Alegerea lui Klaus

Poate că acest titlu este nițel forțat când mă gândesc la sursa de inspirație, ”Alegerea Sofiei”, romanul din 1979 al lui William Styron, dramatizat și adus pe ecran de Meryl Streep. În urma deciziei Sofiei au  murit chiar copiii ei, nu i-a putut salva, a fost una din dramele celui de-al Doilea Război Mondial, a Auschwitzului unde, să nu uităm, au fost deportați nu numai evrei, ci și mulți alții, inclusiv polonezi creștini. Alegerea lui Klaus este departe de a produce o astfel de dramă, mai mult, nimeni nu l-a obligat, cel puțin la prima vedere, să ia decizia pe care a luat-o și mă refer la persoana primului ministru, de fapt la componența aproape tuturor membrilor guvernului.

Personal, atunci când a candidat, nu l-am considerat pe Klaus Iohannis  omul cel mai potrivi pentru funcția de președinte. Am apreciat că această pălărie este prea mare pentru un primar (foarte bun de-altfel) al Sibiului. Mai târziu, nu mi-au plăcut nici unele dintre luările lui de poziție, dar pe undeva i-am învinuit pe consilierii lui. Una peste alta, nu a fost din partea mea o condamnare de ansamblu, în general am văzut în el un om onest, cu vederi democratice, care dorește să ne apropie mai mult de Europa, dar aveam și unele rezerve. Am fost pe cale să-mi schimb părerea recent, după prestația lui în Statele Unite. Mi-am zis că a căpătat experiență, s-a maturizat, că greşisem eu că nu mi-am dat seama de potențialul lui. Unele persoane au un ritm mai lent de dezvoltare.

Dar toate bunele mele opinii au fost spulberate când, contrar tuturor convingerilor mele (și ale multor altora), președintele țării a acceptat nominalizarea lui Mihai Tudose ca viitor premier al țării și apoi întreaga listă a noului guvern. Țin minte că i-am scris chiar înainte de nominalizare, unui prieten:  ”Dragnea vrea iar să-și bată joc de Iohannis și să prelungească această nouă criză politică”? fiind sigură că propunerea va fi respinsă deoarece contravenea imaginii premierului, prezentată cu numai două zile în urmă de Klaus Iohannis. (Despre ”petele” lui Mihai Tudose nu vreau să vorbesc acum, au spus-o mulți alții). Pentru  mine a fost o dezamăgire cumplită, o mare frustrare și aceste sentimente nu au putut fi șterse nici de discursul foarte acid, foarte critic și ironic al lui Klaus Iohannis la învestirea guvernului. Întrebarea firească pe care am pus-o nu numai eu, ci probabil mii și mii de  alți cetățeni ai țării a fost: dacă este atât de prost guvernul, de ce l-ai acceptat? De ce i-ai dat un cec în alb? Chiar suntem atât de naivi să credem într-o schimbare de inspirație divină care transformă răul în bine ?

În mod abstract, eventual aș putea înțelege alegerea lui Klaus. Nu a vrut să prelungească situația în condițiile în care, de ce să nu recunoaștem, era în joc prestigiul lui proaspăt cucerit în Occident. El a afirmat în fața tuturor că în România există stabilitate,  a crezut că instalarea rapidă a unui guvern va soluționa criza și vom recâștiga încrederea străinătății, respectiv a investitorilor, a UE sau a NATO. Dar s-a reconfirmat adevărul zicalei ”drumul spre iad este pavat cu bune intenții”. Președintele nu s-a gândit (și mă întreb de ce) că primul lucru  pe care-l vor face unele dintre specimenele alese pentru funcții va fi să lanseze niște idei care au împins țara într-o altă criză, au subminat leul și bursa (vezi Pilonul Doi, noroc că cineva s-a trezit la realitate, sau impozitul pe cifra de afaceri pentru marile companii care susțin bugetul sau taxa de solidaritate).

În argumentele mele nu vreau să dau curs altor speculații legate de o colaborare ”contra natură” între președinte și anumite forțe politice în vederea viitorului acestuia. Vreau să cred că decizia a fost pur și simplu o alegere proastă.  Sofia nu avea ce face. Președintele ar fi avut și alte opțiuni. E drept, nu ușoare. Dar atunci nu i-ar fi dezamăgit pe cei care aveau încredere în caracterul lui.

Eva Galambos

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

4 Comments

  • eva galambos commented on July 1, 2017 Reply

    Vreau să clarific câteva lucruri legate de ambele opinii -și ale lui Tibi și ale lui Jano. În primul rând, cu toate rezervele , l-am votat pe Iohannis (Doar nu era să-l votez pe Ponta). Teoretic, tot ce spuneți voi este logic, numai că nu asta este realitatea. Cred că ați constatat și voi cum au evoluat lucrurile după numirea noului guvern și acest lucru l-am și amintit în articol. Dar, ceea ce m-a supărat și care, de fapt, a fost motivul pentru care am scris articolul a fost declarația lui Iohannis – cum vede el persoana primului ministru. Păi, să mă ierte Dumnezeu, dar Tudose este prin toate trăsăturile opusul acestui ideal. Că nu există altul mai bun, nu poți să știi, poate măcar unul care n-a plagiat sau nu este atât de apropiat de SRI (deși eu nu cred că SRI ar fi inamicul nostru, sigur nu e cazul să se bage în politică). Și dacă, așa cum spuneți voi, era convins că la PSD nu s-ar găsi altcineva, cine l-a pus să facă acea caracterizare? Normal că toți cei care au fost de acord cu el, au sărit în sus când a acceptat nominalizarea lui Tudose. Și ce rost mai avea discursul de la investitură? Sigur, a avut dreptate dar i-a acceptat, așa că va trebui să accepte și consecințele măsurilor luate de acest guvern care vor fi, după părerea mea, catastrofale. Și este un guvern girat de președintele Iohannis, cu bună știință.Dăm dovadă nu de optimism ci de naivitate dacă vom crede că prin acest gest lucrurile s-au rezolvat. Pe de altă parte, sunt de acord cu aprecierle voastre privind rolul minorităților , așa cum m-am și exprimat pe marginea articoluljui Andreii.

  • Ionel schlesinger commented on June 30, 2017 Reply

    Nu sunt neapărat un fan al lui Klaus Johannis, dar sunt convins că, în comparație cu șleahta de politicieni hoți, inculți și ”proști ca o ciubotă”, reprezintă o rază de speranță pentru ceva mai bine.
    Cred că în analizele noastre ar trebui să avem în vedere complexitatea problemelor despre care e vorba în propoziție și să aplicăm metoda (eu zic obligatorie) de a intra în pantofii celor ”judecați”.
    În cazul de față ar fi trebuit să analizezi ce alternative a avut președintele? Avea varianta propunerii unui alt prim ministru al unei alte majorități parlamentare? Evident, nu avea. De unde nu-i, nici D.zeu nu dă…
    Rămânea penibila variantă: alt guvern PSD-ALDE.
    Aici iar avea două variante: acceptă sau respinge prima propunere de prim-ministru. Acceptând-o, a scurtat parodia asta de criză politică. Dacă nu ar fi acceptat-o, urma o altă propunere din aceeași cloacă (era să zic rezervă de cadre), care, având în vedere anturajul marelui mustăcios nu avea cum să fie mai digerabilă. Dacă o respingea pe a doua, intram în alegeri anticipate care, conform sondajelor ar fi fost câștigate tot de PSD-ALDE.
    Judecând pragmatic, Johannis a ales calea cea mai puțin dăunătoare.
    Dar, mi-ar fi plăcut ca în această analiză să remarci și faptul că Johannis ar fi avut șanse să acționeze altfel dacă onor deputații din grupul minorităților nu ar fi pus umărul la menținerea variantei celei mai toxice.
    Înainte de a-l critica pe Johannis, lor trebuie să le mulțumim!

  • Maria Roth commented on June 30, 2017 Reply

    Si eu gindesc cam la fel ca Dl Tibi Roth. Cred ca oamenii trebuie sa stea cu ochi pe deciziile guvernului si sa reactioneze cand acesta se pregateste sa ia decizii proaste. Nu putem sta pe margine doar si astepta ca reactiile sa vina de la presedinte.

  • tiberiu roth commented on June 30, 2017 Reply

    Dragă Eva,

    Spre deosebire de tine, eu am fost la alegerile pentru președinție un susținător al lui Iohannis,m-am exprimat și public în favoarea lui. Am votat pentru un președinte onest, modest, serios, de caracter pentru un om responsabil și onorabil care înțelege și respectă prioritatea interesului național (deși uneori i se reproșează că ar aparține unei alte nații:). Poate nu e cel mai spontan orator nici cel mai inspirat vizionar,dar indiscutabil a confirmat calitățile pentru care eu l-am votat, alături de majoritatea cetățenilor României.
    Spre deosebire de tine nu m-a dezamăgit modul în care a rezolvat stupida ”criză guvernamentală” pusă la cale de domnul Dragnea și prietenii lui. S-a purtat cu calmul profesorului față de o clasă de elevi care se bat între ei distrugând mobilierul și spărgând geamurile. Nu s-a repezit să se bată cu ei, l-a pus pe fiecare în ”banca lui” și le-a dat o notă proastă la purtare pentru care pot să ”cadă” la ”examenul din toamnă”. Nu avea nici o altă soluție rațională ținând seama de ”prioritatea națională”
    Singurul responsabil de instalarea acestui guvern deocamdată foarte dubios este domnul Dragnea și stilul lui autocratic, dealtfel practicat copios în România ”capitalistă” cu reflexe ”comuniste”. Se putea preveni instalarea acestui guvern de către grupul ”minorităților” care a votat în mod imoral ”moțiunea de cenzură” .Am fi rămas cu un guvern la fel de prost care măcar avea o față ”europeană” 🙂

    Cu prietenie ,

    Tiberiu Roth

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *