O felie de realitate americană aşa cum o văd eu

Tartarin din Tarascon (din scrierea cu același titlu a lui Alphonse Daudet) a remarcat, fără vreo explicație, că “prințul“ de Muntenegru cunoștea în detaliu numai partea de nord a urbei. (Tartarin a avut mai târziu explicația – fereastra celulei în care acesta a fost închis avea vedere spre nord. Asemenea prințului, fiecare dintre noi cunoaște și eventual înțelege acea parte a realității cu care interacționează. Pentru mine mediul înconjurător al ultimilor 20 de ani a fost orașul New York. Ceea ce m-a frapat la sosire au fost prețurile la alimente, mai mici sau mult mai mici ca în Israel. Desigur diferențele nu s-au păstrat.

Alt aspect – pe atunci cetățeanul de rând era în siguranță ziua/noaptea atât pe străzi, cât și în transportul în comun. Situația s-a deteriorat mult, iar cursul descendent continuă, criminalitatea / delicvenţa fiind în creștere. Măsurile inadecvate, ineficiențe ale primarului actual, democratul di Blasio, nu se compară cu cele ale predecesorilor săi – independentul Bloomberg, iar înaintea acestuia republicanul Giuliani – de departe cu cele mai bune rezultate legate de ordinea publică. Dintre măsurile recente aș aminti alocarea de noi fonduri, zeci de milioane dolari, pentru o combatere educațională a antisemitismului și a delicvenței. Interesant că printre cei care au un cuvânt greu în cheltuirea de sume considerabile (cca 1 miliard dolari) pentru sănătatea mintală a N.Y.C. prin care s-ar rezolva violența din oraș (!!!) se numără și soția primarului, o negresă având un college la bază și un titlu de Doctor Honoris Causa…[1] Ea susținea că rezultatele activității în care s-au cheltuit deja 250 milioane dolari se vor vedea în viitor. O modificare a legislației statului N.Y. (impusă de democrați) a pus în libertate delicvenți fără plata unei cauțiuni, iar aceștia au trecut imediat la treabă, jefuind bănci, agresând femei, etc. Obiectivul desemnat poliției este în primul rând înfrățirea cu comunitățile locale, iar mai apoi constrângerea recalcitranților să respecte legea. Acțiunile poliției fiind puse sub microscop, poliția putând fi oricând acuzată de brutalitate sau rasism, aceasta la rândul ei aplică unde poate principiul “cine nu muncește, nu greșește“. În aceste condiții elementele negative preiau inițiativa, acționând pe față chiar împotriva poliției, turnând vara găleți de apă peste polițiști, “glumă “ care a evoluat la focuri de armă trase asupra lor, polițiștii atacați nefiind nici măcar în acțiune…

Încercarea poliției de a acționa împotriva răufăcătorilor. aplicând metoda stop and frisk (oprește și percheziționează) asupra suspecților după comiterea unei crime sau arestarea pasagerilor frauduloși (metroul pierde anual milioane de dolari) se izbește imediat de opoziția politicienilor democrați (de ex. primarul orașului N.Y., procurorul general al statului N.Y.) care o acuză imediat de rasism, deoarece statisticile arată că majoritatea celor arestați sunt negri.

Statistic aceştia reprezintă 13% din populația S.U.A., dar comit anual peste 80% din crime, 50%  omoruri[2] [3], zeci de mii de violuri împotriva femeilor albe, etc. Chiar fără statistici, deschizând dimineața televizorul afli că poliția N.Y. a arestat pe cutare, prins asupra faptului, sau cere ajutorul populației pentru identificarea cuiva după imaginea înregistrată de cameră, în majoritatea cazurilor afro-americani. Cam așa arată în mare  situația în N.Y. Nu e de mirare că pe un stâlp din faţa casei mele – care e în vecinătatea unei şcoli şi a unei circumscripții de poliţie – a apărut mai demult afişul de mai jos, afiș care stă bine mersi ceea ce indică clar că poliția are probleme mult mai serioase .

Tabloul descris trebuie completat cu ce vedem de ani de zile la TV – în filme negrii apar neapărat ca personaje pozitive și foarte des ca șefi eficace și bine intenționați. Diferența dintre ceea ce arată media și realitatea percepută de omul de pe stradă te îndeamnă să te întrebi “cui prodest?“. Răspunsul este simplu – să ajute ascensiunea acelora care nu au calitățile și meritele care ar justifica promovarea lor în posturi de decizie. În același scop media uită păcatele celor decedați și, pentru că după deces nu li se mai poate imputa nimic, li se duce o campanie de semi-sanctificare. Un exemplu recent este Kobe Bryant, sportiv afro-american de renume, decedat într-un accident de elicopter. Săptămâni de zile, pe toate posturile de TV s-a vorbit despre meritele şi rezultatele sale fără a se pomeni că în urmă cu 16 ani a violat la un hotel o salariată de 19 ani care a fost forțată să-și retragă reclamația, fiind amenințată cu moartea și să accepte o compensație[4].

Am descris mai sus aspecte din orașul N.Y., dar acestea nu sunt caracteristice numai orașului N.Y. Accentuarea lor în N.Y. s-a datorat imboldului de la Washington în timpul președinției lui Obama. Acesta, urmând linia partidului democrat, a căutat sprijinul păturilor de jos și în primul rând al negrilor deosebit de activi politic, sugerându-le o identificare cu ei, deși el fusese crescut de mama albă în condiții de relativă bunăstare. Desigur, el nu-i putea uita pe lationo-americanii care vor deveni majoritari în S.U.A. în cca. 20 de ani – un exemplu este programul DACA prin care îi amnistia pe imigranţii ilegali care au fost aduși de mici de către părinții lor şi nici nu și-a propus (ca actualul președinte, Trump) să oprească afluxul continuu de imigranţi ilegali. Complexitatea situației e ilustrată de faptul că din cei 800.000 de amnistiați care au primit protecția legii și anumite beneficii / ajutoare, peste 100.000 au fost arestați pentru crime, tâlhărie, viol, atac armat etc[5]. Obama nu i-a uitat nici pe nativii indieni, schimbând numele celui mai înalt vârf muntos din Alaska – purta numele unui președinte american – și trecând la denumirea folosită de localnici.

Obama, spre deosebire de alți politicieni, nu s-a limitat numai la promisiuni electorale foarte vagi pentru anumite pături, ci a țintit direct comunități întregi și în special pe negri. Negrii americani, având parte timp de 250 de ani de sclavie și apoi de segregare rasială, cu precădere în statele din sud, sunt îndreptățiți să fie nemulțumiți de acele pagini ale trecutului. În ultimii 50 de ani societatea americană a venit în ajutorul lor transferându-le multe sute de miliarde de dolari – acest lucru e trecut cu vederea de politicienii afro-americani care vor despăgubiri mergând înapoi pentru o perioadă de 250 de ani, idee benefică politic lor dar nerealistă. Evreii, a căror suferință, incomparabil mai mare, întinsă pe milenii / continente și care nu au gândit ca vreodată să ceară despăgubiri pentru pogromurile din ultimii 250 de ani, au fost / sunt cei care și-au manifestat înțelegerea dezinteresată pentru starea negrilor – nu am cunoștiință de vreo reciprocitate.

Prin Civil Rights Act (CRA)1964 s-a oprit de jure segregația rasială în S.U.A. În plus au apărut Civil Rights Commision, Equal Opportunity Employment Commision și numeroase birouri pentru drepturi civile în cele mai diferite departamente guvernamentale. Preocuparea pentru subiect a fost extinsă în toate ungherele vieții sociale, politice şi economice americane, detaliile de soluționare fiind lăsate la mâna birocraților și judecătorilor. Faptul că mecanismul creat pentru rezolvarea hotărâtă a unei probleme reale nu a fost reevaluat, redus, adaptat situației pe parcursul următorilor 50 de ani, ci dimpotrivă, puterea lui s-a amplificat în așa măsură încât după unele aprecieri contrazice Constituția sau bunul simț, după umila mea apreciere. CRA nu a specificat cote rasiale în școli, dar oficiile amintite au impus – uneori și prin aducerea cu autobuzele de copii negri de la mari distanțe – iar mai recent în N.Y., primăria impune acest lucru școlilor de elită unde se intră prin examene grele. CRA nu a impus affirmative action, dar a fost impusă – în 1974, un căpitan U.S. Marines, veteran al Războiului din Vietnam a trebuit să se adreseze Curții Supreme. Cu toate că avea note peste 90, el nu a fost admis la medicină, în timp ce minoritari cu note în jur de 30 erau acceptați[6]. De observat că oficiile amintite se întăresc pe seama unui obiectiv extins iar doleanțele negrilor – mai mult sau mai puțin justificate – capătă o greutate mai mare, iar unii politicieni ai lor sunt gata să profite de val. S-a vorbit de drepturile civile ale imigranților ilegali (în majoritate de origine latino-americană). La început s-a evitat termenul ilegal, mai apoi s-a utilizat termenul „nedocumentat”. În foarte multe orașe americane, inclusiv N.Y., nu numai că ei nu pot fi întrebați de legalitatea prezenței lor, fiind apărați chiar în fața autorităților federale însărcinate cu oprirea imigrației ilegale. Foarte recent primarul orașului N.Y. (democrat) a dispus eliberarea a 500.000 ID-uri pentru ei, ceea ce le conferă un statut quasi-legal și dreptul la și mai multe beneficii[7]. S-ar fi putut pune de mult stavilă imigrației ilegale prin simpla constrângere a celui care angajează imigranţi ilegali, dar angajatorul nu poate întreba pe cineva care pare de exemplu mexican, de statutul lui în America, când întrebarea poate fi considerată că atentează la civil right al persoanei. (!!!). Această aberație, extinderea ideii de civil rights practic asupra oricui și în orice situație a dus / duce la defavorizarea cetățeanului american, obligat să cedeze nejustificat din bunăstarea și siguranța sa. Nu de mult un judecător federal a blocat decizia președintelui Trump de a opri temporar intrarea în țară a cetățenilor proveniți din șase state (musulmane) răvășite de terorism, autoritățile americane neputând face verificarea prealabilă a acestora[8]. La civil rights și implicit la judecători se apelează pentru introducerea de femei, LGBT etc. în domenii precum pompieri, armată, în care ei pot să ofere mai puțin, sau să fie o povară financiară[9]. Obama a instituit obiceiul de a sărbători numirea într-un post înalt a primei femei / negre / latino / dominicane, etc., fără a se menționa meritele persoanei, iar de la cei promovați pe alte criterii decât meritele personale, America nu se poate aștepta la nimic bun. Să amintesc trei foarte tinere membre ale Congresului (partid democrat). Cortez, fostă barmaniță, nu-i pasă să fie factually correct; Tlaib pur și simplu a tras o linie peste Israel la harta afișată în birou; Ilhan Omar, referindu-se la 9 / 11 spunea ”some people did something”.

În cele de mai sus e descrisă o mică parte din realitatea americană a ultimilor 20 de ani, așa cum am văzut-o și am înțeles-o eu. E cazul să aduc câteva precizări și clarificări.

Am sosit la N.Y. în 1998 și de atunci a avut loc în S.U.A. o alternanță de președinți democrați și republicani. Diferența dintre liniile de bază ale celor două partide au devenit evidente pentru mine în cursul ultimilor zece ani. După părerea mea republicanii (conservatori) acordă prioritate dezvoltări economiei, în timp ce democraţii (autoproclamați progresiști / liberali) susțin redistribuirea veniturilor, favotizând accesul propriu la putere cu ajutorul maselor care nu înțeleg că democrații pun (demagogic) căruța în fața calului.

Eu vorbesc despre anumiți negri vizibili, pe care îi consider persoane negative. Eu nu pun în aceeași oală marea majoritate a negrilor cu acești anumiți, care n-au făcut nimic pentru progresul comunității negre. În comunitatea neagră, celula de bază s-a dezintegrat treptat în cursul ultimilor 50 de ani, ajungând-se la 70% familii monoparentale[10]. Evident că ajutorul financiar guvernamental permite / stimulează această tendință. Lipsa cadrului familial adecvat stă la baza dezinteresului pentru muncă, violenței din rândul comunității negre, aspecte pe care acei anumiți nu vor să le vadă, tocmai pentru a „vinde” faptul că ei luptă împotriva rasismului vinovat de rămânerea în urmă a negrilor. De la Obama încoace, lupta împotriva rasismului a devenit un domeniu foarte lucrativ pentru unii, așa cum a fost pentru alții în urmă cu 70 de ani vânătoarea de vrăjitoare – cercetarea activității antiamericane. În ambele cazuri cei care aveau interese au exacerbat o problemă, neglijând altele mai importante și au adus daune societății.

Eu am prezentat aspecte din realitatea americană după cunoștința și priceperea mea – titlul articolului indică dorința mea de a fi completat de alții. Spre deosebire de falsul prinț de Muntenegru, care l-a îmbrobodit pe Tartarin până i-a luat banii, eu mă consider un liliputan care a încercat să prezinte cu acuratețe aspecte ale realității americane.

Ivan Klein


[1] https://en.wikipedia.org/wiki/Chirlane_McCray

[2]  https://www.minorityhealth.hhs.gov/omh/browse.aspx?lvl=3&lvlid=61

[3] https://ucr.fbi.gov/crime-in-the-u.s/2016/crime-in-the-u.s.-2016/topic-pages/tables/table-21

[4] https://www.dailymail.co.uk/news/article-7959525/He-not-god-Disney-heiress-goes-24-tweet-rant-blasting-Kobe-Bryant-rape-allegations.html

[5] –     https://www.judicialwatch.org/corruption-chronicles/more-than-100000-daca-applicants-have-been-arrested-murder-rape-dui/

[6]   https://www.britannica.com/event/Bakke-decision

[7] https://www.cnn.com/2019/12/16/us/new-york-license-undocumented-immigrants-trnd/index.html  …..https://nycidcard.com/idnyc-card-for-immigrants/

[8] https://talkingpointsmemo.com/livewire/sean-spicer-judge-who-blocked-immigration-order-went-rogue

[9] https://www.cnn.com/2019/12/16/us/new-york-license-undocumented-immigrants-trnd/index.html  …..https://nycidcard.com/idnyc-card-for-immigrants/

[10] Children in single-parent families by race | KIDS COUNT Data Center

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

Comentariile cititorilor sunt moderate de către redacţie. Textele indecente şi atacurile la persoană se elimină. Revista Baabel este deschisă faţă de orice discuţie bazată pe principii şi schimbul de idei.

 

11 Comments

  • Ivan G. Klein commented on April 6, 2020 Reply

    Stimată Doamnă M.Roth ,
    Mi-a făcut mare plăcere că ați citit și comentat articolul meu. Orice autor dorește să fie citit , înțeles și comentat . Pentru o înțelegere mai bună a articolului recomand citirea unui material care e la baza articolului meu – vezi https://imprimis.hillsdale.edu/roots-partisan-divide/ – . Doresc să vă asigur că ..mă preocupă viitorul Americii în ansamblu , deci nu o problemă specifică . Problema la care vă referiți nu se aplică în cazul meu particular , eu fiind singurul evreu din familie , fiecare alt membru diferind prin religie , continent de origine sau rasă …Oricînd la dispoziția dvs. pentru a vă ajuta la înțelegerea unor subiecte care aparent vă sînt dificile . ….Acesta este în esență răspunsul meu la comentariul domnului M.K. la acest articol ( vezi mai jos ) . Dvs. , ca și d. M.K. ați refuzat să fiți pe aceeași listă cu alți cititori Baabel care au avut la dispoziție o săptămînă ca să-și exprime “ greața “- dacă judecau ca dvs. – , iar eu aveam posibilitatea de a retrage materialul .La baza articolului meu stă articolul menționat mai sus , la care am atașat ceeace mi-a furnizat media ( americană nu cea “ britanică”) de-a lungul anilor – n-am căutat să scot date din context deoarece articolul era deja la forma finală cînd dna G.A. mi-a cerut să atașez referințe , desemnînd locul . Referințele , recunosc , le-am scos la repezeală cu Google fără să verific dacă sînt cele mai adecvate . Eram convins că cititorii nu vor pune la îndoială onestitatea mea dea a le furniza o imagine de ansamblu asupra subiectului și nu se vor cerceta referințele și cu atît mai puțin să mă atace fără să le înțeleagă . E cazul dvs. Analizez numai prima dvs. referire la date pe baza cărora afirmați că “ marea majoritate a acestora sunt totuşi comise de caucazieni “. În acel tabel al FBI există coloane pentru albi , negrii , nativi , asiatici – deci în categoria infractorilor albi sînt incluși alături de caucazieni și hispanicii ( la cei legal prezenți în S.U.A. se adaugă vre-o 14 milioane de ilegali a căror atitudine față de lege e diferită de a celor legali ) – ( ???!!! ).Evident , nu sînt dispus să vă explic fiecare rînd al articolului numai pentru a vă demonstra cît de puțin înțelegeți realitatea americană , în speranța că vă va trece “ greața”. Articolul meu se încheie cu“ eu mă consider un liliputan care a încercat să prezinte cu acuratețe aspecte ale realității americane.”- vă invit pe dvs.( sau altcineva ) să descrieți cu mai multă acuratețe subiectul abordat . Pînă atunci trebuie reamintit Arghezi : “ așa cui făceam și eu , poate chiar mai izbutit , însă vezi , nu m-am gîndit “.

    Klein Ivan

  • Maria Roth commented on April 5, 2020 Reply

    Un articol pe care l-am citit cu multă neplăcere şi îmi pare rău că se regăseste intr-un jurnal pe care il apreciez mult. Comentez, fiindcă as face-o şi în cazul unei păreri cu tentă rasistă de pe facebook, fără pretenţia de a schimba părerea autorului, sau a redacţiei, sau a altor cititori, ci doar fiindcă dacă nu îmi spun părerea simt greaţă. Ştiu foarte bine că şi evreii, ca toţi ceilalţi, dar şi simpatizanţii lor au dreptul să aibă păreri diverse şi să le pronunţe. Mai mult, ştiu că în funcţie de modul în care ne raportăm la identitatea de evreu, de urmaşi ai celor care au supravieţuit Holocaustului, ne împărţim în diverse categorii, ca de exemplu, în susţinători ai depturilor civile (human rights) pentru toţi, sperând că şi evreii vor avea oriunde şi oricând drepturile oricărui alt neam; şi în susţinători ai supremaţiei noastre, poate alături de alţi ‘albi’ continuatori ai tradiţiilor iudeo-creştine. Toată lumea are dreptul să fie pro-republican în SUA sau conservator şi nu democrat. Dar ce îmi provoacă greaţă este scoaterea datelor din context şi interpretarea lor tendenţioasă, şi căutarea explicaţiilor inegalităţilor nu în condiţiile socio-economico-culturale, ci în rasă (una din definiţiile rasismului).
    Revenind la datele din sursele autorului, m-am uitat la tabelele FBI (gov) din sursa [3]. Tabelul de la pagina indicată arată într-adevăr, cum ştiam cu toţii de mult, o suprareprezentare (faţă de ponderea în populaţia SUA) a afro-americanilor în privinţa actelor de încălcare a legii, dar marea majoritate a acestora sunt totuşi comise de caucazieni: 69,6% din actele de încălcare a legii sunt comise de albi şi 26,9% de afro americani. Într-adevăr, omorurile sunt comise 52,6% de afro-americani, dar în privinţa violului, 67,6% sunt comise de albi şi 29,1% de către afro-americani. Autorul are dreptate, sursele de ştiri, chiar şi cele raportate de mass media britanică, de unde s-a insirat dânsul, transmit informaţii despre rasă atunci când e vorba de afro-americani, aşa cum la noi etnia e menţionată când e vorba de romi şi nu de români. Revenind la suprareprezentarea rasei afro-americane în privinţa criminalităţii, disproporţionalităţile au scăzut mult în ultimii cincizeci de ani, explicaţia fiind în legătură cu mostenirea sclavagismului, situaţia socio-economică şi cea a nivelului de educaţie a minorităţii afro americane. De aceea recomand cititorilor articolului să se uite si la datele din sursa [2] indicată de autor, care prezintă profilul socio-economic, nivelul educaţional, de sănătate, calitatea de asigurat medical, … al minorităţii afro-americane din SUA, în comparaţie cu non-hispanicii albi.
    Rămân cu speranţa unor analize mai nuanţate pe viitor şi dorind sănătate bună tuturor autorilor şi cititorior.

  • Theodor Toivi commented on April 5, 2020 Reply

    Sclavii și oamenii liberi de culoare au lansat Revoluția Haitică (1791-1804), condusă de un fost sclav și primul general negru al armatei franceze, Toussaint Louverture. , Jean-Jacques Dessalines (ulterior împăratul Jacques I), care a declarat suveranitatea Haiti la 1 ianuarie 1804 – prima națiune independentă a Americii Latine și Caraibe, a doua republică din America, prima țară care a abolit sclavia și singurul stat din istorie stabilit de o revoltă de sclavi reușită.

    Frumos, rezultatele se vad pana azi!

  • Theodor Toivi commented on April 5, 2020 Reply

    Deplasarile mele in Statele Unite intre 1985-1990, totalilizand ca. 90 de zile, mi-au confirmat (din pacate) punctul dvs. de vedere,

    Cu stima TT

  • Ivan G. Klein commented on April 4, 2020 Reply

    Stimate Domnule M.Klein ,
    Mi-a făcut mare plăcere că ați citit și comentat articolul meu în chiar ziua apariției . Orice autor dorește să fie citit , înțeles și comentat . Pentru o înțelegere mai bună a articolului recomand citirea unui material care e la baza articolului meu – vezi https://imprimis.hillsdale.edu/roots-partisan-divide/ – . Doresc să vă asigur că , locuind ca și dvs. în State , mă preocupă viitorul Americii în ansamblu , deci nu o problemă specifică . Problema la care vă referiți nu se aplică în cazul meu particular , eu fiind singurul evreu din familie , fiecare alt membru diferind prin religie , continent de origine sau rasă …Oricînd la dispoziția dvs. pentru a vă ajuta la înțelegerea unor subiecte care aparent vă sînt dificile . K.I.

  • Veronica Rozenberg commented on April 3, 2020 Reply

    D-le Klein,

    Articolul dvs este foarte documentat, ati dat nenumrate surse documentare. Nu pot sa-mi exprim decat respectul pentru varietatea si profunzimea discutiei dvs, desi, simt si eu in articol o tendinta usor generalizata de a lua o pozitie anti-black people.
    As dori ca sa stiu, daca dvs, dle Klein vedeti o solutie a problematicii pe care o ridica negri in USA, asa cum o prezentati prin fereasta larg deschisa prin articol, asupra NewYorkului.

    Cu bine, V

  • evagalambos commented on April 3, 2020 Reply

    Articolul are o foarte puternică tentă rasistă și aprecieri absolut subiective cu privire la președinții democrați ai Statelor Unite. Nu mă mir, știind că Ivan este un adept al președintelui Trump. Este adevărat că se exagerează de multe ori cu privire la ce poate fi „politicaly correct” dar imaginea prezentată în care vina este numai a minorităților și albii sunt” puri și duri” este exagerată.

  • Andrea Ghiţă commented on April 2, 2020 Reply

    Domnule Klein, consider că a-i împărţi pe oameni în negri, latino-americani şi albi este o generalizare incorectă şi nocivă. Problemele prezentate de Dvs. sunt legate de sărăcie, infracţionalitate şi nu de rasă sau provenienţă. Săracii au nevoie de politici adecvate din partea statului, la fel şi infractorii. Dar nu sunt de acord să se suprapună aceste probleme, celor rasiale. Cât priveşte faptul că “negri” sunt prezentaţi pozitiv în filme…No comment. Mai uitaţi-vă la filme.

  • Mike Klein commented on April 2, 2020 Reply

    Domnule Ivan Klein, dacă aveți așa probleme mari cu situația rasială din Statele Unite, de ce nu mergeți înapoi în țările unde nu sunt astfel de probleme? După cum înțeleg aveți cetățenie israeliana și română, acolo nu veți de aface cu astfel de probleme. In Statele Unite se spune “love it or leave it”. Calea e deschisă!

  • Tiberiu Ezri commented on April 2, 2020 Reply

    Articol interesant. Multumim!
    Din pacate si la noi exista discriminarea pozitiva inventata de americani, care pana la o limita poate fi indreptatita dar de obicei incurajeaza mediocritatea.

    • Ivan G Klein commented on April 2, 2020 Reply

      Părerea mea – în America nu mai e îndreptățită această discriminare pozitivă care se extinde ca o schemă Ponzi , o mediocritate care a avansat astfel va promova mediocrități pe aceleași criterii…. În urmă cu 40 de ani , în Romania , șeful meu de catedră avea un doctorand din Siria – acesta venea o dată pe lună la șef , cu niște plocoane , iar la examen unul din colegii mei i-a prezentat lucrarea . Eu mă gîndeam – așa un doctor poate aduce Siriei daune economice mai mari decît o divizie israeliană . Din păcate , șeful mai pregătea titlul de doctor pentru directorul unui mare combinat chimic din Romania ….Desigur nici acesta nu trebuia să-și scrie el însuși teza de doctorat .

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *