Inima bărbaților cucerită pe cale culinară

Se spune că drumul cel mai scurt spre inima bărbatului este prin stomacul lui. Deși acest citat este atribuit actorului american Ian Somerhalder, se pare că subiectul a fost deja abordat de al doilea președinte al Statelor Unite, John Adams (1735 – 1826), care zicea că drumul cel mai scurt spre inimile bărbaților trece prin gât. https://www.phrases.org.uk/bulletin_board/24/messages/1003.html

(Chiar și 85% din femeile care se consideră feministe mărturisesc că le face plăcere să gătească pentru partenerii lor. https://www.prnewswire.com/news-releases/is-the-way-to-a-mans-heart-really-through-his-stomach-226434911.html )

Există mult adevăr în această zicală. Oricât de “moderni” ne-am simți, majoritatea bărbaților rămân puternic ghidați de instincte, chiar rudimentare, menite să le satisfacă necesitățile momentane, trupești, carnale. Chiar în epoca noastră mai există bărbați care, la fel ca leii, își răspândesc “sămânța” și fac mulți copii, fără a-și recunoaște progenitura și fără a-i acorda sprijin financiar și moral, așa cum este de așteptat de la un tată uman.

În copilărie, la Marghita, părinții mei erau nevoiți “să strângă cureaua”, mai ales când lucra numai tata. Uneori chiar ne culcam cu stomacul gol. Apoi au venit și lipsurile ceaușiste. Mama gătea bine, mâncare ungurească adevărată, dar nu prea avea din ce. Totuși, de sărbători reușea să ne surprindă pe tata și pe mine cu un gulaș bun, un păpricaș cu găluște (nokerli) și chiar cu un ficat de gâscă îndopată. Vara făcea niște supe reci formidabile, mai ales de vișine. De sărbători gătea și mâncăruri evreiești tradiționale, cum ar fi ciorba de sfeclă cu cartofi și carne de miel (cibere leves), hremzli, latkes (crochete din cartofi și făină de matzot, prăjite în ulei). Prăjiturile ei nu erau prea variate, dar erau gustoase: ștrudel cu brânză, sau cu mere și stafide, cozonaci (baigli sau kindli) cu mac sau cu nuci și stafide, brânzoaice (turos delkli). Specialitatea ei se numea non-plus-ultra. Erau macarons frațuzești într-o variantă ungurească, ca cei pe care creștinii îi mâncau de crăciun.

Prăjitură cu brânză şi stafide
Non plus ultra

De câte ori mama făcea ștrudel cu brânză și stafide, obișnuiam să gust din belșug din umplutură, înainte ca mama s-o pună în aluat. La Marghita fiind lipsă totală de ciocolată, mama a învățat să facă un fel de ciocolată de casă din lapte praf, cacao, zahăr, stafide și nuci. Prin asta a cucerit mai târziu simpatia soției mele, care era ahtiată după fudge.

Gusturile mi s-au rafinat, mai ales la prăjituri și la alte dulciuri, în timpul studenției la Timișoara. Nu, nu vorbesc de mâncarea de la cantina studențească. În anul trei la facultate, în 1972, am cunoscut-o pe Erzsi, viitoarea mea soție. Într-o seară am fost invitat la locuința părinților ei. S-au au servit prăjituri deosebite, cu gusturi rafinate, delicioase. Se simțea influența cofetăriei austro-ungare și germane. De atunci suntem împreună.

Carte de bucate germană publicată la Viena în urmă cu 100 de ani și circulată în Timișoara în 1921

Hărnicia ei culinară m-a salvat când am zăcut șase săptămâni cu hepatită la spitalul de boli contagioase din Timișoara. Nu puteam înghiți nimic, în afară de supa proaspătă de pui pe care Erzsi mi-o aducea zilnic.

La Timișoara învățam mult, dar duceam și o viață plăcută, cu concerte, teatru, operă și seri de dans la sala Olimpia, cu formația Phoenix. În 1975 ne-am căsătorit. Mama și bunica soției au făcut un tort rusesc uriaș, cu nuci, stafide, frișcă și rom. A doua zi a rămas o oală întreagă de cremă, pe care am devorat-o împreună cu doi veri ai soției, veniți din Budapesta.

În 1978 am plecat in Israel. Există puține mâncăruri pur israeliene. Fiecare grup de emigranți și-a adus mâncărurile specifice, orientale, europene sau americane, fiecare însă cu specificul evreiesc local. Chiar și falafel și șaorma sunt mâncăruri originare din țările vecine. Poate singura mâncare israeliană get-beget este anghinarea umplută cu carne, pe care am mâncat-o pentru prima oară la un restaurant evreiesc din Roma. Se pare că sclavii evrei au fost cei care au adus anghinarea la Roma.

Soția a început să gătească în stil israelian, un amestec de stil culinar european și oriental. După o vreme trebuia să gătească pentru trei bărbați (fiii noștri și cu mine), trei mari gurmanzi. Mâncare românească tradițională mâncam din când in când la restaurante românești la Tel Aviv. Repertoriul culinar pe care l-am cunoscut acasă este foarte variat: supe calde și reci, șnițel după rețetă proprie, gulaș, numeroase feluri de salate și o listă lungă de prăjituri. Rețeta mea preferată pentru pulpe de pui este cea pe care o numesc “pui epileptic” (rázós csirke). Pulpele de pui cu sare și boia dulce se tăvălesc în pesmet, sau și mai bine se pun într-o pungă cu pesmet și se scutură, apoi se coc la cuptor. Lista de prăjituri se îmbogățește tot timpul, de la cele învățate de la mama sau bunica ei, cele învățate în Israel și cele de pe internet. Adesea când mă apropiam de casă, după o lungă zi de lucru, îmi aminteam de Pavlov de și câinii lui și începeam să salivez numai la gândul delicateselor pregătite de soția mea.

De unde se trage această strategie a femeilor? Pe scara evoluției constatăm ceva asemănător la lei. Leoaica vânează, dar îi oferă masculului “partea leului” – să mănânce primul și cât vrea. Astfel leoaica își protejează puii și în același timp își păstrează masculul pentru apărarea familiei și o eventuală viitoare reproducere. Aparent la oameni procesul este invers – Adam i-a oferit Evei mărul. Numai că nu cunoaștem continuarea. Poate Eva a tăiat mărul și i-a dat lui Adam bucata mai mare?

 În societățile pre-moderne rolurile membrilor familiei erau precis delineate, bărbatul muncea pe câmp (sau în fabrică), iar femeia avea grijă de gospodărie și de copii. (În timpul studenției am avut un caz la endocrinologie, unde femeia voia ca bărbatul să se îngrașe peste măsură, ca să nu atragă atenția altor femei.) S-a demonstrat că bărbații mănâncă mai mult în prezența femeilor și că ei mănâncă mai mult ca femeile (1). De obicei dintr-o pizza femeia mănâncă cam un sfert, restul îl termină bărbatul. În general bărbații preferă carne și pâine, iar femeile fructe și salate. Ca urmare, în lumea industrializată femeile trăiesc în medie mai mult decât barbații. O mâncare care ne place, servită de o femeie care ne place are un efect calmant, mai ales dacă conține și dulciuri. Totuși, reușita unei legături romantice sau a unei căsnicii implică factori multipli, iar idealul este ca toți acești factori să contribuie la o armonie între parteneri. Precum spuneam, poate că la origine acest comportament al femeii avea rolul de a-și proteja copiii și a-și păstra bărbatul. Și totuși, afecțiunea ne diferențiază de animale: când o femeie îi gătește bărbatului mâncarea lui preferată, înseamnă că îi pasă de el. Zâmbetul și comentariile de apreciere ale bărbatului sunt importante pentru ea, care face acest efort din afecțiune.

Totuși, din motive fiziologice, performanța sexuală a bărbaților este invers proporțională cu cantitatea de mâncare pe care o consumă. Deci, importantă nu este cantitatea bucatelor, ci calitatea lor și satisfacerea preferințelor culinare ale bărbatului. https://www.medicaldaily.com/sex-empty-stomach-6-things-youre-better-doing-hungry-310122

De fapt afirmația lui Somerhalder și Adams nu este exactă. Stomacul nu acționează asupra “inimii”, ci conținutul lui acționează asupra creierului, stimulând producția de serotonină, care printre altele îmbunătățește starea de spirit și produce relaxare sufletească. Iar distanța de la creier până la “inima” bărbatului este scurtă. https://theconversation.com/health-check-how-food-affects-mood-and-mood-affects-food-24834

(1)Kevin M. Kniffin & Ozge Sigirci1 & Brian Wansink. Eating Heavily: Men Eat More in the Company of Women. Evolutionary Psychological Science 2016;2:38–46.

Rețete: două prăjituri delicioase ale soției mele.

Tort din făină de matzot (azimă) cu sos din vin alb

(macesz torta borsodóval)

Tortul:

Se amestecă 12 gălbenușuri cu 12 linguri de zahăr și puțin bicarbonat. Se adaugă 100 g nuci zdrobite mărunt, 8 linguri de vin alb sec, amestecând în continuare. Se adaugă făină de matzot până se formează un amestec dens. Se adaugă cele 12 albușuri bătute spumă. Se coace 30-40 de minute la 180 grade, într-o tavă unsă și înfăinată. Prăjitura se taie orizontal și între cele două felii se unge dulceață de căpșune.

Sosul (şodou):

4 ouă întregi se amestecă cu 4 linguri de zahăr și o jumătate de litru de vin alb sec. Amestecul se bate cinci minute cu telul (sau cu mixerul), apoi se pune pe foc mic și se bate mai departe, până când se îngroașă și volumul crește de patru ori. Se servește rece, în sosieră. Fiecare comesean își toarnă pe tort cât sos dorește.

Prăjitură din două ingrediente:

10 ouă și 400 g ciocolată amăruie (50-60% cacao)

Albușurile se bat spumă tare. Ciocolata se topește la bain-marie. După ce s-a mai răcorit se adaugă gălbenușurile și se amestecă bine. La urmă se adaugă spuma. Compoziția se coace timp de 20-25 de minute la 170 de grade, într-o tavă bine unsă. După preferință se păstrează în frigider sau congelator și se consumă rece.

Poftă bună!

Tiberiu Ezri

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

Comentariile cititorilor sunt moderate de către redacţie. Textele indecente şi atacurile la persoană se elimină. Revista Baabel este deschisă faţă de orice discuţie bazată pe principii şi schimbul de idei.

 

19 Comments

  • Marica Lewin commented on July 26, 2020 Reply

    Bucataria austro- ungara e delicioasa. Si prajiturile, ishler, cremes, Dobos, mepaipomenite.
    Va Multumim pentru un articol atit de reconfirtant

    • Tiberiu Ezri commented on July 27, 2020 Reply

      Multumim!

  • Virgil Duncan commented on July 25, 2020 Reply

    Tibi articolul tau mi-a adus aminte de bunica-mea nascuta in Tolgyos. Interesant ca nevasta-mea nu stia de bunica-mea si m-a castigat cu mincaruri romanesti cand de fapt a crezut ca nu sunt obisnuit cu bucataria austro-ungara. Dar ce se intimpla in ziua de azi exact cu cei mai tineri? Multe femei lucreaza pe rupte si barbatii gatesc, unii foarte bine. Familia odata a fost formata din doua fiinte care se completau si formau un intreg si in consecinta nu puteau sa traiasca (bine) fara celalalt. Astazi mai putin. Amindoi muncesc si cand vin acasa nu stiu cu ce sa inceapa. Trebuie sa fie un sistem diferit azi de a cuceri inima unui barbat…dar, cand vin in Israel vin sa stau la tine=:)

    • Tiberiu Ezri commented on July 25, 2020 Reply

      Te primim cu placere!

  • Veronica Rozenberg commented on July 24, 2020 Reply

    Personal cred ca a sti si a apecia mancarea gourmet, nu este legata de legatura dintre barbat si soata care deobicei ii asigura acest tip de “infrumusetare” a zilelor, cea culinara. Desigur sunt si situatii inverse, dar nu orice barbat, precum nu orice femeie stiu sa aprecieze cu adevarat calitatea mancarii, gustul cat si prezentarea estetica.
    Cred ca este o chestiune de educatie, obisnuita, probabil si intuitie, dar mai ales pricepere.

    Pofta buna !!

    • Tiberiu Ezri commented on July 25, 2020 Reply

      Sunt de acord!

  • Simona Fuchs commented on July 24, 2020 Reply

    Ce placere aceasta carte, iar prajiturile….
    Daca mai doreste cineva cartea editia cu coperta Jugendstil / Artnouveau ( 1918-1920), pot gasi la anticariatele din Viena!
    Pofta buna

    • Tiberiu Ezri commented on July 24, 2020 Reply

      Va multumesc!

      Tibi

      • Simona Fuchs commented on July 24, 2020 Reply

        In Viena , la Academia Oamenilor de stiinta ” a avut loc si un Simpozion “Katarina Prato”.
        O femeie care a “revolutionat” traditiile si a organizat scoala de menaj pentru fete, ceva inedit la mijlocul sec al XIX-lea.

        • Tiberiu Ezri commented on July 24, 2020 Reply

          Important: produsele ies gustoase? Mai ales prajiturile

  • Andrea Ghiţă commented on July 24, 2020 Reply

    Trebuie să menţionez că, din fericire, există şi excepţii de la regula de mai sus. S-ar putea ca, de fapt, ele doar o întăresc ( mă refer la regulă).

    • Tiberiu Ezri commented on July 24, 2020 Reply

      Adevarat, si o legatura lunga ca a noastra (48 de ani) a necesitat mult mai mult decat stomacul plin cu bunataturi!

      • Tiberiu Ezri commented on July 24, 2020 Reply

        Va multumesc!

        Tibi

  • Eva Grosz commented on July 23, 2020 Reply

    Astăzi gătitul a devenit o artă cu care se mândresc femeile și totuși cei mai buni bucătari şefi sunt bărbații Cu toată globalizarea fiecare trage la gustul ce l-a avut acasă din copilărie. A doua rețetă o fac și eu. Nepoții sunt încântați de ea. Mulțumim Tibi și Elisheva !

    • Tiberiu Ezri commented on July 23, 2020 Reply

      Multumim Evi si Frici!

  • Tiberiu Ezri commented on July 23, 2020 Reply

    Noi mancam ce ne place… Cartea o vom darui cadou mamei tale numai sa vina cineva s-o ia.

    • Hava Oren commented on July 23, 2020 Reply

      Mulțumesc!
      Păi nu ziceam că vrem să ne întâlnim? Numai să treacă întâi urgia!

      • Tiberiu Ezri commented on July 23, 2020 Reply

        Cu placere!

  • Hava Oren commented on July 23, 2020 Reply

    Rețetele vor fi ele gustoase, dar nu cred că mai sunt potrivite pentru „vârsta a treia”. În schimb mi-a atras atenția cartea de bucate a Katharinei Prato. Era cartea de căpătâi a mamei mele, dar nu știu de ce nu a ajuns odată cu noi în Israel. Ani de zile mama a căutat în zadar un alt exemplar. I-am spus de existența cărții și a fost în extaz, a început să-mi povestească despre budinca de pâine neagră cu ciocolată și despre Griess Niegel. I-ai făcut o mare plăcere, mulțumesc!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *