Dincolo de curcubeu

Cântecul Somewhere Over the Rainbow (Dincolo de curcubeu), în interpretarea clasică a lui Judy Garland este probabil una din melodiile cele mai cunoscute ale secolului XX.  Ea a fost scrisă pentru filmul-basm Vrăjitorul din Oz, apărut în anul 1939.  Vreau să-i mulțumesc lui George Kun, care mi-a atras atenția că acest cântec ascunde mai mult decât s-ar părea.

Atât compozitorul, cât și textierul au fost evrei.  Compozitorul, Harold Arlen, era fiul unui cantor originar din Lituania.  Iar textierul, Yip Harburg, a crescut la New York, într-o familie de evrei ortodocși, proaspăt veniți din Rusia și vorbitori de idiș.  Citit cu atenție, textul cântecului pare să aibă implicații mult mai largi decât să ilustreze un film pentru copii.

Dincolo de curcubeu

Dincolo de curcubeu,

Sus de tot,

Am auzit de o țară

Într-un basm de demult.

Dincolo de curcubeu

Cerul e senin

Și tot ce-ndrăznești să visezi

Se va împlini.

Cândva voi zbura spre stele,

Lăsând în urmă norii grei.

Unde necazurile se topesc ca bomboanele,

Departe, peste acoperișuri,

Acolo mă vei găsi,

Dincolo de curcubeu,

Cu pasărea albastră.

Păsările zboară peste curcubeu,

De ce, de ce nu pot și eu?

Dacă pasărea albastră

Zboară peste curcubeu,

De ce, de ce nu pot și eu?

Cei doi, Arlen și Harburg aveau în comun memoria colectivă a pogromurilor suferite de înaintașii lor și fără îndoială că știau despre „norii grei” care îi amenințau pe evreii din Europa în anii consolidării nazismului.  Citind versurile în acest context, nu mai este vorba de un basm, ci de supraviețuire.  Din cuvintele lor răzbate dorul pentru o țară minunată, unde „necazurile să se topească ca bomboanele”, o țară care poate că nici nu se află atât de departe, e doar „dincolo de curcubeu”.  O, dacă cei oropsiți ar fi putut să fugă, să zboare peste curcubeu, alături de pasărea albastră și să ajungă în țara despre care auziseră într-un basm de demult!  Trebuie numai să îndrăznești să visezi!  Astfel cei doi au compus o melodie de neuitat și cuvinte de-a dreptul profetice: țara minunată, unde evreii vor scăpa în sfârșit de chinuri și umilințe, avea să fie întemeiată în mai puțin de zece ani.

Îmi dau seama că aceasta este doar o interpretare, nu pretind să mă aflu în posesia adevărului absolut.  Totuși am câteva argumente în sprijinul teoriei mele.

Ideea de dor pentru patria pierdută este aproape tot atât de veche precum poporul evreu însuși.  În anul 587 î.e.n. împăratul Nabucodonosor al II-lea a distrus Ierusalimul, înrobind populația și exilând-o în Babilonia.  Evenimentele sunt relatate în Vechiul Testament, la sfârșitul Cărții a Patra a Regilor  (după Biblia Ortodoxă).  Iar urmarea este Psalmul 137, o elegie pentru patria perdută:  „Pe malurile râurilor Babilonului şedeam jos şi plângeam, când ne aduceam aminte de Sion. (Ps. 137: 1)  De altfel aceste cuvinte au intrat în cultura universală, apărând de exemplu în opera Nabucco de Verdi. 

Același psalm continuă: „Dacă te voi uita, Ierusalime, să-şi uite dreapta mea destoinicia ei!” (Ps. 137: 5)  (Eu l-aș fi tradus literal: „Dacă te voi uita, Ierusalime, să mi se usuce mâna dreaptă!”)  Acest verset face parte din ceremonia nunții evreieși, mirele sparge un pahar în amintirea distrugerii templului, și, pronunțând cuvintele psalmului, el afirmă că nu își va uita niciodată patria.

Să facem un salt de vreun mileniu și să poposim la sfârșitul antichității și în evul mediu timpuriu, când practica religioasă evreiască a luat forma pe care o cunoaștem astăzi.  Vom observa că în cele mai mari sărbători ale anului Pesah (Paștele) și Iom Kipur (Ziua Ispășirii), rugăciunile se încheie cu urarea Leșana habaa beIerușalaim! (La anul la Ierusalim).  Acest dor de patria pierdută a rămas viu în inima evreilor timp de nenumărate generații, iar urarea, transformată în cântec, o învață fiecare copil încă de la grădiniță.

La începutul sec. XX limba ebraică „renăștea” și intra în uz curent, însă probabilitatea ca evreii să trăiască în siguranță într-o țară proprie părea încă tot atât de îndepărtată cum fusese de secole.  Unul din primii poeți ai limbii ebraice moderne, Shaul Tchernichovsky, dă glas acestor sentimente în poezia Se spune că este o țară, scrisă în 1923. 

Shaul Tchernichovsky

   Poezia s-a bucurat de o mare popularitate, Naomi Shemer a pus-o pe muzică și în zilele noastre a devenit unul din cântecele „clasice”, pe care israelienii, oameni de rând, le cântă în cor pentru propria lor plăcere.

Iată textul, în traducerea mea:

Se spune că este o țară

Se spune că este

O țară divină

Și plină de soare

Unde-o fi oare?

Se spune că țara-i

Pe șapte coloane

Și-n vârf șapte stele

Pe fiece deal.

Unde e țara

Cu stele pe dealuri?

Cine ne-drumă

Pașii spre ea?

Am trecut marea,

Am mers prin pustie,

Deja puterea

Ni s-a sfârșit.

De ce-am greșit drumul?

Și țara-nsorită

De ce n-am găsit-o?

De ce n-am ajuns?

(Traducerea este numai parțială.  Întreaga poezie împreună cu traducerea ei engleză se află aici: http://hebrewsongs.com/?song=omrimyeshnaeretz)

Este greu de știut dacă Yip Harburg a cunoscut poezia lui Tchernichovsky – este posibil, în orice caz asemănarea e evidentă.  Chiar dacă nu a cunoscut-o, probabil că amândoi s-au inspirat din aceeași sursă, pentru că aceste sentimente se aflau în inima multor evrei.  Îmi amintesc că bunicul meu obișnuia să citeze dintr-o poezie germană care exprimă exact același sentiment: dorul de o țară îndepărtată, unde înfloresc lămâii, unde portocalele sclipesc ca aurul prin frunziș, unde adie zefirul sub cerul senin, unde crește mirtul și dafinul… „Acolo aș vrea să plec, iubitul meu, cu tine…”  Este poezia lui Goethe Cunoști țara unde înfloresc lămâii?  Bineînțeles că Goethe avea în vedere cu totul altceva, probabil călătoria în Italia pe care o făcuse în tinerețe, dar bunicul meu o interpreta în felul lui… Parcă mai aud vocea bunicului, declamând cu însuflețire:

Kennst du das Land, wo die Zitronen blühn,

Im dunkeln Laub die Goldorangen glühn,

Ein sanfter Wind vom blauen Himmel weht,

Die Myrte still und hoch der Lorbeer steht?

Kennst du es wohl? Dahin!

Dahin möcht’ ich mit dir,

O mein Geliebter, ziehn. 

De aceea eu tind să accept interpretarea sionistă a cântecului Dincolo de curcubeu, dar fiecare poate să-și formeze propria sa părere.

Hava Oren

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

Comentariile cititorilor sunt moderate de către redacţie. Textele indecente şi atacurile la persoană se elimină. Revista Baabel este deschisă faţă de orice discuţie bazată pe principii şi schimbul de idei.

 

20 Comments

  • Hava Oren commented on November 5, 2020 Reply

    Fiica mea, căreia i-am citit articolul, mi-a adus o completare: Iuda Halevi. Să poposim deci în sec. al XII-lea, în Spania sub dominație musulmană. Iuda Halevi a fost medic și în același timp scriitor, filozof și poet. În zilele noastre este considerat cel mai de seamă poet medieval care a scris în limba ebraică. Printre multe altele, Iuda Halevi are un ciclu de poezii dedicate dorului pentru Țara Sfântă (masa nefeș ționa). Printre cele mai cunoscute dintre ele se numără:

    Inima mi-e-n răsărit

    Inima mi-e-n răsărit, iar trupul mi-e hăt, la apus.
    Cum pot să gust ce mănânc? Cum să mă pot desfăta?
    Cum să înalț rugăciuni și Domnului să-i mulțumesc,
    Când Sion e-asuprit de Edom, iar eu înrobit de Islam?
    Ale Spaniei mari bogății nepregetând le-aș schimba
    Mai dragi decât toate mi-ar fi ruinele Templului sfânt.

    Nu numai că visa la Țara Sfântă, dar în ultimii ani ai vieții chiar a pornit într-acolo. A murit în 1141; împrejurările nu se cunosc exact, dar din documente găsite la gniza din Cairo se presupune că și-a atins țelul, reușind să ajungă la Ierusalim.

  • Adriana Vizental commented on November 3, 2020 Reply

    Suuuuuuper. Chapeau!!!

  • Mirjam Bercovici commented on November 1, 2020 Reply

    Chiar ieri seara am vizionat pe HBO2 filmul biografic,,JUDI,, cu Renee Zelveger în rolul principal și am auzit, nu pentru prima oară acest cântec minunat

  • Tiberiu ezri commented on October 31, 2020 Reply

    Un articol de-a dreptul fermecator! La fel si cantecul cantat de Judy Garlad si cel compus de Nomi Shemer. Bine ca am ajuns in tara de dincolo de curcubeu!

    • Andrea Ghiţă commented on October 31, 2020 Reply

      Înseamnă că pentru tine, Tibi, această ţară nu mai e DINCOLO de curcubeu. Întrebarea e dacă nu tânjeşti vreodată dincolo de ACEST curcubeu?

  • Beatrice Balgiu commented on October 30, 2020 Reply

    A fost o emisiune dedicata lui Yip Harburg acum citiva ani pe Digi World in care istoricul Simon Schama descifra originile cintecului Over the rainbow.

    • Hava Oren commented on October 30, 2020 Reply

      Nu, nu știam. Pe YouTube nu este, dar am găsit pe Google textul filmului și l-am citit cu mult interes. E grozav! Mai bine că nu știam, altfel nu aș fi îndrăznit să „concurez” cu el

      Dar… quod erat demonstrandum: pentru Simon Schama, țara de dincolo de curcubeu e America, pentru mine e Israel; oricine poate veni cu o altă părere dacă o argumentează și toate sunt la fel de „adevărate”.

  • Andrea Ghiţă commented on October 30, 2020 Reply

    Un articol excelent ( cu toate ingredientele necesare) şi cu o ipoteză plauzibilă.

  • Hava Oren commented on October 30, 2020 Reply

    O prietenă căreia nu-i place să facă comentarii publice, mi-a scris:

    Melodia asta intr-adevar te face sa visezi si dupa mine nu depinde atit de mult de nationalitate sa visezi ceva mai bun si mai frumos. Cred ca e in firea omului.

    Cred că este comentariul cel mai pertinent. Nu are nicio importanță dacă modul meu de a vedea lucrurile este cel „adevărat”. Arta bună este cea care întruchipează aspirațiile tuturor și pe care fiecare o poate înțelege în felul lui.

    • Eva Grosz commented on October 30, 2020 Reply

      ….și visul !

  • Theodor toivi commented on October 29, 2020 Reply

    Completez: Sunetul Muziciii de Richard Rodgers si Oscar Hammerstein II

    • Hava Oren commented on October 30, 2020 Reply

      De ce nu scrieți un articol pe această temă?

  • Theodor toivi commented on October 29, 2020 Reply

    Superb acest incantator articol. Eu trebuie sa adaug si alti compozitori biblici: Rogers şi Hammerstein (The king and I), Kalmar (opereta maghiara),compozitorii filmului “Sunetul muzicii”, Dunaievsky, Ofenbach (French Cancan) , inclusiv Malineanu, Edmond Deda, s.a.m.d

  • Veronica Rozenberg commented on October 29, 2020 Reply

    Articolul Havei este minunat, ba chiar descopera o alta fateta a dumneaei, una mai romantica, venind sa completeze, eruditia si informarea atat de bogate, alaturate unei limbi de curatenia cristalului.

    As zice si mai mult decat atat, acesta plimbare prin istoria multi-culturala, printre cantece si poezii, mi-a adus aminte de conferintele pierdute in spatele zidurilor ridicate de virusul dusman, ale lui Astrit Baltzan, asocieri estetice muzicale, inedite.

  • Eva Grosz commented on October 29, 2020 Reply

    Dragă Hava !Soțul meu a citit înaintea mea scrierea ta și mi-a spus: “Citește ! E o scriere care m-a mișcat foarte mult “. Imediat ce m-am eliberat de obligațiile zilnice am citit și eu, E fermecător ce ai scris ,ca și filmul vrăjitorul din Oz , scrierea ta e străbătută de dorința de a ajunge undeva peste curcubeu…”în țara laptelui și a mierii ” Diferitele paralele care le-ai făcut cu Vechiul Testament, Nabucco, Shaul Tchernichovsky și la urmă Goethe inclusiv traducerile sunt minunate. Mulțumim ! Eva și Fredy Grosz

    • Hava Oren commented on October 29, 2020 Reply

      Mă bucur că am reușit să vă fac o plăcere, atât vouă cât și altora. Precum spuneam, nu e decât o impresie personală și nu neapărat „adevărată”.

  • Klein Ivan commented on October 29, 2020 Reply

    Imi exprim preferinta pentru acest articol despre “culise” , fata de cel al d. Chivo , preferinta care nu cred ca se datoreaza faptului ca stiam de K.B.vs. C.C.. Articolul de mai sus exprima o idee – toti evreii au sionismul in fibra lor , desigur in masura diferita . K.I.

  • BORIS MEHR commented on October 29, 2020 Reply

    ÎNCÂNTĂTOARE EVOCARE

  • eva galambos commented on October 29, 2020 Reply

    Nu știu dacă această interpretare este cea adevărată, dar îmi place foarte mult!

  • Klein Ivan commented on October 29, 2020 Reply

    Cintecul place mai ales celor ce au sufletul racordat identic cu sufletul autorilor care au creat , poate fara sa stie , un cintec sionist . K.I.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *