Căminul Tibi Holan, zis Nyomortanya

La sfârșitul lunii aprilie 1945, cu 15 ani împliniți și 32 kg, reveneam la Cluj împreună cu mama, după aproape un an de experienţe chinuitoare în holocaust.

Eram foarte fericite. Ne bucuram că eram în viaţă, că încercările regimului fascist de a ne extermina au dat greș și că ne aștepta acasă fratele meu drag, Encike (Andrei), de 20 ani, împreuna cu vărul meu iubit, Tibi, de 22 ani. Încă nu știam că pe tata, capul şi susținătorul familiei noastre, nu-l vom mai revedea niciodată. Multă vreme am așteptat pline de speranță revenirea lui, dar în zadar. Știam doar că de la Budapesta a fost în același marș al morții spre Germania, în care am fost și noi câteva zile mai târziu. Doar că noi am reușit să evadăm după două săptămâni (150 km) de mers în condiții jalnice.

Părinţii mei, Fanny şi Izsó Kertész

În locuința noastră nu puteam reveni, deși era liberă. Dar era goală. Goală în sens propriu. Lipsea nu doar mobila, covoarele, perdelele, etc., ci și așternutul, vasele, hainele. Nimic din cele necesare traiului zilnic nu mai era. În aceste condiţii am acceptat cu bucurie invitaţia vărului meu, Tibi Holan, de a veni la el. Mica lui locuinţă de pe strada Republicii nr. 2 era deja ticsită. În afară de el şi de fratele meu, acolo stăteau mai mulţi prieteni, studenţi, care reveniseră din deportare şi nu mai aveau pe nimeni. La Tibi au găsit un cămin primitor, care le permitea să înceapă sau să continue studiile universitare. Făcând haz de necaz, tinerii porecliseră casa nyomortanya (lăcaş de mizerie), dar se simţeau foarte bine acolo.

Dr. Izidor Herskovits

Până în mai 1944, aici locuia doar familia lui Izidor Herskovits, tatăl lui Tibi și fratele cel mai mare al mamei mele. Unchiul Izidor era o persoană bine cunoscută în Cluj, fiind radiolog şef la trei instituții medicale: Spitalul Evreiesc, Sanatoriul Mátyás şi Sanatoriul Charité. El a fost deportat la Auschwitz şi ucis, împreună cu soţia sa, Rózsi. După ridicarea lor, casa a rămas goală. Tibi era la muncă forţată. Căţeluşul, Jackie, a fost adoptat de bucătăreasa Viri.

La întoarcerea din detaşamentul de muncă, Tibi a găsit căsuța intactă, nejefuită, motiv pentru care putea găzdui atâţia tineri. Ulterior căsuţa a dispărut din geografia orașului, odată cu construirea Casei de Cultură a Studenților şi amenajarea Pieţei Păcii (actuala Piață Lucian Blaga).

Atât vărul meu Tibi, cât şi fratele meu Encike au revenit la Cluj înaintea noastră. Dar cum putea Tibi, un tânăr student la medicină, să susţină material un cămin cu o “familie” numeroasă?

Vărul meu Tibi Holan

Encike făcea muncă forţată la Someşeni, un sat de lângă Cluj. Când unitatea lui a pornit în retragere spre vest, el a reuşit să evadeze. S-a adăpostit în sanatoriul condus de vestitul profesor Mátyás Mátyás, unde a rămas ascuns până la eliberarea oraşului.

Fratele meu, Endre Kertész (Enci)

Înainte de înrolarea în detaşamentul de muncă de la Baia Mare, vărul meu Tibi fusese student la medicină. Cred că era în anul III. Acolo a dobândit o foarte mare experiență profesională, ca urmare a lipsei acute de medici, precum și a bunăvoinţei colonelului Imre Reviczky, comandantul unităţii. Lucra independent ca medic universal, fără ajutoare calificate, executând până și operații de apendicită.

Revenit la Cluj cu experiența pe care o avea, a fost angajat imediat ca medic la Sanatoriul Mátyás, întrucât criza cadrelor medicale s-a menținut și după război. Fiind simultan și student şi salariat, putea susţine financiar căminul instalat ad-hoc în locuinţa sa. L-a adus şi pe Enci să locuiască împreună cu el şi a reangajat-o pe bucătăreasa Viri. Ceilalţi locatari au apărut treptat, pe măsură ce revenea din deportare câte un tânăr rămas singur pe lume.

Toţi locatarii căminului erai mai în vârstă ca mine cu cel puţin patru ani. Îmi amintesc şi azi de numele unora, de care mă leagă diferite amintiri. Zsofi Klein făcea cu mine gimnastică (a și devenit profesoară de gimnastică). Pali Horváth, student la stomatologie, a încercat să-mi recupereze caninul rupt într-o pulpă de pui. Îmi mai amintesc de Feri Farkas şi de soţia sa, Erzsi, precum şi de Karcsi Lancet, la care voi mai reveni.

Părinţii mei, cu fratele meu Enci şi cu mine, în vremurile senine dinainte de război

Fratele meu şi cu mine eram foarte apropiaţi de vărul nostru Tibi încă din copilărie. Tibi era “cavalerul” meu, care intervenea în certurile noastre frăţeşti, provocate, de regulă, de mine. Eu aş fi vrut ca Enci să se joace tot timpul cu mine, dar fiind cu aproape cinci ani mai mare, el prefera să citească. De regulă fratele meu încasa o bătaie zdravănă, urmată de o împăcare rapidă între toţi trei. De fapt eram alintată de amândoi.

În aceste conditii nu e de mirare că la sosirea noastră în nyomortanya, cei doi băieți se străduiau să-mi facă numai bucurii. A doua zi după sosirea noastră au apărut cu mai multe cadouri, haine pentru balul de sâmbătă, unde aveau de gând să mă ducă, știind că îmi place să dansez. Am primit o bluză, un furou și o pereche de ciorapi. S-au necăjit mult aflând că acestea nu erau de ajuns pentru a-mi acoperi toate părțile corpului. S-au descurcat însă rapid. Au împrumutat o fustă și niște pantofi de la fetele din casă.

Cu fratele meu, Enci

Balul s-a ținut în sala mare a Casei Universitarilor. Scaunele fuseseră scoase și se dansa pe toată suprafața parterului. Eram atât de sleită, încât abia puteam dansa, nu mai rezistam oboselii. I-am rugat să mă lase să mă odihnesc câteva minute. M-au condus la etaj și m-au lăsat pe un scaun, într-o lojă. Mi-am pus coatele pe balustradă și am stat puțin cu bărbia sprijinită în pumni. Când m-am ridicat, am descoperit că băncuța plușată din spatele meu era plină de vărsat. Și eu nu auzisem nimic! Aţipisem nu câteva minute, ci până aproape de sfârșitul balului.

După un timp – nu mai țin minte cât – mama s-a mutat în casa noastră şi s-a apucat să o facă din nou locuibilă. Fratele meu și cu mine am rămas la Tibi. Trăiam în siguranță, bine îngrijiți și hrăniți, într-o atmosferă veselă. Se făceau multe glume.

Într-o bună zi Karcsi Lancet s-a dus la văru-meu Tibi și i-a cerut mâna mea, oferindu-i în schimb cinci lei (care valorau cam tot atâta ca azi). Tibi nu a putut rezista unei asemenea afaceri şi a fost de acord. Ne-am distrat copios. Menționez că între Karcsi și mine nu a existat niciodată vreo idilă. Nimeni nu și-ar fi închipuit aşa ceva, mai ales că în starea de atunci nu eram prea atrăgătoare.

De ziua mea, Karcsi mi-a dăruit o carte de Honoré de Balzac, cu două romane: Moș Goriot și Cezar Birotteau. O am și acum. O frunzăresc emoționată. Iată dedicația ei: “Kis feleségemnek. Kivánom, hogy még legalább 120 evig hallhassam mennydörgős mosolyod. 5 lejes férjed, Lancet Károly”. (Soțioarei mele. Îmi doresc să pot asculta încă cel puțin 120 de ani surâsul tău tunător. Soțul tău de cinci lei, Lancet Károly.)

Nu mai știu nimic despre Karcsi. De fapt nu mai ştiu nimic despre niciunul dintre locatari. Ai mei – Enci şi Tibi – au părăsit de multă vreme lumea asta… Mă doare gândul că poate nimeni nu-și mai amintește de Nyomortanya, acest lăcaş minunat și atât de benefic. Acest gând m-a făcut să aștern prezentele rânduri.

Căminul a funcționat exact atâta timp cât era o nevoie stringentă de el. După aceea Tibi l-a transformat în cuibul propriei familii. Dar pe vremea aceea apăruseră deja instituții subvenționate de JOINT, pentru adăpostirea elevilor și a studenților supraviețuitori ai Holocaustului, rămași fără familie.

Dr. Tiberiu Holan

Tibi și-a continuat cariera medicală la IMF, ca radiolog. Mai târziu a întemeiat la Cluj Centrul de Medicină Nucleară.

Judit Mureşan (n. Kertész)

Cluj, 28 septembrie 2020

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

Comentariile cititorilor sunt moderate de către redacţie. Textele indecente şi atacurile la persoană se elimină. Revista Baabel este deschisă faţă de orice discuţie bazată pe principii şi schimbul de idei.

 

39 Comments

  • Lucia Vigdorovits commented on October 6, 2020 Reply

    Draga Juci, am citit cu emotie si placere articolul tau, mai ales ca am cunoscut persoanele amintite de tine,afara de parintii tai.Prof.Matyas Matyas a fost de multe ori oaspetele parintilor mei la Tg.Mures apreciind in mod deosebit pranzurile de sambata ale mamei mele. Pe fratele tau Dr Kertesz l-am cunoscut ca medic radiolog daca nu ma insel cu ocazia practicii de vara. Dr.Holan Tibi a fost bun prieten cu sotul meu Imi….Si alte, multe amintiri…Mi-e dor de colega mea de camera de la Borsec si de la Clubul Seniorilor..Cu drag

    • Muresan Judit commented on October 6, 2020 Reply

      Iti multumesc mult pentu cuvintele calde. Si mie imi lipsesc dureros de tare intalnirile noastre.

  • zador andrei commented on October 4, 2020 Reply

    Dragă Juci,
    Citind evocarea ta, lui Luci și mie, de emoție ne-au dat lacrimile. Am cunoscut atât de bine persoanele de care amintești (în afară de tatăl tău) iar Tibi Holan a tratat-o pe mama mea când s-a constatat că are mielom.
    Felicitări pentru debutul editorial,sperăm să mai scrii și alte amintiri.
    Restul personal și la telefon.
    Luci și Andrei Zador

  • Erna Ladanyi (Nathan) commented on October 4, 2020 Reply

    Toate poveștile (adevărate), pe care le-am citit in Baabel pana acum, m-au sguduit și pe mine.
    In momentul de față ( din cauza unor dureri fizice intense) nu sunt in stare sa-mi aduc contribuția, dar promit că o voi face in momentul in care mă voi simți in stare…
    Erna

    • Andrea Ghiţă commented on October 4, 2020 Reply

      Sănătate multă şi vă aşteptăm cu amintirile!

  • iuliana socea commented on October 4, 2020 Reply

    Dragă Juci , te îmbrăţişez pe această cale !

    • Muresan Judit commented on October 4, 2020 Reply

      Multumesc mult pentru cuvintele calde. Sper ca sub – pentru mine ” pseudonimul” – de Iuliana te ascunmzi tu Ita, doctorita-cantareata, atat de activa, si tinereasca. Nu stiam de alt nume inafara Sulamitei.

  • iuliana socea commented on October 4, 2020 Reply

    Impresionantă descriere a unor vremuri (a căror încărcătură emoţională doar cei ce le-au trăit cu adevărat o pot înţelege în adevăratul sens al cuvântului ) din care răzbate umorul şi optimismul ce o caracterizează fără îndoială , pe Juci Mureşan ( Kertesz) . O cunosc doar de vreo douăzeci şi ceva de ani dar o respect şi mă bucură de fiecare dată compania ei .Este o plăcere s-o asculţi depănându-şi amintirile .
    Mai menţionez că aflu cu surprindere că dr. Tiberiu Holan , somitate a lumii medicale clujene , al cărui nume se împleteşte cu amintirile mele din studenţie , a fost văr primar al autoarei.

  • Theodor toivi commented on October 4, 2020 Reply

    Impresionant articol.Felicitari pentru cunoasterea limbii romane!

  • JOHANAN JANOS VASS commented on October 4, 2020 Reply

    JUCII
    DATA EXACTA CARE MI-O CERI ESTE4.5.1945. NU SINT SIGUR CA PARINTELE MEU A LOCUIT IN “NYOMORTANYA”, DAR SINT SIGUR CA TIBI A FOST ACELA CARE L-A AJUTAT CU MINCARE MEDICAMENTE SI HAINE IN PRIMELE ZILE. ACEST LUCRU NU SE POATE UITA.
    MULTUMESC
    JANOS

    • Muresan Judit commented on October 4, 2020 Reply

      Imi pica bine ce spui, ma simt acum si mai legata de familia voastra.. Si eu cred ca tatal tau nu a locuit la nyomortanya. La inceputul lunii mai eu sigur stateam acolo si am mai stat inca multe saptamani.

  • Maria Roth commented on October 3, 2020 Reply

    Multumesc pentru emotionanta relatare. Ai insirat asa multe nume cunoscute si apreciate de mine. Nu v-am cunoscut pe atunci, nici pe Holan Tibu, nici pe Lustig Tibi, nici pe tine in tinerete, dar pozele voastre sunt atat de familire: coafura, zimbetul si optimismul care transpare sunt atat de atractive.

  • Serena commented on October 3, 2020 Reply

    Juci draga, cata emotie in evocarea unei lumi, unor oameni pe care pare ca ii cunosc dintotdeauna! Mi-ai facut dupa amiaza mai plina de lumina si caldura! Te imbratisez cu toata afectiunea si imi doresc sa ne revedem!

    Serena Adler

    • Muresan Judit commented on October 3, 2020 Reply

      Multumes Serenuta, si mie imi e dor de tine!

  • Tiberiu Ezri commented on October 3, 2020 Reply

    Ce poveste emotionanta si frumos scrisa! Baabel mi-a largit orizonturile despre o comunitate evreiasca deosebita despre care nu stiam mai nimic- cea din Cluj.

    • Veronica Rozenberg commented on October 3, 2020 Reply

      D-na Judith Kertesz Muresan,
      amaintirile dvs sunt nespus de vii dupa atatea decenii, trairile par sa descrie momente triste, dar in care speranta si iluziile pentru o viata noua, mai buna, nu lipsesc, ci din contra le dau atata culoare.

      Exista un moment, prin care trecem majoritatea noastra, in drumul catre undeva, si adeseori suntem nevoiti sa retraim aceste amintiri, care oricat de grele ar fi, precum ale dvs, ne aduc aminte de o perioada in care puteam sta inghsuiti unul in altul si puteam dezvolta o lume de vise pentru viitor.

      Va doresc sa ramaneti cu aceaasi energie, cu prietenii pe care ii mai vedeti chiar si in vremea aceasta de distantare in loc de apropiere, si sanatatea sa va ocroteasca mult timp de acum inainte, Veronica

      • Muresan Iudit-Miriam commented on October 3, 2020 Reply

        Va multumesc mult, Dna Veronica

  • Eva Grosz commented on October 2, 2020 Reply

    Ce fotografii fantastice ! Asemena oameni au fost duși ca vitele la tăiat. Ce bogăție de oameni a pierdut poporul evreu ! Irecuperabilă !

  • Eva Grosz commented on October 2, 2020 Reply

    O poveste plină de tragedie și renaștere. Impresionantă. Am cunoscut la Facultatea de Medicină și Farmacie din Tg Mureș pe Dr Horvath Eva care mi-a povestit că în timpul nazismului fiind medic la Cluj , a fost ascunsă în una din spitale până la terminarea războiului .O fi fost sanatoriul condus de vestitul Mátyás Mátyás sau erau și alte spitale care ascundeau evrei ? Întâmplarea face că Dr Horvat Eva a fost medicul familiei Horvath Lili și Miksa ,Lili e cea care a salvat-o pe mama Andreei -Székelyi Sárika ,de deportare și mai târziu a îndrumat-o spre educație .Din romanul -jurnal a lui Székelyi Sárika .

    • Muresan Iudit-Miriam commented on October 3, 2020 Reply

      Ma intreb daca Dr. Horvath Eva nu a fost cumva sotia stomatologului Horvath Pali depre care scriam ? Stiu ca Pali ,desi Oradean, a ajuns la Tg. Mures.Oricum, cred ca o cunosteam, mi-e foarte cunoscut numele. Presupun ca si viata Evei a fost salvata , tot de Prof. Matyas. Nu am auzit de alte institutii medicale salvatoare de evre in Cluji. Pardon, am uitat , un copil evreu a fost ascuns la Clinica de Psihiatrie!
      De altfel, si Fratele meu, Dr. Kertesz Endre lucra La IMF Targu Mures.Desigur nu era asa slab ca in pozele din tinerete. Nu l-ai cunoscut?.El a murit in 1985.Pun aceste intrebari , caci delungul vietii mele lungi m-am invatat ca “lumea e mica”, soartele se incruciseaza , si ne face placere sa descoperim asta.

      • Grosz Frideric commented on October 3, 2020 Reply

        Horvath Eva a fost soția unui medic radiolog pe nume Glück din Tg Mureș ,de care a divorțat. Au avut două fete .Numele ei de fată este Horváth . Nu mai trăiește.Din păcate….. Îmi amintesc de numele Kertész Endre. Ce specialitate a avut ? Eu am studiat stomatologia la IMF Tg Mureș în anii 1962-67 apoi un an în Timișoara. Îmi amintesc clar numele lui . Probabil cei de la medicină generală și pediatrie îl știu mai bine.

        • Eva Grosz commented on October 3, 2020 Reply

          Complectare : Comentarea e în numele meu…soțul meu a făcut facultatea la Timișoara.
          Eva

        • Muresan Judit commented on October 3, 2020 Reply

          Fratele meu a fost – cred ca – lector la Radiologie, apoi a fost direcoruli Spitalului Oncologic . A murit in 1985 de cancer pulmonar la 65 ani. De Gluck imi aduc aminte foarte bine. Era tot radiolog si tot clujean. De Eva nu stiam sau am uitat. Multumesc mult pt. informatii

      • Eva Grosz commented on October 3, 2020 Reply

        Am răspuns la întrebările tale ,dar nu văd comentarea mea. Atunci repet : Numele de Kertesz Endre îmi este cunoscut din timpul studenșiei la Facultatea de medicină din Tg Mureș. Dr Horvath Eva a fost căsătorită cu un medic Radiolog pe nume Glück de care mai târziu a divorțat. Se poate că a fost salvată de Prof Matyas . Am să încerc să mă informez.
        Da , lumea e mică !

        • Muresan Judit commented on October 3, 2020 Reply

          Intretimp am primit raspunsurile, dela Grosz Frederic. Numele comun e intamplare sau legatura? Macar sa facem cunostiinta mai de aproape. Multumesc pentru informatii.

          • Eva Grosz commented on October 3, 2020 Reply

            Grosz Frederic [Frici] e soțul meu. Tot eu am scris comentarea doar am uitat să schimb numele .
            Gluck Lászlo e numele medicului radiolog . Și el nu mai este . Nici Horvath Eva nici mulți alții. Mulți pe care i-am iubit.

          • Eva Grosz commented on October 4, 2020 Reply

            Iudit, ce vârstă ai la poza expusă în capul articolului ?
            O fetiță a cărei ochi strălucesc și a cărei zâmbet te cucerește !

            • Muresan Judit commented on October 4, 2020 Reply

              Pe Dr. Gluck il vad in fata ochilor. El lucra la aceeasi catedra ca fratele meu, doar era mai mare (in varsta, grad, etc. Erau buni prieteni. Pe vremea cand ni s-a facut seria de poze Fotofilm, aveam circa 13 ani

              .

              • Eva Grosz commented on October 4, 2020 Reply

                Mulțumesc Iudit Mureșan ! Scrii așa de frumos. Ar fi bine să mai scrii , vezi ce reacție au avut comentatorii. Cu toții vor să-și amintească !

            • Grosz Frideric commented on October 4, 2020 Reply

              Acum am recitit din nou scrierea și am văzut că aveai 15 ani. Ce frumoasă fetiță !!!

  • JOHANAN JANOS VASS commented on October 2, 2020 Reply

    TATAL MEU DR.VASS ZOLTAN A FOST COLEG SI PRIETEN CU DR.HERSKOVITS AMINDOI FIIND SEFI DE SECTIE LA SPITATUL EVREESC DIN CLUJ.CIND TATAL MEU S-A INTORS DE LA AUSCHWITZ LA 47 DE ANI DUPA CE-SI PIERDUSE INTREAGA FAMILIE TIBI HOLAN L-A LUAT IN LOCUINTA LUI I-A DAT HAINE HRANA SI MEDICAMENTE.DUPA CE TATAL MEU A PARASIT ACEASTA LUME IN 1970 TIBI M-A AJUTAT SI SFATUIT NU O DATA EL FIIND PROFESOR IAR EU TINAR MEDICINIST.ACESTE LUCRURI NU LE VOI UITA NICIODATA.TIBI A FOST UN OM EXCEPTIONAL. MULTUMESC JUDITH PENTRU ACEST ARTICOL CARE M-A RASCLIT PE MINE SI FAMILIA MEA.

    • Muresan Judit commented on October 3, 2020 Reply

      In ce luna s-a intors tatal tau la Cluj in 1945? Poate imi dau seama din asta cat am stat la nyomortanya.Cand a venit el, eu nu mai eram

  • Tiberiu Georgescu commented on October 2, 2020 Reply

    Tumultoase povestiri scrise cu sinceritate,farmec si emotie;recunosc , emotia m-a curpins si pe mine.Admirabila cunoastere a limbii romane.Multumesc.Felicitari..

    • Muresan Judit commented on October 3, 2020 Reply

      Multumesc foarte mult!

  • Muresan Judit commented on October 2, 2020 Reply

    Tatăl Andreei, Imi Szekely, care era si prietenul meu, era exact de varsta lui Tibi Holan – dupa cum de cea a fratelui lui, Laci – eu eram despartita abia de o singura luna . Pe cei doi baieti ii cunosteam si simpatizam din liceul evreiesc , Zsiglic. Dar atasamentul meu fata de familia Andreei nu se rezuma la atat. Cu Sarika, mama ei, eram nedespartite dupa ce si ea ramase vaduva. Dar adjectivul folosit trebuie inteles “stricto senso”.Efectiv ne petreceam impreuna fiecare zi din saptamana, doar week-end ul era al familiei, la amandoua. In sfarsit, Julika, pardon Andrea, a ramas – dupa ce Sarika ne-a parasit – o veritabila prietena . Ne intalneam saptamanal la Restaurantul ritual, pana ce pandemia asta blestemata nu ne-a condamnat la izolare. O simt ca o a doua fiica.

  • Lya Benjamin commented on October 2, 2020 Reply

    Am citit cu plăcere evocarea lui Juci . Kertész Mi-a făcut mare plăcere să o revăd în fotografie și să-i citesc amintirile. O păstrez în memoria mea cu multă simpatie. Am fost colege de școală la Zsidlic din păcate nu de clasă căci ea este cu ceva mai în vârstă ca mine.Dar îmi era tare dragă cu zâmbetul ei veșnic reconfortant, o admiram pentru inteligența ei pentru umorul ne mai vorbind de cultura ei. N-aș putea să mă laud că am fost prietene dar nu ne-am ocolit și când întâmplarea făcea să ne întâlnim aveam despre ce vorbi.Mulțumesc Baabelului că mi-a făcut posibil să o reîntâlnesc pe Juci . Kertész..

    • Muresan Iudit-Miriam commented on October 2, 2020 Reply

      Lya draga , iti multumesc mult pentru apreciere si simpatie. Ambele au fost si ramas reciproce.Eu am urmarit constant bogata ta activitate profesionala si totodata retraiesc cu placere intalnirile noastre.Uneori ele erau regizate de soarta, fiind cu totul neasteptate. Iti amintesti campingul de langa Praga, acum vreo 45 de ani? Ce amintire placuta!

  • Andrea Ghiţă commented on October 2, 2020 Reply

    Mă bucur că Judit Mureşan a împărtăşit această poveste de viaţă. Am auzit câteva similare, depănate de-a lungul anlor de alţi studenţi clujeni medicinişti şi nu numai. Profesorul fizician Dezideriu Ausländer (conducătorul meu de doctorat) povestea tot despre o locuinţă supraaglomerată cu studenţi, dar şi tatăl meu şi apoi mama, au locuit în apartamentul Familiei Friedmann în care locuiau mai mulţi tineri supravieţuitori. Mă întreb dacă azi şi-ar mai pune cineva la dispoziţie locuinţa, ar mai renunţa la confortul său pentru a-şi ajuta semenii? De remarcat optimismul şi umorul tinerilor care trecuseră prin iadul lagărelor naziste, al marşurilor morţii, al ghetourilor. Erau tineri puternici şi optimişti. Adaug că tatăl meu era bun prieten cu Tiberiu Holan, un medic deosebit, un pionier al medicinei nucleare la Cluj.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *