Marine Le Pen, Francois Fillon și  J.L. Melenchon -, situându-se între 24 la sută (Macron) și 19,3 la sută  (Melenchon). Sigur , în primul tur de scrutin voturile s-au împărțit între cei 11 candidați și toți aveau alegători, de aceea aceste mici diferențe.

Din nou Europa poate răsufla ușurată, cel puțin deocamdată, iar pesimiștii trebuie să recunoască : nu trebuie încă să se facă prohodul Uniunii Europene. După Austria și Olanda, și Franța pare, repet deocamdată căci este vorba de primul tur, să aleagă în continuare Europa unită, cu bune și cu rele și se pare că partea bună prevalează. Emmanuel Macron este un mare pro-european care, dacă va fi ales și în măsura prerogativelor sale, nu va permite o eventuală ieșire a Franței din UE sau părăsirea spațiului euro. Este un bancher tânăr, fost ministru al economiei, crescut în tradiția euro, cu gândire liberală, care vrea să introducă niște reglementări  de stimulare a  monedei unice, un viitor președinte căruia , mai mult ca sigur, nu-i place prea marea putere de care sindicatele franceze se bucură de peste un secol iar această forță, potrivit economiștilor neoliberali, nu permite o elasticitate a forței de muncă în domeniul angajărilor sau concedierilor. Poziția  antieuropeană și antirefugiați a Marinei Le Pen este binecunoscută. Deși a rupt cu tradiția tatălui său, Jean Marie Le Pen, și a vrut să tranforme Fronul Național într-un  ”soft power”, analiștii știu că este vorba de o fațadă iar esența nu s-a schimbat. Poate ar fi avut șanse, dar Francois Fillon-centru-dreapta- care și-a pierdut atuul de la începutul campaniei cu vestea angajării membrilor familiei lui în funcții guvernamentale, a cerut alegătorilor lui să-l voteze în turul doi pe Macron. Este interesantă evoluția lui Jean-Luc Melenchon, fost socialist, care, la ora actuală ar reprezenta orientarea antisistem, dar nu atât de clar și convingător ca partenerii din Spania, Portugalia, Grecia sau Germania.

Marine Le Pen

Deci, se știe cu certitudine  cine se vor confrunta săptămâna viitoare. Problema care atârnă asupra capului tuturor  implicați în această bătălie este dacă rezultatul se va păstra și în turul doi. Ținând cont de ce a declarat Fillon , cu aproape 20 la sută din voturi și de faptul că probabil  nici una dintre formațiunile aflate în competiție nu-și va trimite oamenii  la vot în favoarea lui Le Pen , formal, Macron ar trebui să câștige confortabil.Totuși, nu poți să excluzi nici un fel de surprize . De pildă, în afara lui Le Pen, nici un alt partid nu are  vreun program comprehensiv  de preocupare față de tineret iar șomajul în rândul lor este imens.  În acest context, ar putea ca unii alegători  să se aplece asupra programului Le Pen, fiind dispuși să accepte și ideile antieuropene, xenofobe și naționaliste ale Frontului Național. Poate, de teama atentatelor – și nu exclud posibilitatea ca până la al doilea tur să se mai întâmple ceva în Franța – alegătorilor ar putea să le convină mai degrabă măsurile antiimigrare dure ale FN și nu cele mai nuanțate ale lui Macron. Astfel că,nu se poate exclude nici ipoteza ca, în pofida unor apeluri ale foștilor candidați în favoarea lui Macron, alegătorii să ia alte decizii. De aceea, eu m-aș situa pe poziția unui optimism prudent. Pe de altă parte – și aici poate că mă mă contrazic – așa cum votul proeuropa  a funcționat în Austria și Olanda, în pofida prezicerilor unor Cassandre – eu mă bazez pe tradiția democratică a francezilor și pe bunul lor simț. Această expresie a fost pronunțată de un analist român și eu mă aliez întru totul ei. Chiar dacă francezii sunt speriați, a intrat în sângele lor democrația .Așa că sper în victoria lui Macron în turul doi.

Emmanuel Macron

Dar greul vine după aceea. Oricât de bun ar fi programul lui Macron (care, în paranteză este neoliberal și poate că nu place la toată lumea), pentru a –l pune în aplicare, ar avea nevoie de un larg spirjin parlamentar format după alegerile legislative care se vor desfășura în iunie. Ori, aici există mari semne de întrebare deoarece partidul lui Macron ,”En marche”, nu are decât un an și nu se știe dacă va aduna destule voturi care să ajute la formarea unui grup parlamentar considerabil. Va depinde de capacitatea de negociere a viitorului președinte și a oamenilor săi să obțină sprijinul necesar.

Ceea ce este de remarcat după rezultatul primului tur de scrutin este dispariția de pe scena politică a celor două mari forțe care au dirijat de aproape un secol viața politică franceză –socialiștii și republicanii. Ele practic nu mai există, locul lor fiind preluat de formațiunea lui Macron, încropită în grabă iar de cealaltă parte – deși nu a câștigat, de partidul lui Jean –Luc Melenchon, un extremist de stânga antisistem care, să zicem așa, a adunat tot ce e mai bun de la socialiști și de la comuniști.

Franța se confruntă cu numeroase probleme, atât pe plan intern cât și extern, care ar merita analizate rând pe rând. Ele au ieșit mai pregnant la iveală odată cu acest scrutin. La fel ca alte țări europene și organismul care-i adună la un loc –Uniunea Europeană –  Franța trebuie să ia în considerare elaborarea și punerea în aplicare a unor reforme esențiale pentru dezvoltarea socială viitoare.

Și, ca totuși să închei articolul într-o  notă optimistă, cel puțin până la al doilea tur de scrutin, personal am o mare satisfacție. Rezultatul, al treilea la rând,  a fost o mare lovitură pentru țările europene care, pe de o parte, profită de toate avantajele UE și ale democrației, pe de altă parte, prezintă politica Bruxelles-ului ca o sperietoare și care-și văd viitorul venind dinspre răsărit. Poate acest al treilea rezultat în favoarea Europei îi va trezi la realitate.

Eva Galambos