Prezentul articol are ca obiect avioanele supersonice de luptă din generația a 4-a și a 5-a, produse în Europa, Israel, Statele Unite, China și Coreea.

Avionul Panavia Tornado, produs de un consorțiu vest-european.

Sunt avioane de luptă cu două motoare și aripă variabilă. Ele există în trei variante: de luptă și bombardament, interceptor și pentru apărare antiaeriană. Au fost dezvoltate și construite de un consorțiu format din British Aerospace, MBB din Germania și Aeritalia. Primul zbor în a fost în 1974. Au fost construite 990 de aeronave Tornado. Este utilizat de cele trei țări partenere și de Arabia Saudită. A fost folosit în Războiul din Golf, în Bosnia, Kosovo, Irak, Libia, Afganistan, Yemen și Siria.

Avionul Eurofighter Typhoon, produs de un consorțiu vest-european

Este un avion de luptă cu aripi canard, echipat cu două motoare. A fost proiectat și produs într-o colaborare între Marea Britanie, Germania, Franța, Italia și Spania. Ulterior Franța a părăsit consorțiul pentru a dezvolta în mod independent Dassault Rafale. Agenția NATO pentru Eurofighter Typhoon și Tornado gestionează proiectul, fiind clientul principal.

Primele contracte s-au semnat în 1998, iar primele operațiuni au fost în 2003. Este în serviciul forțelor aeriene din Austria, Italia, Germania, Marea Britanie, Spania, Arabia Saudită, Oman, Qatar și Kuweit.

Este o aeronava extrem de agilă și eficientă. Ulterior a fost echipată cu numeroase tipuri de armament și rachete. Caracteristici tehnice: viteză maximă 2.0 Mach; tracțiune 90 kN pentru fiecare motor; altitudinea maximă 55.000 ft; lungime 19.96 m; anvergură 10.95 m.

Avionul IAR-99 Șoim fabricat în România

Este un avion de școală avansat și de atac ușor, capabil să efectueze misiuni de sprijin aerian apropiat și de recunoaștere. Aeronava are un design semi-monococ, cu aripi conice și coada înclinată. În 1992 a fost demarat un program de modernizare, în parteneriat cu IAI Lahav din Israel, pentru IAR 109. Este echipat pentru integrarea sistemelor de arme din Est și Vest. Varianta IAR 99 Șoim folosește un pachet electronic Elbit Systems. Între 1985 și 2008, compania Avioane Craiova SA a produs 28 de aeronave de acest tip.

Avionul Kfir produs în Israel.

Este un avion de luptă din a 4-a generație care combină designul aerodinamic Mirage 5 cu un motor american General Electric. Caracteristici tehnice: viteza maximă 2.440 km/h; lungime 16 m, anvergură 8.24 m. Din 1975 au fost fabricate 220 de avioane. Este utilizat în Columbia, Ecuador, Sri-Lanka, Filipine și pentru antrenament în Statele Unite.

Avionul Mykoyan MiG-29, fabricat în Federația Rusă.

Construcția lui urmărea atingerea superiorității aeriene. A intrat în serviciu operațional în 1983, fiind folosit până astăzi de Forțele Aeriene Ruse, în fosta Uniune Sovietică, Asia, Orientul Mijlociu, America de Sud și Estul Europei. Viteza maximă 2.446 km/h; raza de zbor 1.430 km; lungime 17 m. A fost proiectat și fabricat de biroul Mikoyan-Gurevici.

Mihail Iosifovici Gurevici (1983-1976) a fost un designer sovietic de avioane, născut într-o familie de evrei. Expulzat din Universitatea Harkov, și-a continuat studiile la Montpellier și apoi la Institutul Superior de Aeronautică din Toulouse, fiind coleg cu Marcel Bloch (viitorul Marcel Dassault). Avioanele sale de luptă au fost baza forțelor aeriene sovietice în Războiul Rece. Biroul său a conceput 170 de proiecte, din care 90 au fost construite în serie. S-au fabricat 45.000 de avioane MiG, din care 11.000 pentru export.

Avionul Sukhoi Su-57, fabricat în Federația Rusă.

Este un avion de vânătoare din generația a 5-a, menit să înlocuiască MiG-29 și Sukhoi-27 și să concureze cu avioanele americane de tip F-35. Caracteristici tehnice: viteză maximă 2130 Km/h; rază de zbor 5.900 km; lungime 20 m, greutate 18.500 kg.

Avionul Lavi B-02, produs de Israeli Aicraft Industries.

Este un avion de luptă din generația a 4-a dezvoltat în anii 1980, cu un singur motor. Unicitatea designului său este combinația unui avion mic, foarte manevrabil, cu sisteme sofisticate, cu viteză mare și pentru distanțe lungi. Lavi a fost conceput pentru a deveni pilonul de bază al Forțelor Aeriene Israeliene. Primul zbor a fost în 1986. S-au construit trei prototipuri, dar în 1987 fabricația a fost oprită. Proiectul a fost controversat din cauza costurilor enorme, iar administrația Statelor Unite s-a opus, datorită concurenței acestuia cu avioanele americane la export.

Pe baza avionului israelian abandonat Lavi s-a construit avionul chinezesc J-10, început în 1992. Influențele israeliene asupra designului J-10 sunt inconfundabile: aripile canard-delta, un singur motor cu admisie ventrală, striuri gemene și un fuzelaj aerodinamic. J-10 a fost prima aeronavă chinezească la egalitate cu avioanele de luptă occidentale și rusești din generația a 4-a.

Avionul F-35, produs în Statele Unite de compania Lockheed Martin.

F-35 este o familie de avioane de luptă stealth (invizibile) cu un singur loc și un singur motor, destinate pentru misiuni de superioritate aeriană și de lovitură pe orice vreme. Este capabil sa ofere război electronic, supraveghere și recunoaștere. Există trei variante principale: F-35A, cu decolare și aterizare convențională, F-35B cu decolare și aterizare verticală scurtă și F-35C cu rază lungă de acțiune, conceput pentru operațiuni maritime.

Configurația sa, senzorii încorporați, capacitatea internă a combustibilului și a armelor și procesele noi de producție contribuie la performanța unică de stealth, care permite pilotului să opereze în medii ostile fără a fi detectate de inamic. Dar avionul a fost criticat  pentru dimensiunile și complexitatea sa, precum și pentru costul fără precedent, întârzieri în livrare, defecte nerezolvate și modificări costisitoare de design.

Caracteristici tehnice: lungimea: 15.7 m; anvergura 10.7 m; greutatea maximă 29.9 t; raza de luptă 1093 km; autonomia 2.200 km; viteza maximă 1.6 Mach; motoare Pratt& Whitney; vedere montată pe cască. Este dotat cu rachete aer-aer, bombe ghidate cu laser, muniție de atac direct și tun intern 25 mm.

Avionul F-35 a fost folosit în zeci de operațiuni israeliene în Siria și Liban, iar industria israeliană a contribuit la îmbunătățirea lui:

– Israeli Aicraft Industries a produs 100 de perechi de aripi pentru avioanele livrate în Israel și alte țări și s-au contractat alte 800 seturi în valoare de 2.5 miliarde dolari.

– Elbit Systems produce căștile pentru toate aparatele F-35. Ele conferă piloților pe ocular datele de zbor și ghidarea rachetelor; fiecare valorează 400.000 de dolari.

– Bet Shemesh Engines Ltd. produce piese vitale pentru motoarele cu reacție.

Avionul Dassault Rafale, construit în Franța.

Este un bimotor de luptă cu aripi delta, disponibil în trei variante: Rafale C și M cu câte un loc și Rafale B cu două locuri. Este înzestrat cu o gamă largă de armament, fiind destinat pentru supremație aeriană. Execută misiuni de urmărire, recunoaștere, sprijin la sol, lovituri anti-nave și descurajare nucleară. Performanțe: comanda vocală directă, radar cu scanare electronică, căutare și urmărire în infraroșu.

Rafale a fost introdus în 2001 pentru Forțele Aeriene Franceze și operațiuni de pe portavioanele Marinei Franceze. Satele Unite a comandat 223 de avioane pentru NATO.În 1967, Războiul de Șase Zile a stabilit definitiv reputația aeronavelor Dassault. Este exportat în Israel, Egipt, India, Qatar, Grecia, Croația, Indonezia și în Emirate.

Avioanele Dassault au fost realizate de un proiectant evreu, Marcel Bloch. El s-a născut în 1892, într-o familie evreiască din Paris. A studiat la Școala Superioară de Aeronautică. Contribuția sa pentru aeronautica franceză a început în timpul Primului Război Mondial. La laboratorul Chalais Meudon a creat elicea Éclair și avionul de luptă SEA IV. În 1930 a format o nouă companie de aviație. După naționalizarea din 1936, compania s-a alăturat la Société Nationale des Constructions Aéronautiques du Sud-Ouest, unde Marcel Bloch a fost numit director general. În același an a creat Société Anonyme des Avions Marcel Bloch având drepturile de licență pentru aeronavele Bloch înainte de naționalizare.

Aeronavele sale au contribuit la apărarea Franței în 1938-1940, și totuși în perioada guvernului de la Vichy a fost deportat la Buchenwald, dar a supraviețuit.

În 1949, Marcel Bloch și familia lui și-au schimbat numele în Dassault, pseudonimul purtat de fratele său, generalul Paul Bloch, în Rezistență. Avioanele create de el i-au adus recunoașterea internațională. Statul francez i-a acordat cea mai înaltă distincție, Marea Cruce a Legiunii de Onoare, iar la moartea lui, în 1986, a fost înmormântat la Les Invalides, o onoare unică pentru un industriaș evreu

Avionul Shenyang J-31, fabricat în China.

Este un super-avion cu care chinezii amenință supremația americană în domeniul celei de 5-a generații de supersonice invizibile. Americanii bănuiesc că tehnologia a fost furată de chinezi prin spionaj și este posibil că în curând chinezii vor atinge capabilitățile avionului F-35, vedeta flotei aeriene americane. Dacă J-31 va fi vândut pe piața liberă, el va face concurență avioanelor americane.

Avionul KF-21, fabricat în Coreea de Sud.

Cu acest model, Coreea de Sud se va alătura grupului de elită al producătorilor mondiali de avioane de luptă supersonice. Scopul inițial al programului a fost de a dezvolta un avion de luptă cu un singur loc, două motoarea, de interceptare supersonică, cu caracteristici superioare aparatelor Dassault Rafale, F-16 și Eurofighter Typhoon, dar inferioare avionului F-35. Ulterior, Forțele Aeriene ale Republicii Coreea au retrogradat avionul la categoria 4,5 cu capacități secrete.

Concluzii.

Sume fantastice au fost investite în dezvoltarea avioanelor supersonice de luptă,  precum și în achiziționarea lor, în dauna nivelului de viață pe scară mondială.

Tehnologia high-tech dezvoltată în proiectarea acestor minuni zburătoare se reflectă și în progresul industriei civile.

Alături de europeni și americani, geniul evreiesc a adus o contribuție importantă în acest domeniu.

Marile puteri dezvoltă în ultimul timp prototipuri de avioane hipersonice.

China, Coreea și Turcia depun mari eforturi pentru a intra în “clubul” producătorilor de avioane de luptă supersonice.

Theodor Toivi