Cum am ajuns din nou în clasa a treia

Aproape de pensionare, cu un program de lucru mai lejer, am mai mult timp pentru cei patru nepoți ai mei. Vorbim ebraică, ei știu doar câteva cuvinte în limba româna și maghiară. N-am încă rutina să mă ocup cu toți patru, așa că mă ocup doar cu câte doi deodată. Adeseori merg cu ei la filme pentru vârsta lor și uneori mi-se întâmplă să adorm pe parcursul proiecției. Nepotul mai mare mă întreabă de ce mi se întâmplă asta.

– Sunt obosit, îi răspund, dar nu știu dacă mă crede. Tuspatru sunt fani ai jocurilor interactive, din fericire în Beer Sheba există două centre de genul aceasta. Am fost de mai multe ori cu ei și niciodată nu ne-am plictisit, nici măcar eu. Mă joc și eu cu ei sau singur și trebuie să recunosc că de multe ori nu mă descurc fără ajutorul lor. Se joacă diverse jocuri la tablete sau celulare, multe dintre care nu le pricep. La X Box, cu jocurile de fotbal mă mai pot lăuda. La șah cel mai mare mă bate măr. Și când te gândești că eu l-am învățat…

Ca toți din generația lor, sunt adevărați programatori de computere, Google le este cel mai bun prieten. După cum spune Nicolae Manolescu “E o adevărată accelerație în dezvoltarea acestei generații. În timp ce noi la 40 de ani ieșeam dintr-o lungă adolescență, ei la 40 de ani vor fi mangeri.”

Dacă mă simt frustrat pentru că nu sunt la zi în computere? Nu, accept lucrurile așa cum sunt.

E drept că a trebuit ca să frunzăresc cărțile pe care le citește nepotul de zece ani (“Mizerabilii“ de Victor Hugo sau “Emil și detectivii” de Erich Kästner) ca să pot discuta cu el, sau să mă folosesc de Google ca să aflu mai multe despre Coco Chanel ca să nu mă fac de râs față de una din nepoatele mele. Mai pe româneste spus, trebuie să-mi fac temele de casă înainte de întâlnirile cu ei.

Le place foarte mult să le povestesc despre bunicii și străbunicii lor și despre lumea copilăriei mele.

Sunt un bunic fericit, chiar dacă unul dintre ei mi-a spus că vorbesc limba ebraică de parcă aș fi un elev de clasa a treia și că în computere am rămas doar la grădiniță. Întotdeauna mi-a plăcut să mi se spună adevărul în față…

Andrei Schwartz

19 august 2018

One Comment

  • ivan klein commented on October 12, 2018 Reply

    Un foarte mic avantaj pe care îl avem noi emigranții , care țn Romania am avut bunici reprezentînd pentru noi persoane în vîrstă , noi acum parcă nu ne simțim așa bătrîni nepoții folosind ” saba ” . Eu așa simt cînd sînt numit ” saba ” sau ” ye-ye ” ( chineză ) .

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *