Israelul nu se află într-o perioadă fastă

Iubesc Israelul, dar dacă scriu câte ceva despre ce se întâmplă în această țară, mă limitez la informații stricte. Consider că cititorul are dreptul să cunoască realitățile israeliene măcar sub această formă. Am lăsat ca alții, mai degrabă israelienii, să comenteze fenomenele de-acolo. Odată, mai demult, am primit chiar sfatul să nu mai abordez acest subiect, nu trăiesc în Israel, nu cunosc realitatea israeliană, să nu mă amestec. Există o parte de adevăr în acest sfat, dar numai o parte.  Cealaltă este că din afară, unele lucruri se văd mai bine, depărtarea permite o abordare mai obiectivă, o analiză mai rece a situației. În plus, în ceea ce mă privește, nu pot să accept fără un ochi critic tot ce se întâmplă în Israel, în jurul sau în afara lui, nu pot să nu văd consecințele unor măsuri care, la prima vedere, par benefice pentru Israel, dar de fapt nu sunt. (Din această cauză, mulți m-au  și criticat).

În ultimul timp, când citesc știrile israeliene, mi se strânge inima și îmi dau seama că Israelul nu se găsește într-o perioadă fastă. Sigur, există o serie de condiții obiective care afectează securitatea țării și unde trebuie luate contramăsuri. Dar există și situații în care impresia  mea și nu numai a mea este că se dă ”cu stângu în dreptu”, că se iau măsuri în care nu se ține cont sau nu se prevăd consecințele pe termen lung. Și atunci țara care, de ce să nu recunoaștem, nu are prea mulți prieteni, îi îndepărtează și pe cei care până acum priveau cu bunăvoință către Israel.

Da, Israelul nu are prea mulți prieteni. Șirul de condamnări în organismele internaționale, nedrepte și lipsite de temei, se extinde. Valul de antisemitism, mai ales în Europa crește. Se duce aici o dispută: dacă numeroasele manifestări antiisraeliene pot fi incluse în antisemitism. Este greu să fixezi limita celor două, adevărul este – și acest lucru îl recunosc și oficialitățile israeliene – nu orice critică la adresa Israelului trebuie să fie considerată o manifestare de antisemitism dar foarte multe da. Nu vreau să le exemplific, precizez doar ceea ce toată lumea știe, că cele mai multe provin de la diferitele organisme ale ONU care ar trebui să manifeste cea mai largă democrație. Poate așa înțeleg ele aplicarea principiilor democratice –în modul cel mai subiectiv.

Consulatul american din Ierusalim

Dar nu despre aceste aspecte aș vrea să vorbesc. Au fost în ultima perioadă câteva  evenimente care prin consecințele lor afectează Israelul pe plan extern și intern. Vin din diferite direcții dar nu sunt de bun augur chiar dacă, la prima vedere, unele ți-ar da satisfacții. Și în această enumerare vreau să încep cu mutarea Ambasadei americane la Ierusalim. Am mai scris despre subiect atunci când președintele Trump şi-a anunțat decizia. Am scris atunci ce l-a îndemnat să o facă – nu atât marea dragoste față de Israel (deși recunosc, se declară un prieten al Israelului și încearcă să apere până la un punct interesele țării), ci motive de politică internă și anume respectarea unei promisiuni făcute în campania electorală care a atras voturile a sute de mii de alegători…creștini. Adevărul este că argumentele, pe baza cărora președintele american a decis să modifice atitudinea de 20 de ani a administrației americane, au fost destul de convingătoare. Numai că Trump nu s-a gândit sau, mai bine zis, nu a ținut cont de consecințe. Ele s-au și concretizat, pe de-o parte prin condamnarea Statelor Unite la ONU, pe de-altă parte, prin protestele palestinienilor. Lucrurile s-au mai liniștit după aceea, deoarece perspectiva era pe termen lung. Am revenit la subiect deoarece și Donald Trump…a revenit, anunțând mutarea iminentă (în luna mai) a ambasadei. Desigur, este una simbolică, deocamdată doar ambasadorul David Friedman se va muta în clădirea Consulatului American din Ierusalim. Va mai dura până se construiește o nouă clădire și se vor muta toți angajații, dar simbolul este puternic. Există deja proteste și trebuie să ne așteptăm la altele, probabil mai intense, în mai. Toată lumea știe că problema Ierusalimului nu este rezolvată, că ea ar trebui soluționată în urma unor negocieri, că ar trebui făcute concesii majore de ambele părți. Cu excepția palestinenilor, mă rog, a unei părți din lumea arabă, nimeni nu contestă dreptul Israelului de a-și avea în final capitala la Ierusalim (de fapt o are), dar în urma unor înțelegeri. Și acum, chiar cu șansa de a-i stârni împotriva mea pe mulți cititori, de ce să nu se accepte ca și palestinienii să-și aibă capitala la Ierusalim, bănuiesc că s-ar putea trasa o graniță, îmi aduc aminte că ideea a fost acceptată de Ehud Barak când ocupa funcția de prim-ministru. Din păcate, la ora actuală spiritele sunt prea încinse, nu există nici un fel de șanse de negocieri, ca să se abordeze într-un fel sau altul problema și oricum nu sub un guvern Netanyahu care a făcut o teză imuabilă din unitatea Ierusalimului.

Dar oare cât va mai dura guvernul Netanyahu? Se pare că nu numai la noi, ci și în Israel, problema corupției la nivel înalt este de actualitate. Dat fiind faptul că în Israel (ca și la noi, susține premierul Viorica Dăncilă) se aplică prezumția de nevinovăție, Benjamin Netanyahu – posibil să fie acuzat de corupție – este deocamdată nevinovat. Poliția a declarat însă că are destule probe care să servească la formularea unui act de acuzare. Urmează ca procuratura generală să se pronunțe. Chiar dacă acest lucru nu se va întâmpla sau, după un proces, se va dovedi nevinovăția premierului, va fi o umbră care va afecta integritatea persoanei primului ministru și, poate, și voturile israelienilor.

Războiul din Siria, chiar dacă a ocolit direct Israelul, a avut și are consecințe asupra securității țării. Israelul a declarat, fără nici un fel de echivoc, că nu va permite forțe iraniene (aliatele regimului Assad) la granița cu Siria și nici transfer de arme către Hezbollah sau Hamas. Premierul Netanyahu a avut mai multe convorbiri cu președintele Putin pe acest subiect, Rusia fiind unul dintre principalii actori din regiune, mai ales în zona limitrofă cu Israelul. Totuși, incidentul dronei iraniene și răspunsul dur al Israelului ar putea deschide perspectiva unor confruntări dintre Israel și Iran și eu suspectez că ambele părți așteaptă numai un motiv pentru declanșarea unui conflict mai amplu, ceea ce ar avea consecințe greu de imaginat pentru Israel (și pentru Iran, dar acum nu despre acesta este vorba).

În sfârșit, mi s-a părut inexplicabil scandalul legat de impozitarea bunurilor creștine care a dus până la urmă la închiderea Bisericii Sfântului Mormânt. Nu știu dacă cererile autorității fiscale din Ierusalim erau justificate, poate că da, dar, după ce – așa cum am arătat în acest articol – Israelul are puțini prieteni, nu iei niște măsuri care să îndepărteze comunitatea creștină, atunci când afirmi, așa cum a făcut de Crăciun președintele Rivlin, la întâlnirea cu reprezentanții comunităților creștine, că Israelul respectă drepturile și libertățile tuturor cultelor din Ierusalim și creează toate condițiile pentru ca ele să se manifeste pe deplin. Că a fost o mare eroare reiese din faptul că deocamdată măsurile luate împotriva Bisericii creștine au fost înghețate și urmează niște negocieri. Oare nu s-ar fi putut face invers?

Ierusalim: Biserica Sfântului Mormânt

Realizările, performanțele Israelului în cei 70 de ani de existență independentă sunt uriașe , este o plăcere să scrii despre ele și o vom face odată cu apropierea zilei de 14 mai. Dar nu putem să trecem sub tăcere nici  aceste aspecte care afectează latura pozitivă a dezvoltării țării. Dacă vrem bine cuiva trebuie să vorbim și despre aceste fapte, chiar dacă este neplăcut. Îmi asum răspunderea, deși îmi dau seama că astfel, îmi voi pierde niște prieteni.

Eva Galambos

14 Comments

  • eva galambos commented on March 6, 2018 Reply

    Nu sunt scuze propriu-zise, sunt figuri de stil. oricum, criticile au venit.

  • Roth Maria commented on March 3, 2018 Reply

    Felicitari pentru articol, e excelent. Daca ar fi sa obiectez ceva, este ca autoarea se scuza cam prea mult, banuind ca vor fi opinii contra. Traiasca libertatea de expresie politicoasa si argumentata.

  • eva galambos commented on March 3, 2018 Reply

    Pista, hai să așteptăm noul plan de pace pentru OM al lui Trump. Poate vei avea surprize.

  • Stephan Benedict commented on March 2, 2018 Reply

    Draga Eva, Tu cand descri ca argument si sustii ca nu esti singura care sustine capitala „statului” palestinian si nu te cramponezi de idee, ci doar o sugerezi, inseamna ca aderezi la corul celor care nu pricep ceva simplu, dar incerci sa gasesti un subterfugiu prin…a fost o sugestie. De asemenea doar idee unificarii a doua cartiere palestiniene figurand pe masa unor tratative, nu s-a materializat niciodata intrucat ei au fost cei care s-au sculat mereu de la masa tratativelor. In penultimul rand, daca admiti singura ca nu exista nicio perspectiva de reluare a negocierilor de pace, asa ca discutiile noastre sunt teoretice, de ce aduci in discutie acest argument – numai de dragul de a „comenta”?? In ultimul rand cum poti scrie ca nici Trump nu ajuta cu nimic?? Ceea ce a facut el pentru avansarea lucrurilor care stagnau de saptezeci de ani si ii ajutau pe palestinieni sa clameze mereu si cu succes, ca israelienii nu fac absolut nimic pentru ei de zeci de ani, in avansarea unei paci stabile, este fundamental diferit si nou, fata de o perioada de stagnare pe care toti presedintii americani, de la Harry Truman incoace nu au solutionat-o. Faptul ca tu nu-l simpatizezi personal pe Trump, te face sa tragi despre el o concluzie pripita si gresita.

  • Paula Craciun commented on March 1, 2018 Reply

    Domnului Tomi Anca: imi pare rau sa constat ca din cand in cand unora le face mare placere sa comenteze “insirand cuvinte goale” , fara a-si expune cu adevarat opinia, caci “nimic nu au a spune”. Nu e obligatoriu sa laudam un articol care nu ne e pe plac si nici sa fim de acord cu parerile celorlalti, dar opiniile, chiar si diferite, trebuiesc sustinute in mod civilizat, considerand ca aceasta revista nu este una de scandal.

  • eva galambos commented on March 1, 2018 Reply

    Draga Pista, stii că nu la asta m-am gândit iar dacă am lansat problema Ierusalimului și capitala a viitorului stat palestinian, nu sunt singura și nu mă cramponez de idee, a fost o sugestie. Țin foarte bine minte planul lui Barak, era vorba de niște cartiere locuite de palestinieni care s-ar fi unit cu niște comune locuite de palestinieni, nu intra nimic din monumentele evreiești din Orașul Vechi. Deci se puteau trasa niște granițe.Din păcate, la ora actuală nu există nici o perspectivă de reluare a negocierilor de pace, așa că discuțiile noastre sunt pur teoretice. Oricum, nici Trump nu ajută cu nimic. Știi cum se spune ”Drumul spre iad e plin de bune intenții”
    Domnului Tomi Anca îi transmit să nu-mi mai citească articolele dacă asta e părerea lui despre ceea ce scriu eu. Nu este onbligatorie citirea întregii reviste Baabel.

  • Stephan Benedict commented on March 1, 2018 Reply

    Draga Eva, tu scrii: “de ce să nu se accepte ca și palestinienii să-și aibă capitala la Ierusalim, bănuiesc că s-ar putea trasa o graniță, îmi aduc aminte că ideea a fost acceptată de Ehud Barak când ocupa funcția de prim-ministru”. Dorinta ta este lipsita de o baza solida de pornire a unei discutii si de solutionare a acelei probleme. Cum poti sa adresezi trasarea granitelor capitalei unei tari care nu exista si care refuza de 70 de ani sa se autodefineasca, desi a avut numeroase ocazii istorice s-o faca? Toata strategia lor de lunga durata a fost sa stea la infinit cu mana intinsa si sa cerseasca natiunilor lumii, dreptul lor de a exista, pe care Israelul nu l-a negat niciodata si sa clameze la infinit ca sunt un popor “subjugat”. De asemenea mai scri: “Netanyahu care a făcut o teză imuabilă din unitatea Ierusalimului”. In perioada 1949-1967, cand iordanienii au avut dreptul 100% asupra teritoriilor sfinte, nicio alta religie n-a avut acces. Din 1967 pana acum, sub asa zisa “ocupatie” a Israelului, toate cele trei religii majore au avut drepturi egale de acces la exersarea propriilor lor religii. Cand scrii despre teza “imuabila” a lui Netanyahu despre unitatea Ierusalimului creiezi impresia ca el n-ar lasa pe nimeni altii de a avea acces acolo. COMPLET FALS!

  • Stephan Benedict commented on March 1, 2018 Reply

    Domnule Schimmerling, Cum poti scrie ca Netanyahu a distrus solutia a doua state. Este fundamental gresit. Palestinienii s-au ridicat de la masa tratativelor in 2010 si de-atunci, de cand ei au respins solutia a doua state, dupa cedarea Gazei 100% in 2005 si a Westbank-ului 93%, ei nu mai clameaza inapoi teritoriile “ocupate”, intrucat aceste teritorii li se oferisera deja inapoi, ci intregul teritoriu al Israelului. Deci Palestinienii sunt cei care nu doresc solutia a doua state.

  • tomi anca commented on March 1, 2018 Reply

    “E usor a scrie versuri
    Cand nimic nu ai a spune
    insirand cuvinte goale
    Ce din coada au sa sune…”
    Sau
    “Daca taceai filozof ramaneai”.
    Eva linistita poti sa te retragi din scris…Datoria
    ti-ai facut-o.Esti pe linie ca trenul.Ia-ti o mica vacanta odihneste-te.Nimeni n-o sa-ti simta lipsa!!

    • Roth Maria commented on March 3, 2018 Reply

      Cred ca aceste versuri se pot referi mai mult la comentatorii rau intentionati, care nu spun nimic despre subiect, dar isi permit sa emita judecati de valoare extrem de nepoliticoase, la adresa unei jurnaliste foarte bine documentate, cu o exprimare clara si limpede, reprezentind un punct de vedere cu care eu si banuiesc ca multi altii suntem de acord. Stiu ca nu e unicul punct de vedere, dar e unul bine conturat.

    • klein ivan commented on March 4, 2018 Reply

      Stimate domnule T.A. ,
      Nu sînt de accord cu forma comentariului dvs. Cred că vă puteați exprima alfel și limita critica la articol și eventual sugerînd ce și cum trebuia scris . Eu personal am o atitudine puțin diferențiată față de aticolele scrise de E.G și A.G. versus a altor autori – o critică ceva mai îngăduitoare și laude mai ponderate cînd îmi place ceva – ( mă simt oarecum ca un musafir față de gazdă , criticînd cu măsură și limitînd aprecierile pozitive pentru a nu părea fals .).. ……Despre articol – forma articolului e deosebit de bună , se citește ușor și cu plăcere . în ceeace privește conținutul , eu nu pot aprecia în ce perioadă se află Israel acum, dar eu nu văd nici-o legătură deosebit de importantă a situației Israel ( fast sau nu , acum sau în 70 ani precedenți ) cu localizarea ambasadei U.S.A. sau cu taxele aplicate la Sfîntul mormînt . ( nu sînt chiar necunoscător , avînd 14 ani petrecuți acolo și vizite anuale în ultimii 20 de ani ) .

  • Gyuri Schimmerling commented on March 1, 2018 Reply

    Nu sunt deloc un adept al lui Netanyahu dar prietenia între state nu există.Există doar interese. Din punctul meu de vedere cel mai mare păcat al lui Netanyahu e că a distrus soluția a două state.Deocamdată încă are noroc căci cei aflați azi la putere în Autoritatea Palestiniană sunt la fel de corupți ca el. Dar ce ne vom face mîine cînd poate i se va cere Israelului să preia de facto controlul asupra a 3 mil de arabi

  • a Eva galambos commented on March 1, 2018 Reply

    Multumesc Liviu. La Baabel nu trebuie sa scriem pe “linie”.

  • liviu rotman commented on March 1, 2018 Reply

    O analiza excelenta a unei situatii politice deosebit de complexe.
    A iubi Israelul inseamna sa il cunosti cu adevarat. Insramna o privire critica permanenta. De o optica democratica, care nu are un standard” diferit pentru “noi” si “ceilalti”
    Eva nu il priveste ” din exterior” ci dinauntru acestui complicat mecanism. Dinauntru, pentru ca a reusit sa-l cunoasca cu adevarat.
    O analiza democrata, dar si autentic iudaica, ce nu se sfieste sa critice .
    Felicitari, nu numai pentru analiza, far si pentru curajul de a nu fi conformista, de a nu scrie “pe linie”.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *