Lumini și umbre în alegerile din Germania

Alegerile legislative din Germania au încheiat ciclul scrutinelor europene din acest an, cu influențe și consecințe esențiale pentru viitorul Europei, atât al Uniunii Europene, cât și al statelor membre. Chiar dacă Brexitul a fost un regres, el nu a împiedecat trendul caracteristic ce se manifestă într-o mare parte a continentului nostru. Opuse profețiilor pesimiste de moarte a ideii europene, rezultatele alegerilor prezidențiale sau legislative din Austria, Olanda, Franța și acum Germania confirmă viabilitatea ideii, faptul că, în pofida dificultăților economice, politice și sociale, a multiplelor șocuri suferite, majoritatea alegătorilor din aceste țări au (încă) încredere în progresul oferit de unitatea europeană. Și acest lucru a fost demonstrat și de rezultatele alegerilor din Germania unde cel mai european lider, Angela Merkel, și-a câștigat cel de-al patrulea mandat de cancelar. Un alt element pozitiv care s-a manifestat după publicarea rezultatelor alegerilor a fost reacția spontană de respingere a Alternativei pentru Germania de extremă dreapta după aflarea scorului ei (12,3 la sută, mai mult decât liberalii sau ecologiștii), în mai multe orașe din Germania, inclusiv la Berlin desfășurându-se demonstrații de protest.

Titlurile de senzație ale unor publicații germane și din alte țări ”O victorie amară pentru Merkel”, nu cred că acoperă realitatea. Convingerea mea și probabil a multor analiști, inclusiv a celor din partidele Creștin-Democrat și Creștin-Social, a fost că Merkel nu  putea obține cifrele din alegerile precedente când nu exista spinoasa problemă a refugiaților, Brexitul sau criticile aduse UE. Mai mult decât atât, cele 33 la sută, în condițiile date, cred că au fost un rezultat onorabil, ținând cont de pierderea de popularitate masivă – înregistrată de Merkel anul trecut – pe  care a reușit să o depășească. Faptul că au sperat cu toții sau, mai bine zis, au visat la ceva mai bun este firesc, dar putea fi și mai prost. Sigur că o mare dificultate va fi formarea unui guvern de coaliție, acel cabinet ”Jamaica” – culorile partidelor care eventual îl vor forma – UCD-UCS, liberalii și ecologiștii. Numitorul comun – menținerea și reformarea UE se regăsește în platforma tuturor partidelor, diferă însă, și uneori destul de mult, mijloacele de a le realiza. Oricum, Angela Merkel va rămâne în continuare liderul de necontestat al Europei unite.

Dacă acestea reprezintă partea plină a paharului, există însă și umbre și aici ne referim mai ales la victoria masivă a Alternativei pentru Germania. Din păcate, imposibilitatea de a găsi o soluție problemei  refugiaților de către instanțele Uniunii Europene, decizia lor legată de refugiați fiind contestată de  unele state membre ca Polonia și Ungaria, generozitatea inițială a Angelei Merkel de a-i primi pe refugiați au determinat o parte din alegătorii tradiționali ai creștin-democraților să -și dea votul acestui partid de extremă-dreaptă antiislamist și antirefugiați. Este foarte ușor de demonstrat că este vorba de transferarea votului de la acest partid și de la partenerii săi de coaliție, social-democrații, deci o dezamăgire față de poziția Angelei Merkel și a lui Martin Schulz, deoarece toate celelalte partide care au intrat în Bundestag au crescut la procente. Liberalii – FDP au revenit în parlamentul german cu peste 10 la sută. după ce acum patru ani nu au obținut nici cele cinci la sută necesare pragului electoral (Norocul Angelei Merkel deoarece are un partener de coaliție). Scor bun, de peste nouă la sută, cu o mică creștere a obținut și Linke (foștii comuniști).

Frauke Petry AFD

Mai grav, în privința Alternativei pentru Germania, nu este numai atitudinea antiimigrație, ci de teze care evocă ideologia nazistă. Faptul că unul dintre liderii săi, Alexander Gauland, a declarat în timpul campaniei electorale că Germania ar trebui să fie mândră de militarii săi din cel de-al Doilea Război Mondial contravine liniei politice a tuturor guvernelor germane postbelice , precum și  societății civile care au dorit și doresc să demonstreze că nu se consideră legați de acest trecut, că sunt de-acum alți oameni cu alte principii. Tocmai această atitudine a fost la baza opiniei generale că Germania a reușit să rupă cu trecutul său și să-și clădească una dintre cele mai solide democrații din Europa. Interesant este că acestă formațiune a înregistrat cea mai mare popularitate în partea de est a Germaniei, în fosta RDG. De altfel tot în aceste zone au acționat grupări extremiste de dreapta de genul ”skin-heads” care au atacat și incendiat cămine sau locuințe ale imigranților și aceasta înaintea apariției valului de imigranți musulmani. Nici un partid politic german nu dorește să colaboreze cu Alternativa pentru Germania. Paradoxal, abia intrată în Bundestag, formațiunea politică se confruntă cu o scindare. Copreședinta partidului, Frauke Petry, a respins luarea de poziție pronazistă a lui Gauland și a afirmat că nu va face parte din grupul parlamentar al acestui partid. Se pare că și alți deputați o vor urma.

O pierdere semnificativă a înregistrat și Partidul Social-Democrat German, obținând abia 20 la sută, cel mai slab rezultat după 1933. El a fost partenerul de coaliție al UCD-UCS și avea o poziție asemănătoare și în problema refugiaților. Nici candidatura lui Martin Schultz nu a ajutat prea mult în alegeri. Fiind președintele Parlamentului European, este posibil ca reticențele unor alegători față de UE să se extindă și asupra lui Schultz și a partidului pe care-l conduce. Liderii social-democrați consideră că prezența lor în guvern nu a ajutat partidul care, într-un fel și-a pierdut personalitatea, de aceea au decis (cel puțin până acum) să intre în opoziție .

De ce în Franța și Olanda partidele antiimigrație nu au avut  succesul scontat pe când în Germania-da? Este greu de explicat, mai ales când și în primele două țări trăiește un mare număr de imigranți. În fond și Germania este, într-un fel. o țară de imigranți și încă musulmani. În anii 60, în perioada boom-ului economic, statul german (mă refer la Germania de Vest) a invitat populația turcă să vină să lucreze în Germania unde exista o lipsă acută de forță de muncă. Această populație s-a integrat bine în societatea germană, ajungând astăzi la a treia generație. Nu au existat probleme deosebite, doar atunci când, intervenind criza petrolului, li s-a solicitat reîntoarcerea  în Turcia, ceea ce pentru cei care au acceptat-o, primind și stimulente economice, a însemnat un mare șoc cultural, tinerii fiind crescuți de-acum în spirit european. Poate că atunci când Angela Merkel a  lansat invitația către refugiații din Siria, a avut în vedere cele întâmplate cu jumătate de secol în urmă când lucrurile au decurs destul de lin. Numai că  lumea s-a schimbat și atât cei care au venit, cât și cei care i-au primit au avut așteptări diferite. Probabil că această nepotrivire a declanșat o reacție de respingere mai puternică în Germania decât în celelalte două țări.

Proteste împotruva extremei drepte

Chiar dacă rezultatele alegerilor europene din acest an sunt favorabile, ele reprezintă de fapt un cec în alb dat liderilor care le-au câștigat. Dar cecul în alb trebuie să-și găsească o acoperire. În ce măsură va reuși acest demers vom vedea în lunile următoare. Și dacă pentru problemele europene, deși foarte dificile, se vor găsi soluții chiar dacă nu vor satisface pe toți, deși motorul franco-german nu va mai funcționa chiar atît de lin. cea a refugiaților încă așteaptă un răspuns care, deocamdată, nu se întrezărește la orizont. Sunt prea multe elemente în joc, în primul rând războiul din Siria unde se ciocnesc interesele americane și cele rusești, sunt zeci de forțe pro-și anti guvernamentale siriene, islamiști diferiți de ISIS dar care nu vor pregeta să ocupe locul acestuia. Un factor de care trebuie ținut cont mai ales în ultimele săptămâni îl reprezintă kurzii care, la ora actuală, prin victoriile lor au devenit jucători importanți pe tabla de șah a regiunii. Succesul referendumului pentru independență și dezideratul marelui Kurdistan sunt motive serioase de destabilizare în continuare a regiunii, deci factori pentru un nou val de refugiați. Va putea face față Angela Merkel acestei provocări? Mai ales cu o coaliție ”Jamaica”, compusă din trei formațiuni politice cu ideologii diferite. Există o capacitate de asimilare dar în Germania pare că  s-a ajuns la o limită. Oricât de generoasă a fost oferta ”porților deschise”, ea va trebui să înceteze. Chiar dacă nu se vor ridica garduri concrete, se va introduce un fel de gard invizibil care va avea rolul de a-i tria pe refugiați. Și atunci premierul Ungariei,Viktor Orban, va fi plin de satisfacție. Și așa el susține că prin gardul ridicat, a salvat Europa de refugiații ilegali, cu atât mai mult îi va crește încrederea dacă și Germania, în primul rând Merkel, fi obligată să cedeze. Și o astfel de evoluție va impulsiona  ascensiunea, și în alte țări, a unor partide asemănătoare cu Alternativa pentru Germania.

Eva Galambos

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *