50 de ani de la înăbușirea ”Primăverii de la Praga”

Generația mea nu poate uita acea vară neliniștită a anului 1968 când, în vecinătatea noastră s-a făcut o încercare de a corecta, de a îndrepta eșecurile construirii așa zisei societăți noi, de a ”reșapa” unele dintre ideile sociale generoase pe care le puteai descoperi printre sutele de lozinci sau formulări în limbajul de lemn care reprezentau ideologia socialisto-comunistă. Nu numai o parte a socialiștilor din Cehoslovacia, ci și din alte țări socialiste, din partidele socialiste sau comuniste din Occident, în primul rând Franța, Italia sau Spania încercau formula ”socialismului cu față umană”. Unii dintre ideologi chiar porneau de la scrierile din tinerețe ale lui Marx, în care regăseau anumiți sâmburi ai unui liberalism: pericolul înstrăinării ființei umane sau apărarea libertății presei. Consecințele cuvântării lui Nikita Hrușciov la Congresul al 20-lea al PCUS în care s-au dezvăluit atrocitățile dictaturii staliniste, experiența mișcărilor studențești din mai 1968, până la urmă eșuate și sutele de dezbateri despre posibilitatea variatelor forme ale stângii, de la maoism la  mișcările latino-americane (Che Guevara) sau la extremismul de stânga ce susținea folosirea metodelor teroriste (Brigăzile Roșii, Germania federală) au devenit terenuri fertile pentru lansarea unor noi forme ale doctrinei socialiste, pentru încercarea de reabilitare a acesteia, compromisă mai ales după amintita cuvântare a lui Hrușciov și înăbușirea în 1956 a revoluției din Ungaria. În acest deceniu (1956-66, 68) numeroși intelectuali, mai ales occidentali, au părăsit partidele comuniste și au scris studii critice, acuzând mai ales Uniunea Sovietică, doctrinele rigide sovietice , existența lagărelor din Gulag.

Dintre țările socialiste est-europene Cehoslovacia, care înainte de cel de-al Doilea Război Mondial a fost considerată una dintre cele mai importante democrații din regiune, a încercat, după un deceniu de stalinism și cult al personalității, o schimbare în ritm lent, cu inițiative pașnice, dar în rândul cărora s-au strecutat câteva deosebit de curajoase, concretizate într-o serie de propuneri ale lui Alexander Dubček, comunist reformist, ales secretar general al partidului în primăvara lui 1968. Este interesant de menționat că ideile de schimbare au venit de sus în jos, nu au fost consecințele unei masive mișcări populare, dar au avut o susținere destul de largă.

Dubček a lansat în aprilie un program de liberalizări și reforme care includeau, printre altele, o libertate mărită a presei și posibilitatea unei guvernări multipartinice. Acest program includea, de asemenea, planuri pentru o federalizare a Cehoslovaciei în două națiuni cu drepturi egale.

Deși programul prevedea clar că aceste reforme trebuiau să aibă loc sub conducerea Partidului Comunist, presiunile populare au condus la punerea imediată în aplicare a unor reforme. În presă au apărut declarații antisovietice; s-a încercat formarea unui partid-social-democrat. Mai mult, deși elementele conservatoare ale partidului au avut o atitudine critică, Dubček a anunțat că la congresul partidului din luna septembrie vor fi încorporate în statutul partidului planurile unei legi de federalizare și va fi ales un nou Comitet Central. Conducerea partidului a încercat un dialog cu liderul URSS, Leonid Brejnev, dar Moscova a fost oripilată de ideea ”socialismului cu față umană” și, folosindu-se de așa-numita ”doctrină Brejnev” – elaborată cu câteva săptămâni în urmă – care stipula dreptul de intervenție miliară într-o țară membră a Tratatului de la Varșovia dacă socialismul pare amenințat, a atacat împreună cu forțele militare ale Tratatului (cu excepția României și Albaniei) Cehoslovacia. Astfel au luat sfârșit cele câteva luni ale ”Primăverii de la Praga”, cehii și slovacii bucurându-se de libertate și democrație abia după 21 de ani când o revoluție de catifea a pus capăt dictaturii comuniste și cele două popoare au putut să-și urmeze propria cale, formând două state. Este greu de apreciat  dacă această ultimă măsură a fost bună sau nu, dar a fost opțiunea lor.

Invazia sovietică a Cehoslavaciei

Întrebarea care ne frământă este ce s-ar fi întâmplat dacă ideile ”Primăverii de la Praga” ar fi avut succes. S-ar fi putut reforma comunismul și evita prăbușirea sistemului? Cred că întrebarea este numai academică. Existau prea multe elemente, forțe, interese de toate tipurile – politice, economice, ideologice, de mare putere care s-au opus ideii, nemaivorbind de lupta pentru putere în fiecare țară și de gândul ce viitor ar fi avut o elită (indiferent de-unde) care ar fi fost înlocuită. În fond,  trecuseră abia 12 ani de la Congresul al  20-lea, când s-a pus capăt executării liderilor care au pierdut puterea. În plus, deși dialectica – ciocnirea unor opinii contradictorii din care să reiasă adevărul – juca un rol important în ideologia marxistă, aplicarea sa a fost doar formală, ea ajungând la o rigiditate aproape absolută. Oricât de rău ne-ar durea, mai ales pentru cei mulți care credeau în victoria ideologiei lumii noi, în condițiile în care a luat naștere și s-a dezvoltat, era sortită eșecului. Azi, la 50 de ani, ne amintim cu nostalgie de încercarea unor Don Quijote moderni, dar naivi, de a lupta cu morile de vânt.

Cazul României

În contextul aniversării nu se poate să nu amintim poziția particulară a României care, așa cum am amintit anterior, nu a participat la invadarea Cehoslovaciei. Această poziție a adus o serie de puncte pozitive țării noastre, atât pe plan extern, reconfirmând atitudinea sa antisovietică, dar și pe plan intern când a servit drept un coagulant al populației în fața unui eventual atac extern, respectiv al Uniunii Sovietice,  ceea ce nu s-a întâmplat. De ce? Fără îndoială una dintre cauze a fost presiunea externă, când însuși președintele Gerald Ford i s-a adresat lui Leonid Brejnev cu cuvintele ”să nu dăm drumul câinilor războiului”. Pe de altă parte, ce interes ar fi avut Moscova să atace România? Ceaușescu a fost extrem de speriat, se temea că-și va pierde puterea și acest lucru s-a și văzut la faimosul miting din Piața Palatului unde a gesticulat cu disperare, a dezavuat doctrina Brejnev și a condamnat invazia. Ceaușescu nu a susținut nici o clipă ”Primăvara de la Praga”, așa cum a dovedit istoria, el nu avea nevoie de ”socialismul cu fața umană”, nu ar fi permis niciodată astfel de reforme. Iar rușii și Brejnev știau acest lucru, iar intervenția militară a avut loc împotriva reformelor interne ale sistemului. Ori în România, astfel de pericol nu exista. Și chiar dacă atitudinile neconforme în politica externă a României deranjau într-o măsură Moscova, ea avea garanția politicii interne neclintite , fără reforme, a Bucureștiului.  Cinic vorbind, înăbușirea ”Primăverii de la Praga” a fost o mană cerească pentru prestigiul și poziția internațională ale lui Nicolae Ceaușescu. Pentru români a însemnat aproximativ trei ani de libertate de călătorie în Occident. Așa am reușit să văd Parisul, după ce am ratat Praga unde trebuia să plec …pe 23 august 1968.

Eva Galambos

10 Comments

  • Fabian Sharristh commented on September 3, 2018 Reply

    Nu cred ca pozitia local-patriotica a lui Ceausescu s-a referit numai la Romania ci si la pelicica lui.
    Privit Cehia unde a ajuns fata de Romania (fara a compara bogatiile naturale ale celor doua state)

  • Andrea Ghiţă commented on August 27, 2018 Reply

    Stimate domnule Georgescu, aşteptăm cu nerăbdare însemnările Dvs. despre evenimentele din august 1968. Poate chiar în numărul viitor, din 21 septembrie.

  • Tiberiu Georgescu commented on August 26, 2018 Reply

    Refuzul Romaniei de a participa cu trupe la invadarea Cehoslovaciei era sa ne coste mult, mai precis ocuparea Romaniei de catre trupele sovietice, in semn de pedeapsa. Amenintarea sovietica a fost ferma la frontiera de sud a tarii;e ram medic la regimentul de graniceri Giurgiu ; am in memorie si mai am si ceva insemnari despre ce s-a intamplat atunci si in saptamanile care au urmat.., Promit sa vi le impartasesc cat de curand. Daca ochii imi vor permite si ei.

  • S. Socea commented on August 25, 2018 Reply

    Aş mai adăuga şi bancul ce s-a născut în urma acestor evenimente în care , discuţia dintre John , Jean şi Ivan privitor la cu ce se deplasează fiecare la serviciu , la cumpărături şi la prieteni , se încheie cu replica lui Ivan : ” la servici cu Volga , soţia la cumpărături cu Lada , iar la prieteni cu TANCUL !”

  • S. Socea commented on August 25, 2018 Reply

    Eram pe drumul de la Haţeg spre Hunedoara , în maşină cu părinţii mei şi nişte rude , ascultând la radio transmisia în diorect a discursului lui Nicolae Ceauşescu , în care înfiera acţiunea Armatei Sovietice şi sublinia cu hotărâre independenţa şi suveranitatea Republicii Socialiste România . Am trăit cu toţii acel amestec de îngrijorare cu privire la ce se va întâmpla în continuare , dar şi de mândrie şi speranţă legate de poziţia hotărâtă adoptată de cel ce se afla la cârma tării . Ce a urmat , am trăit cu toţii .

  • Ivan Truter commented on August 23, 2018 Reply

    Refuzul Romaniei de a participa la invazia Cehoslovaciei a insemnat mult pentru Romania.
    A avut loc o dezvoltare a relatiilor cu tari din occident si multe castiguri economice.
    Nu uitati viata romanilor din anii 70…
    si apoi dupa clarificarea occidentului asupra politici..schimbarea din anii 80 ..

  • Andrea Ghiţă commented on August 23, 2018 Reply

    Pe vremea invaziei de la Praga eram la Bran, în tabăra “olimpicilor naţionali la…fizică”. Ascultam Europa Liberă, retransmisă de postrul de Radioficare al taberei. Seara dansam pe muzică de Beatles…După unii dintre noi veniseră părinţii speriaţi că va izbucni războiul. Nu a venit războiul, nu a venit nici libertatea chiar şi Beatles avea să se destrame…

  • rudi zimand commented on August 23, 2018 Reply

    Daca ati comentat evenimentele din august 1968 ale “Primaverii de la Praga”, m-as fi asteptat sa comentati si evenimentele din august 1944 din Romania.

    • rudi zimand commented on August 23, 2018 Reply

      In afara altor consecinte, 23 august 1944 a insemnat si sfarsitul unui regim care isi propusese exterminarea evreilor din Romania.

    • ivan klein commented on August 24, 2018 Reply

      Sînt sigur că dna.Galambos va publica la anul un articol pe această temă . Atunci se vor împlini 75 ani . Klein I.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *