Viena – tranzit

Avionul de pasageri de tip Iliușin-62, cu rândunica stilizată a companiei Tarom pe ampenaj, a aterizat cu o ușoară smucitură pe pista aeroportului Schwechat din Viena. Ne apropiam de aerogara încă modestă de pe atunci, rulând printre grămezi de zăpadă murdară și băltoace în care se oglindea un cer plumburiu. Dintr-o dată am înțeles că ajunsesem într-o altă lume. De șase ani așteptam clipa aceasta, fără a avea certitudinea când și nici măcar dacă o vom apuca. Scăpaserăm în sfârșit de povara apăsătoare a vieții într-o dictatură și încă nu bănuiam grijile nu mai puțin copleșitoare care ne așteptau. Era martie 1970. Tata, mama și cu mine călcam pentru prima oară pe pământ occidental. După șase ani de nesiguranță, emigrația noastră din România așa-zisă socialistă a devenit realitate. Iat-o, „Felix Austria”, anticamera fericită pentru Australia încă și mai îmbietoare, care ne aștepta cu brațele deschise – cel puțin așa credeam noi atunci.Read more…

Casele mele

Nu vă speriați, nu am case. Vreau numai să vă povestesc despre locuințele, casele prin care am trecut în decurs de 70 de ani, de când sunt în București. Normal ar fi fost să vorbesc despre acasă, în București, dar nici acum nu știu unde este acel „acasă” ideal către care năzuiesc de o viață și nu sunt convinsă că l-am găsit. În urma unei întâmplări recente, banale, scârțăitul scaunelor și al mesei din camera în care-mi petrec cea mai mare parte din zi, mi-am dat seama, că de fapt, cu toate că am schimbat de mai multe ori casele, locuințele, mobila, am păstrat mereu în mod inconştient, probabil, ce-mi era drag din lucrurile cele mai vechi din trecut și le-am purtat cu mine mai departe, așa cum îmi port amintirile despre care am mai scris.Read more…

Bacteriile din noi

La începutul acestui secol, când biologii au descifrat primul genom uman au crezut că dețin cheia pentru a înțelege modul în care mii de gene care controlează hormonii, enzimele și alte molecule de care se servește corpul uman pentru a asigura sănătatea noastră. Dar tot mai evident apare faptul că intestinele noastre conțin sute de mii de bacterii iar suma genelor din aceste bacterii depășește de 150 de ori cele din genomul uman. Comunitatea aceasta de bacterii a fost numită microbiom. Iar microbiomul este alcătuit din descendentele celor mai vechi forme de viață de pe planeta noastră. Bacteriile apărute acum circa 3,5 miliarde anRead more…

„Am o relaţie de familie cu Israelul” – spunea Lady Alison Kremer (n. Balfour)

Acest interviu a fost realizat în toamna anului 2010, în chibuţul Shefaym, din Israel, unde se sărbătorea cea de a 70-a aniversare de la înfiinţarea Liceului Evreiesc din Cluj (un liceu creat în toamna lui 1940, în condiţiile aplicării legilor anti-evreieşti din Ungaria, când elevii şi profesorii evrei au fost daţi afară din şcoli, cu clauza numerus clausus şi apoi numerus nullus). Lady Alison Kremer (născută Balfour) – o doamnă delicată cu un zâmbet sincer şi cuceritor, nobilă, elegantă şi modestă, deopotrivă – îl însoţise pe Thomas (Tomi) Kremer, clujean de origine, fost elev al Liceului Evreiesc, autor a numeroase cărţi de psihologie şi ştiinţe politice, patronul editurii Notting Hill Editions şi un prosper om de afaceri care-şi datora succesul comercializării Cubului Rubik…Read more…

De la Pământul Promis, la cel care promite.

Povestea începe în urmă cu foarte mulți ani. Un grup de ajuns de mare de foști deținuți, unii condamnați pentru fapte urâte, alții chiar și pentru abateri foarte grave (iar alții complet nevinovați), hotărâse ca odată eliberați din închisoarea ce avea toate semnalmentele unei plantații cu sclavi, să încerce să se așeze împreună, să creeze o nouă localitate, o nouă entitate geopolitică, să trăiască nu laolaltă, ci doar împreună, fiecare la casa lui, cu banii lui , cu familia lui, dar împreună. Totul se baza pe un vis al unuia dintre ei. În acel vis apăruse un batrân cu barbă albă care îi promitea un pământ și prezicea visătorului că așa vor putea cu toții să se re-aranjeze în viață. Se făcu că găsiseră, după o lungă căutare și un drum și mai lung, o bucată de pământ nefolosită, necultivată,Read more…

Gogorița statului paralel și ilegitim

Nemulțumiți de o serie de proiecte de lege și măsuri pe care guvernul PSD-ALDE le-a formulat, iar majoritatea parlamentară urma să le aprobe, românii au ieșit pe stradă chiar dacă era iarnă și frig. După ”Colectiv” și iresponsabilitatea unor structuri și oameni datorită cărora s-a produs această tragedie dar și din cauza unor alte ”rateuri”, din păcate prea multe, cetățenii și-au dat seama că trebuie să-și exprime opinia și să exercite presiuni pentru a evita noi iresponsabilități. Astfel că, iarna trecută, în marile orașe ale țării au ieșit zeci de mii de oameni pe stradă, de toate vârstele și toate categoriile profesionale, Uluiți, conducătorii nu și-au putut explica fenomenul și au căutat țapul ispășitor. El a fost găsit: companiile multinaționale (de ce?) și omul de afaceri americano-maghiar George Soros. Đar lupta politică în România poate să ia forma ciudate și anume, împotriva unui dușman…invizibil. Așa a apărut o altă gogoriță – cea a ”statului paralel și ilegitim” Ea a fost lansată de foști angajați ai SRI concediați, iar argumentele lor se reduc la niște întâlniri și discuții ale unor persoane care nu ar susține actuala conducere a țării, respectiv PSD…Read more…

Nume adunate pe o carte

Cartea asupra căreia doresc să vă atrag atenţia este mai puţin obişnuită, începând chiar cu titlul cuprinzător care înşiră mai multe nume de familie: Căbăşanu, Velculescu, Valbudea, Brancovici, Isbăşoiu…şi subtitlul sugestiv: Întâmplări din trecutul învăţământului românesc. Cartea apărută la Editura Şcoala Ardeleană, în 2017, captează privirea cititorului, prin formatul voluminos, coperta elegantă şi numărul mare de ilustraţii de calitate – documente şi fotografii care ocupă mai mult de jumătate de numărul total de pagini, mai exact partea a doua a cărţii, prima fiind alocată textului. Acesta, destul de succint şi de factură mai degrabă ştiinţifică – lucru dovedit şi de numărul mare de referinţe bibliografice – este structurat în 17 capitoleRead more…

Amintiri din anii războiului: 1941-1944

După ce legionarul Davidescu a „românizat” Hotelul Europa, am fost nevoiți să părăsim locuința. Părinții au închiriat o locuință modestă pe strada Barbu Delavrancea (Rudului) Nr. 8 din Ploiești. La scurtă vreme am fost vizitați de o echipă de legionari condusă de av. Andreescu, care ne-au ridicat cu japca sufrageria de abanos și aparatul de radio Blaupunkt.
În continuare tatăl meu, împreună cu toți bărbații evrei din Ploiești, a fost internat în lagărul de le Teiuş. După un timp, orașul Ploiești fiind considerat „strategic”, tata a fost transferat la Brașov, unde urma să presteze munca obligatorie.Read more…

În războiul din Siria ”the winner is” -Rusia

Dacă putem crede în semne, sfârșitul războiului din Siria se apropie, situație consfințită de recenta reuniune de la Soci la care, la invitația președintelui Putin, au participat Turcia și Iranul, respectiv președinții Erdogan și Rouhani. Victoria asupra Statului Islamic și recucerirea, de către forțele guvernamentale siriene, cu sprijin rusesc și iranian, a teritoriilor ocupate de grupări ale opoziției siriene, oferă condiții pentru încetarea războiului și relansarea negocierilor de pace. În plus, se pare că regimul Assad a fost salvat și președintele ar putea rămâne în continuare la putere. Am spus la prima vedere, deoarece deocamdată nu știm ce a discutat anterior Assad cu Vladimir Putin cu care s-a întâlnit înaintea convocării reuniunii tripartiteRead more…

Bucuria redescoperirii hainelor deja-purtate

De curând am purtat un cardigan oversized – de obicei rezervat weekendului, jeanşilor şi ţinutelor casual – peste o rochie albă de vara, semnată Izabela Măndoiu. I-am adăugat cizme înalte din piele întoarsă şi o curea în talie. Un cardigan multi-tasking, cine s-ar fi gândit la un astfel de atribut? Dar tocmai în asta constă bucuria redescoperirii hainelor deja-purtate, pe care le ai de mult timp în garderobă. Read more…

Pui umplut la tavă – à la Irina Szmuk

În zile de sărbătoare, mama bucura cu bucate speciale. Nouă ni se părea că mâncărurile gătite de mama sunt foarte dificil de preparat, însă pentru ea – care avea o experiență bogată – nu era un efort deosebit, nu necesita nici foarte mult timp, important era să vadă că nouă ne place.. Puiul umplut era unul dintre felurile de ”sărbătoare”
Ingrediente – Un pui mare, o chiflă, o lingură de ulei, un ou, ½ ceapă, sare, piper, un ficățel de pui.Read more…