Mai întâi a fost gogorița Soros. Nemulțumiți de o serie de proiecte de lege și măsuri pe care  guvernul PSD-ALDE le-a formulat, iar majoritatea parlamentară urma să le aprobe, românii au ieșit pe stradă chiar dacă era iarnă și frig. După ”Colectiv” și iresponsabilitatea unor structuri și oameni datorită cărora s-a produs această tragedie dar și din cauza unor alte ”rateuri”, din păcate prea multe, cetățenii și-au dat seama că trebuie să-și exprime opinia și să exercite presiuni pentru a evita noi iresponsabilități. Astfel că, iarna trecută, în marile orașe ale țării  au ieșit zeci de mii de oameni pe stradă, de toate vârstele și toate categoriile profesionale, Uluiți, conducătorii nu și-au putut explica fenomenul și au căutat țapul ispășitor. El a fost găsit: companiile multinaționale (de ce?) și omul de afaceri americano-maghiar George Soros. Nu a fost greu, modelul exista alături, în Ungaria unde premierul Viktor Orbán ține de ani de zile discursuri furibunde împotriva lui Soros de a cărui bursă a profitat din plin în tinerețe. În Ungaria, Soros a devenit imaginea dușmanului care, pasămite, are în mână Comisia Europeană și-și impune punctele de vedere mai ales în domeniul imigranților, marota lui Orbán. Cum în România nu se pune, cel puțin deocamdată, problema imigranților și nici nu există o opoziție puternică împotriva primirii unui grup mic (România adăpostește de-acum colectivități de arabi sau chinezi, e drept oameni de afaceri cu bani, și nu am constatat  vreo manifestare negativă împotriva lor), trebuia găsit un alt motiv pentru a-l scoate vinovat pe Soros. Omul de afaceri era acuzat că ar dori schimbarea guvernului și că îi finanța pe demonstranți , plătindu-le de la 10 la 50 de dolari,( 10 pentru…căței). Adevărul este că, după 1990 ”Fundația Soros pentru o societate deschisă” a fost prezentă și în țara noastră, a finanțat organizarea unor cursuri și seminare despre sistemul democratic și exercitarea conducerii democratice, a oferit diferite burse dar, de ani de zile s-a retras din România. Personal, nu-mi aduc aminte că Soros să fi fost vreodată la noi. Oricum, România nu se află în sfera lui de interese. Drept care, gogorița Soros a cam dispărut din arsenalul politic al puterii.

Đar lupta politică în România poate să ia forme ciudate și anume, împotriva unui dușman…invizibil. Așa a  apărut o altă gogoriță – cea a ”statului paralel și ilegitim” Ea a fost lansată de foști angajați ai SRI concediați, iar argumentele lor se reduc la niște întâlniri și discuții ale unor  persoane care nu ar susține actuala conducere a țării, respectiv PSD. Prima acuzație care văd că mai continuă să se mențină, deși nu are nici un fel de relevanță – este că persoanele respective ar fi ”conspirat” în noaptea alegerilor prezidențiale din 2009 să falsifice rezultatele scrutinului când, surprinzător, Traian Băsescu a fost reales președinte. O aberație, deoarece în cazul extrem al falsificării rezultatelor, aceasta nu se făcea în noaptea alegerilor ci mult mai înainte, ceea ce nu s-a demonstrat în nici un fel. Tot ceea ce se întâmplă acum cu acea comisie parlamentară însărcinată să investigheze fapte de-acum opt ani  este un demers inutil pentru ca opinia publică să nu se concentreze asupra altor probleme, mult mai serioase, legate de viitorul ei.  Gogorița ”statului paralel” este un alt instrument care ar servi aceluiași scop.

Existența statului paralel a fost popularizată de câteva posturi de televiziune și, așa cum am spus mai înainte, lansată de niște foști angajați ai SRI. A fost repede preluată de lideri ai PSD și ALDE, cel mai aprig susținător al teoriei fiind Călin Popescu Tăriceanu. Orice se întâmplă în România, demersuri sau evenimente care nu corespund ideilor susținute de coaliție și s-au dovedit neviabile –se explică nu prin marile erori de judecată ale acesteia, ci prin ”statul paralel”. Dar, de fapt, nimeni nu știe ce este, cine este, unde este și ce face sau cum arată acest „stat paralel”. Acuzația principală ce i se aduce este că prin intermediul unor instrumente necontrolate de putere  ca de pildă magistratura, serviciile secrete sau chiar Președinția,  încearcă să compromită lideri și oameni politici ai PSD.

Hai să analizăm aceste acuzații. Da, inamicii actualei coaliții sunt organismele care se implică în lupta anticorupție, cei care chiar au luat în serios îndemnurile vizând boala endemică a corupției, prezentă în toate segmentele societății românești. Și datorită curajului manifestat, chiar au reușit să descurce niște ițe foarte complexe care, ce să vezi, au dus la descoperirea făptașilor –personalități din diferite partide politice. De remarcat că din toate partidele politice, fără discriminare. Că cele mai flagrante cazuri au fost de la PSD bănuiesc că se explică prin prezența lor mai aproape de coridoarele puterii. DNA, Procuratura și alte organisme sunt acuzate că ”au fabricat dosare” împotriva celor de la putere. Pentru a ”fabrica” un dosar trebuie să existe ceva, un fapt, o acțiune, o măsură luată ilegal, o distorsionare a unei legi, care să determine începerea proceselor.  Se întâmplă ca unele fapte să se găsească  la limita  legalității, iar cel implicat să fie nevinovat sau ca dovezile să fie neconcludente. Cu atât mai  bine, înseamnă că justiția nu este coruptă. Dar, din păcate, de foarte multe ori, ca să nu spun că de cele mai multe ori, cei implicați se dovedesc a fi vinovați, sunt condamnați pe baza unor fapte irefutabile.

În aceste condiții, mă întreb: unde este statul paralel? Dacă membrii statului sunt cei care se folosesc de justiție și au de cele mai multe ori dreptate, atunci este bine că există un stat paralel. Dar eu nu cred în această gogoriță. Sigur, chiar și în  structurile puterii  există oameni cu opinii diferite, cei care nu sunt de acord cu modalitatea în care actuala putere își exercită rolul, care critică multe din măsurile luate de guvern, considerându-le neviabile. Poate se și întâlnesc să le comenteze sau  chiar să le contracareze, propunând alte soluții. Acesta nu înseamnă însă stat paralel. Păi dacă am accepta ideea, înseamnă și că românii care ies în stradă și protestează sunt…locuitorii statului paralel. Nu se cunoaște numărul lor deoarece odată sunt mai mulți, altădată mai puțini.

Adevărul este că puterea  nu și-a dat seama că, la ora actuală, o parte a românilor nu mai poate fi amăgită prin beneficii materiale, mai ales când se dovedesc practic inexistente, că acei oameni, deși nu sunt specialiști, au devenit conștienți de consecințele perverse ale unor legi  și mai ales, de forța lor. Mai mult decât atât…nu le place să fie fraieriți, să fie considerați proști. Am susținut întotdeauna că unul dintre motivele căderii lui Ceaușescu a fost că ne-a considerat proști. Este un fel de avertisment și pentru actuala putere. Fumigene de genul ”statului paralel” nu ar mai trebui să existe în arsenalul ei.

Eva Galambos