Cititorilor care nu le recunosc pe cele două tinere din fotografia de frontispiciu am să le dau câteva repere: ambele sunt evreice, s-au născut în același an, 1921, în două țări vecine, Ungaria și România. Amândouă au fost prigonite în timpul regimului nazist și apoi comunist. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial au fost obligate să întrerupă sportul și ca urmare au atins culmea succesului la o vârstă destul de matură. Fiecare din ele a fost cea mai celebră sportivă din țara ei, câștigând cele mai multe medalii olimpice și mondiale și a intrat în The Hall of Fame International, adică în clasa sportivilor glorioși, fiecare în domeniul ei.
Fotografia din dreapta o reprezintă pe celebra gimnastă Agnes Keleti (în maghiară Keleti Ágnes) născută Klein. Iar în stânga o vedem pe celebra campioană mondială de tenis de masă Angelica Rozeanu, născută Adelstein.
Amândouă au fost nevoite să-și părăsească țara de baștină, emigrând în Israel, după care au fost date uitării. Doar în ultimii ani memoria lui Keleti Ágnes a fost reînviată de organizații sportive, ziariști și chiar instituții oficiale din Ungaria. Și Angelica Rozeanu? Oare de ce memoria ei este aproape complet neglijată în România? Poate pentru că era evreică, sau pentru că a părăsit definitiv România – pe când Ágnes s-a întors la bătrânețe la Budapesta natală? Nu vom afla niciodată. Keleti Ágnes mai trăiește. În curând, la 9 ianuarie 2023 a împlinit 102 ani și este perfect lucidă!
Keleti Ágnes s-a născut la Budapesta în 1921. A început să facă gimnastică de la patru ani, deși, după spusele ei, o atrăgeau mai mult sporturile acvatice pe care le practica împreună cu tatăl ei. A învățat și să cânte la violoncel. După unele surse (1) la 16 ani și după altele (2, 3, 4) la 19 ani a câștigat primul ei titlu național la gimnastică. În anii războiului s-a ascuns în provincie cu o identitate falsă, ca să scape de urgia nazistă. Bineînțeles că în acei ani nu a făcut gimnastică. Tatăl ei a pierit în Holocaust.
Palmaresul ei cuprinde 46 de titluri naționale la individual compus și la diferite aparate) și șapte pe echipe (2), campioană balcanică în 1946, campioană mondială universitară în 1949, campioană olimpică la sol în 1952, campioană mondială la bare inegale în 1954 la Roma. A câștigat patru medalii de aur la olimpiada din Melbourne în 1956, precum și trei medalii de argint și două de bronz, în total 10 medalii olimpice, cu una mai mult decât legendara Nadia Comăneci! Nu este clar dacă a mai participat la campionate europene și mondiale și câte medalii a cucerit. Este remarcabil că datorită întreruperii in timpul războiului, ea a ajuns la culmea carierei în 1956, la vârstă de 35 de ani!
După înfrângerea revoluției maghiare din 1956 și ocuparea Ungariei de către URSS, Ágnes a hotărât să rămână în Australia, iar în 1957 s-a stabilit în Israel. Acolo l-a cunoscut pe al doilea soț, Robert Bíró cu care a avut doi copii. (Între 1944-1950 a fost căsătorită cu gimnastul Sárkány István.)
În Israel a pus bazele gimnasticii locale, a fost antrenoare și profesoară la institutul israelian de sport Wingate (1958-1980). Între 1959-1960 a antrenat selecționata de gimnastică feminină a Italiei. A arbitrat la competiții internaționale, a scris câteva cărți, printre care și o autobiografie, a apărut în numeroase programe de televiziune, mai ales în Ungaria, dar și în Israel. Din 1990 a început să-și viziteze țara de baștină, Ungaria, unde s-a mutat definitiv în 2017.
La împlinirea vârstei de 100 de ani a fost felicitată de Victor Orbán și de Benjamin Netanyahu. În 2002 a fost admisă în The Hall of Fame al gimnasticii internaționale. A primit 19 distincții oficiale în Ungaria și în 2017, Premiul Israelului pentru educație și sport, cea mai înaltă distincție civilă acordată în Israel.
În 8 decembrie 2022, la Budapesta a fost prezentat un film documentar, coproducție ungaro-israeliană, despre viața ei: Aki legyőzte az időt (Cea care a învins timpul). Comentarii despre acest film, precum și un interviu cu Agnes puteți vedea într-unul din clipurile atașate la sfârșit. Filmul a apărut cu ocazia zilei ei de naștere a 102 ani, în 9 ianuarie 2023. La vârsta de 100 de ani mai reușea să facă sfoara și să-și ridice piciorul deasupra capului!
Din păcate, în toamna anului 2021, Ágnes Keleti a căzut și și-a rupt un picior, dar și-a revenit și a învins timpul și de data aceasta. În film și în alte nenumărate interviuri susține că a făcut totul nu pentru medalii, ci din dragoste pentru sport și îi sfătuiește pe tineri să facă întotdeauna ceea ce le place și îi atrage – acesta este și secretul longevității ei. Keleti Ágnes este cea mai în vârstă campioană olimpică în viață din lume.
- https://en.wikipedia.org/wiki/%C3%81gnes_Keleti
- https://hu.wikipedia.org/wiki/Keleti_%C3%81gnes
- https://hirado.hu/sport/cikk/2022/01/09/a-szeretet-a-legnagyobb-elismeres-101-eves-keleti-agnes-a-torna-eleven-legendaja
- https://welovebudapest.com/cikk/2022/12/2/latnivalok-es-kultura-keleti-agnes-film
Atașez câteva materiale video care prezintă în engleză și maghiară, viaţa lui Ágnes Keleti .
Angelica Rozeanu
Angelica s-a născut la București în 1921 și a murit la Haifa de ciroză în 2006. A început să joace tenis de masă la opt ani, la 12 a câștigat cupa României și la 15 a devenit campioană națională pentru următorii 21 de ani consecutivi (1936-1957), cu excepția perioadei războiului. În 1938 a câștigat primul ei titlu internațional la Budapesta. În anii urgiei naziste (1940-1944) i s-a interzis să învețe la liceu și să concureze la tenis de masă.
Din aceleași motive ca și Keleti, și ea a ajuns în culmea carierei la o vârstă nu prea tânără. Începând din 1950, a câștigat medalii de aur la campionate mondiale în șase ani consecutivi, rezultat neegalat nici până astăzi. A fost ultima campioană mondială ne-asiatică. La diverse campionate mondiale a obținut 17 medalii de aur, (individual și pe echipe), cu nimic mai prejos decât cele obținute de Keleti la gimnastică, doar că pe vremea ei tenisul de masă nu era probă olimpică, el fiind admis abia la olimpiada din Seoul, în 1988. A câștigat și multe alte titluri la competiții internaționale, inclusiv titlul de campioană europeană. Între 1950-1960 a fost președinta comisiei de tenis de masă a României.
Angelica Rozeanu poate fi calificată drept cea mai prolifică sportivă din istoria României. Dar comuniștii nu o vedeau cu ochi buni, considerând-o „de origine burgheză”. Nu o dată câte un tovarăș îi interzicea să participe la concursuri internaționale. Toate aceste tertipuri au convins-o să emigreze în Israel, în 1960. Nu i s-a permis să ia cu dânsa nicio medalie, diplomă, sau alte documente atestând realizările ei. În Israel a câștigat Macabiada în 1961 și a fost campioană națională între anii 1960-1962. Meritele ei aproape că nu au fost recunoscute nici până astăzi. În anii 1950, în România, a primit două distincții, iar în Israel premiului Knessetului (parlamentul) Israelian și Cetățean de Onoare a orașului Haifa. A fost introdusă în International Table Tennis Hall of Fame în 1995 și în Guinness Book of Records. A continuat să viziteze România până în 2005, un an înainte de moartea ei.
https://en.wikipedia.org/wiki/Angelica_Rozeanu
https://ro.wikipedia.org/wiki/Angelica_Adelstein-Rozeanu
https://jwa.org/encyclopedia/article/adelstein-rozeanu-angelica
Atașez trei clipuri. În primul o vedem pe Angelica Rozeanu „în acțiune”, la campionatul mondial de tenis de masă din 1954. Celelalte două au fost înregistrate de Televiziunea Română în apartamentul ei din Haifa, în 2004.
Am scris despre două “zeițe” ale sportului mondial, Keleti Ágnes și Angelica Rozeanu. Între ele sunt foarte multe asemănări, ele sunt egale ca valoare, dar există între ele și o deosebire majoră: Angelica nu este prețuită în țara unde s-a născut și căreia i-a adus glorie prin performanțele ei. Datorită indiferenței organizațiilor sportive și publice românești, cea mai prodigioasă sportivă din istoria României a fost pur și simplu uitată! De ce? Poate bănuiți…
Închei prin a-i ura La Mulți Ani, Ad mea veesrim, lui Agnes Keleti, cu ocazia împlinirii vârstei respectabile de 102 ani!
Tiberiu Ezri
25 Comments
Remarcabila, Tibi, asocierea pe care o faci intre doua sportive celebre, ambele “sub vremi,” a caror destine converg , dar sunt si divergente in unele aspecte esentiale Ceea ce ne reaminteste ce volatila este faima, cum ea e la cheremul unor factori total indepandenti de “talentul absolut.”
Ai perfectă dreptate Marina! Îmi reamintești de un cunoscut care avea o poziție importantă în nordul țării. Dar copiii lui locuiau în centru; putea să obțină un post similar în centru dar a refuzat susținând că acolo în nord, toți îl știu și îl salută pe stradă. Însă acum la bătrânețe și bolnav fiind, nimeni nu-l mai recunoaște acolo. Este singur, izolat și dezolat.
Domnului Viorel Nicolaescu.
Mariana Barasch a emigrat după anii 60 în Israel unde și-a întemeiat o familie.În 1990 a participat la București la întâlnirea fostelor glorii ale tenisului de masă românesc(împrăștiați în Europa și Israel)organizată de Federația de specialitate.
Remarcă: Ea face parte din foarte puținele jucătoare românce care au învins-o vreodată pe Angelica Rozeanu (care a participat și ea la întâlnire).Mai departe nu știu.
A .Zador
Interesant articol. In general nici despre Angelica Rozeanu, nici despre Agnes Keleti nu s-a vorbit atat cât ar fi meritat in Israel. Sunt practic necunoscute publicului larg . Nu există nici o stradă , centru sportiv sau măcar o competiție cât de mică care să le poarte numele. Una din explicații ar fi că performanțele lor au fost obținute in “galut” și ele nu au concurat niciodata sub steagul Israelului. Nu sunt singurele in această situație . Un alt exemplu si poate cel mai edificator este cel al lui Rudi Wetzer , căpitanul echipei României care s-a stins in anonimat la Haifa. Cu toate eforturile mele nu am reușit să găsesc nimic despre el in presa israeliana
Sunt de acord cu o mare parte din comentarii. Și totuși, Keleti a primit in 2017 cea mai înalta distincție, Premiul Israel, iar Rozeanu a fost distinsă cu Medalia Knessetului și a primit titlul de cetățean de onoare a orașului Haifa. Presupun că peste 99.9% din populația României nu a auzit de Angelica Rozeanu.
Mariana Barash a fost o alta f.buna jucătoare de tenis de masa ,pe care am cunoscut-o personal in anii 50.Și ea a dispărut din peisajul sportiv românesc in anii 60:Știe cineva ce s-a întâmplat cu dansa?
Eu nu stiu.
În adânci tinereți am practicat tenisul de masă, competițional.Am avut prilejul și onoarea să o cunosc bine pe doamna Angelica Rozeanu (Angi cum îi spuneau prietenii)cu care am disputat câteva meciuri(în țară,dânsa participa la competițțile masculine).A fost o sportivă desăvârșită ,o mare campioană.
Tenace,ambițioasă,cu voință de fier,mare luptătoare la masa de joc,harnică, neobosită la antrenamente și o doamnă.Puțină istorie sportivă:
Prima secvență -Martie 1953,la București se desfășoară ediția a XX-a a Campionatelor mondiale de tenis de masă pentru seniori.Este prima manifestare sportivă internațională majoră după război și instalarea noului regim comunist și s-a desfășurat la faimoasa hală sportivă Floreasca reamenajată cu acest prilej.Aveam 15 ani,făceam parte din lotul lărgit al României și am concurat la probele individuale.La finele campionatului am participat,alături de mii de persoane,la cel mai mare triumf sportiv al Angelicăi Rozeanu: patru medalii de aur (simplu fete,echipa României cu Șari Szasz și Ella Constantinescu ,dublu fete cu G.Farkas Gervay și dublu mixt Ferenc Sido) Performanță ,cred neegalată de nimeni până acum.
A doua secvență-Aprilie 1960 Zagreb ,Campionatele Europene de tenis de masă de seniori.Finală românescă (și pe jumătate cu participare clujeană -băieții)
la dublu mixt:Maria Alexandru/Gherghe Cobârzan(viitorul meu cumnat) contra Angelica Rozeanu/Radu Negulescu.Câștigă prima pereche,Angelica Rozeanu cucerește ultima sa medalie(de argint) sub culorile României.Este interesant de remarcat că prima medalie (de bronz) a Angelicăi Rozeanu a fost câștigată în 1937 (având 16 ani) la Campionatele mondiale de la Baden bei Wien(Austria) alături tot de un ,clujean ,Geza Eros.
O carieră sportivă strălucită cu zeci de titluri mondiale și europene.
Va multumesc pentru completarile importante din prima sursa. Clujul a avut o traditie de tenis de masa de nivel mondial, incluzandu-l si pe celebrul Farkas Paneth.
Si despre dumneavoastra stiam ca ati jucat foarte bine tenis de masa de la prietenul meu de pe internet, clujeanul-canadian Gyuri Grunfeld.
Articolul lui dr Ezri e foarte interesant. Cea ce mă supără ,nu articolul ci faptl că în Israel nu s-a vorbit de ea ,n-a fost inteviviată la TV ,spre deosebire de Agnes Keleti. Se pare că tenisul de masă fiind un sport mai puțin popular în Israel ,explică lipsa de interes a mass mediei.
De acord si multumesc!
De fapt am si scris in articol ca tenisul de masa a devenit proba olimpica numai in 1988, la Seoul si asta intareste supozitia doctorului Schwartz.
Pe mine mă supără cel mai mult că autoritățile sportive românești au uitat-o. De-asemenea pe câți români i-am întrebat, chiar de vârstă mea, niciunul nu a auzit de ea.
Am aflat atat de multe lucruri importante si interesante din acest articol deosebit de bun!
Multumesc!
Tibi, felicitari, e totdeauna apreciabila desfasurarea intereselor tale pe atat de multe dimensiuni 🙂
Nu am auzit de sportive maghiara, atleta de renume, in schimb la venirea mea la Haifa, in 1976, am cunoscut-o imediat printr-o cunostinta comuna, prietena Miriam din Melbourne, pe urmele careia am calatorit in Australia, pe Angelica Rozeanu. Angelica, in anii ’70 si cred ca in general dupa venirea in Israel nu a mai stralucit in domeniul sportului. Eu am cunoscut-o ca o functionara la Intreprinderea Elbit, unde am lucrat timp de 16 ani. Angelica avea functia de punch-woman, pe vremea aceea datele erau intrpduse in calculatoare in mod manual, cu ajutorul cartelelor, si cred ca Angelica a facut aceasta munca, se poate ca in timp a fost chiar sefa unui grup de persoane care aveau aceasta ocupatie. Era o femeie frumoasa, eleganta dar in primul rand extrem de modesta. Si aceasta in ciuda stralucirii sale ca sportive de talie internationala, dar si pentru continuarea stralucirii in generatia urmatoare. Fiica sa, Mihaela a facut o cariera remarcabila in domeniul electronicii chiar la Elbit, iar copii sai, parca doi baieti si doua fete au fost nepotii iubiti ai Angelicai, cel putin unul dintre ei este, sau a fost campion de sah. Cred ca in mijlocul familiei, Angelica a desavarsit o viata incununata de succes si glorie.
Ultima oara insa, si nu pot uita acest moment, am intalnit-o la un centru medical din Haifa unde se fac analize de imaging. Era insotita de fiica ei si dupa ceea ce am vazut, a trecut un examen de CT la stomac. Nu arata bine si in afara de salut, nu am vorbit cu ea, de altfel doar acesta era nivelul de relationare, aminteam cand ne intalneam pe strada sau in magazine de Miriam, plecata din Israel (originara din Timisoara) in anul 1990. Mi-am imaginat din cauza coloritului fetei sale, – parca si acum o vad, pentru ca imi aminteste de culoarea pielii tatalui meu inaintea mortii sale, – ca este bolnava. Nu stiu daca era ciroza, dar putea sa fie o metastaza a ficatului, asta a fost si in cazul tatalui meu, in toamna anului 1981.
Sa-ti fie memoria binecuvantata, draga Angelica, ii voi trimite lui Miriam, acest articol si ea cu siguranta isi va aminti de tine !!
Iti multumesc draga Veronica.
Un comentariu-completare foarte binevenit din care aflăm mai multe şi despre viaţa ei particulară. Mulţumesc.
Multumesc!
Multumesc pentru aceste completari pe care nu am reusit sa le gasesc pe internet. Dar chiar si astea nu destul de importante, s-au intamplat numai dupa caderea lui ceausescu. Interviul din articol explica dezamagirea ei ca nici macar medaliile si diplomele nu i-au fosr restituite. A vizitat Romania de cateva ori fiindca era patrioata si mai avea rude acolo.
Nici pe departe nu a primit onoarea pe care a primit-o Agnes Keleti desi rezultatele ei erau cel putin atat de importante ca ale lui Keleti.
Aşa este. Nu ştiu conjunctura politică în care a primit medaliile, dar ştiu că nu i s-a restituit nimic din averea familiei, confiscată de comunişti.
Totuşi, Angelica Rozeanu nu e complet uitată în România. Au fost publicate mai multe articole despre ea, au fost făcute interviuri cu ea şi există un Turneu Memorial de Tenis de masă Angelica Rozeanu.. În anul 2000 i s-a conferit Crucea Nationala „Serviciul Credincios” clasa a III-a.http://apsmedia.ro/drama-unei-mari-campioane-angelica-rozeanu/. În 18 martie 2004 a primit Ordinul “Meritul Sportiv” clasa I, cu o baretă pentru, atenţie: „în semn de deosebită apreciere a meritelor avute la consolidarea și promovarea legăturilor culturale româno-israeliene, pentru contribuția statornică la menținerea în Israel a interesului și simpatiei pentru România” https://adevarul.ro/stiri-locale/alba-iulia/angelica-rozeanu-legenda-tenisului-de-masa-prima-1689928.html . Ultima oară a vizitat România în 2005, cu un an înaintea decesului din 2006.
Ca cea mai prolifică sportivă din istoria României i se cuvenea fără îndoială Crucea Națională „Serviciul Credincios” clasa a I-a (și nu a-III-a) și premiul “Meritul Sportiv” clasa I nu trebuia să-l primească pentru motivul lipsit de conținut “în semn de deosebită apreciere a meritelor avute la consolidarea și promovarea legăturilor culturale (ce a avut ea cu legăturile culturale?) româno-israeliene, pentru contribuția statornică la menținerea în Israel a interesului și simpatiei pentru România”, ci pentru faptul că a fost cea mai bună sportivă din istoria României. Le-a picat greu să o decoreze ca pe sportiva cu cele mai multe medalii mondiale de aur din istoria României.
Am vizionat toate video clipurile din articol . Sunt foarte interesante. Am văzut și filmul despre Keleti Agnes la TV..Este uimitoare performanța la care au ajuns ambele în ciuda piedicilor care au fost puse în drumul lor.
Frumoasă prezentare ! Mulțumim !
Multumesc Evi!