Întâlnirea cu Rodion

După absolvirea facultăţii de medicină am fost repartizat în comuna  Gherţa Mică  din Ţara Oaşului, judetul Satu Mare. La repartiție am dus o luptă teribilă ca să prind ultimul post din Ardeal…

Nu știam multe despre sat si nici despre Oaș. Tatăl meu îmi amintea mereu de medicul care l­-a tratat  la Clinica Medicala I, din Cluj, Dr. Mihai Pop (pe care mi-l dădea ca exemplu de urmat,  pe buna dreptate} si care era directorul spitalului teritorial din Negresti Oaş (ulterior primul meu şef). M-am întors foarte deprimat din prima mea vizita in sat. Eram născut la Cluj, nu trăisem niciodată la ţară… Gherţa Mică era un sat izolat, cu drum de ţară neasfaltat, n-avea nici măcar  indicator de localitate, aşa c-am numit-o cu mătuşa mea – care mă însoţise în această primă vizită – ”Greaţa Mică”, în ciuda protestelor tatălui meu. La Direcţia Sanitară a judeţului Satu Mare, mi s-a adus la cunoştinţă că era localitatea cu cea mai ridicată rată a mortalităţii infantile, dar şi cu cea mai mare rată a natalităţii, din Ţara Oaşului .

Rodion Markovits

Tata încerca să mă liniştească şi mi-a dat  să  citesc romanul Garnizoana din Siberia, scris de Rodion Markovits (1884-1948), un scriitor evreu, de limbă maghiară, născut la… Gherţa Mică. Acţiunea se petrecea în Primul Război Mondial. Autorul, avocat la Budapesta, a fost înrolat într-un regiment de infanterie a armatei austro-ungare, a luptat pe frontul rusesc, a căzut prizioner şi a fost voluntar în Armata Roşie, după începutul Revoluției din Octombrie. Publicat la scurt timp după sfârşitul războiului, tradus în 14 limbi, a ajuns un bestseller în Europa şi în SUA,  ziarele americane numindu-l “un fenomen literar european”. Rodion Markovits a mai scris şi alte cărţi, multe dintre ele fiind traduse şi în limba română: Trenul de aur (despre locuitorii din Gherta Mică), Reb Ancili și alte povestioare despre evreimea Oașului.

Dupa 4 luni de la prima mea vizită, am ajuns la „Gherţa Mea”, cum aveam s-o redenumesc ulterior. Oşenii care trăiau în condiţii dure, în majoritate mineri sau ţapinari în Banat, erau oameni dintr-o bucată, le sărea repede ţandăra, dar erau cinstiţi şi drepţi. Am stat cu chirie în casa directorului şcolii, casa în care se născuse Rodion Markovits, şi stăteam mai mult în camera lui. Am lucrat doi ani la Gherţa Mică. A fost o adevărată şcoală a vieţii, atât din punct vedere profesional cât şi în înţelesul propriu al cuvântului. După vreo jumătate de an m-am obişnuit cu oamenii… Şi ei s-au deprins cu mine. Apoi s-a răspândit în sat vestea că am o carte scrisă de fiul domnului Morcovici  ( asa îl porecliseră pe tatal lui Rodion Markovits care a fusese un om înstărit, arendaş). Fărşangul schiop {tradus din maghiară, parţial, de tatăl meu) îi descria pe oamenii din localitate, pomenind pe mulţi după nume. Lumea venea să mă întrebe dacă nu cumva scria în carte şi  despre înaintaşii lor! Era imposibil să le răspund cu precizie, dar pe câţiva i-am identificat (am fost nevoit să citesc cartea de mai multe ori). Aşa m-am pomenit – în ciuda protestelor mele – declarat nepotul  domnului Morcovici. De multe ori m-am întrebat daca voi vedea  vreodată o placă memorială a scriitorului Rodion Markovits.

medicul Andrei Schwartz

Dupa doi ani  m-am reîntors la Cluj, iar in 1987 am făcut alia în Israel. Aveam să revăd Gherţa Mică abia peste 25 de ani. Localitatea s-a schimbat extraordinar de mult: indicator de localitate, şosea asfaltată, case frumoase (mulţi dintre săteni au lucrat şi lucrează în Italia şi Spania), clădiri noi pentru primărie şi dispensar medical, lipseau doar oamenii pe care-i cunoscusem pe vremuri… Am vizitat si casa în care am stat cu chirie şi în care, în prezent, locuieşte o fiică a gazdelor mele. În timp ce mă interesam de soarta părinţilor şi a familiei, a apărut un băiat, cu vârsta de 9-10 ani, care răspundea la numele de Rodion. Primă data când i-am auzit numele, nu mi-a venit să cred şi am întrebat-o pe bunicua lui dacă auzisem bine. Da, îi dăduseră numele după scriitorul Rodion Markovits Rodion.

În 2016  am fost din nou la Gherţa, am trecut şi pe la casa în care locuisem. În curte am întâlnit un flăcău care era ocupat cu grădinăritul. Nimeni altul decât Rodion. Nu m-a recunoscut, dar când i-am pomenit de proveniența numelui său şi-a adus aminte şi mi-a spus: Domnule doctor, aţi văzut placa memorială a scriitorului Rodion Markovits ? Mi-am întors privirea si-am vazut- o. Era scrisă în 4 limbi: română, maghiară, engleză şi ebraică: În această casă s-a născut în anul 1884 ,scriitorul Rodion Markovits autorul cartii “Garnizoana din Siberia” ,tradusă in 14 limbi, etc…

Casa în care a locuit Rodion Markovits la Gherţa Mică

Mi s-a împlinit dorinţa, m-am gândit şi, instinctiv, i-am spus flăcăului: Mulțumesc, Rodion!

Andrei Schwartz

Beer Sheba ,Israel,

La 13 Octombrie 2017

 

3 Comments

  • Mirjam Bercovici commented on December 8, 2017 Reply

    Am citit cu mult interes articolul fiind un medic care nu a făcut stagiul la țară. Cred că mi-ar fi fost de folos pentru cariera mea. Vă felicit,!
    Dr. Mirjam Bercovici

  • gabriel ben meron commented on December 7, 2017 Reply

    Inca un medic care se asociaza listei celor legatzi intelectual de BAABEL.
    Felicitari Andrei pentru debutul la aceasta revista
    GG

  • Andrea Ghiţă commented on December 7, 2017 Reply

    Din păcate puţină lume mai ştie astăzi de scriitorul Rodion Markovits! Povestea medicului repartizat într-un sat din fundul Oaşului care face conexiunea cu oamenii locului prin intermediul unui scriitor, e plină de tâlc. Bun venit în Baabel, dr. Andrei Schwartz!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *