Mama mea și-a scris amintirile pe la vârsta de 80 de ani. Au fost chiar publicate în Baabel, în mai-iunie 2016. După aceea a mai readus uneori crâmpeie de amintiri, dar totul era deja scris, până când, într-o zi, mi-a relatat o poveste pe care nu o cunoșteam și care mi-a făcut părul măciucă.
La Cernăuți, ordinul de ghetoizare a venit la sfârșitul lui septembrie 1941. Mama avea 15 ani. În ghetou înghesuiala era atât de cumplită, încât oamenii nu aveau loc să doarmă nici măcar pe podea. Astfel că familia s-a prezentat „voluntar” pentru deportare în Transnistria, în primul transport.
Au fost duși cu trenul, în vagoane de vite, până la granița României, în satul Ataki (azi Otaci), urmând să fie apoi trecuți Nistrul spre Moghilev cu barca. Între timp au fost „cazați” într-un lagăr înconjurat cu sârmă ghimpată, în niște barăci ude și pline de noroi după o inundație recentă. Au petrecut acolo vreo săptămână. Iar mama povestește că în această situație disperată, bunicul nu-și găsea locul, umbla de colo-colo și recita:
Die Krähen schrein
und ziehen schwirren Flugs zur Stadt:
bald wird es schnein, –
weh dem, der keine Heimat hat!
Am tradus strofa și m-am cutremurat.
Ciorile țipă
Și zboară-n stoluri spre oraș:
Dă să ningă.
Vai de cel ce nu are sălaș!
Cât de bine se potrivea cu împrejurările! Din povestirea mamei am rămas cu impresia că bunicul ar fi scris el însuși aceste versuri. Nici nu m-ar fi mirat. Cu toate că era medic, avea un mare interes pentru literatură. Îmi amintesc că în copilăria mea bunicul a scris o piesă de teatru în versuri, intitulată Capra neagră. Mi-a citit-o și mi-a plăcut foarte mult – mama spunea că a mai scris și altele. Din păcate nimic nu a fost publicat, doar amintirile lui, tot în Baabel, în septembrie-octombrie 2016.
Cu atât mai mare mi-a fost mirarea să aflu că această strofă răzleață nu a fost scrisă de el, ci de… Friedrich Nietzsche, în finalul poeziei Vereinsamt (Însingurat). Iată poezia în întregime:
Ce ironie amară: un evreu deportat de germani se consolează cu o poezie germană!
***
Mama ne-a părăsit sâmbătă, 27 mai. Fie-i memoria binecuvântată.
Hava Oren
26 Comments
Sincere condoleanțe, dragă Hava. Termin abia acum de citit memoriile mamei: o uimitoare cronică de familie, o impresionantă mărturie a unei lumi apuse, a unor vremuri cumplite. Nu poți să nu admiri bogăția și precizia detaliilor, acuitatea observației, fluența și claritatea stilului. Toate dovedesc un real talent literar, o persoană într-adevăr deosebită. Fie-i amintirea binecuvântată.
Încerc pe-alocuri să reconstitui în minte originalul german și remarc buna calitate a traducerii. Legătura noastră, a evreilor bucovinieni, cu limba și cultura germană e o poveste lungă, de cel puțin două sau trei secole, cu multiple implicații atât culturale cât și psihologice. Anii războiului i-au adăugat o dimensiune tragică. Geniul poetic al lui Paul Celan a știut s-o exprime într-un vers cutremurător:
Deutsch: Muttersprache / Muttermoerdersprache.
(Germană: limbă maternă / limba ucigașilor mamei.)
Ce păcat că nu v-ați cunoscut! Sunt convinsă că ați fi găsit nenumărate subiecte de discuție.
În altă ordine de idei: ieri a apărut pe YouTube un film din seria „HaiHui în doi” despre Cernăuți. Eu l-am vizionat cu mare plăcere și îmi închipui că v-ar interesa.
Adevărat, mare păcat…oof!
Mulțumesc pentru reacție și pentru link. Mulțumesc deasemenea pentru toate articolele dv. din Baabel. Sper să continuați. Vă doresc numai bine.
Condoleanțe. Articol impresionant. Nu oricine își poate exprima cu atita claritate sentimentele/ideile care-l apropie nespus de cel trecut in neființa . K.I.
Mulțumesc încă o dată tuturor celor care mi-au fost aproape în aceste clipe grele.
Cele mai sincere condoleanțe dragă Hava, odihnă veșnică în pace mamei!
Draga Hava, am parcurs deocamata abia jumatate din memoriile mamei tale si, de cate ori terminam de citit un episod, ma gandeam mereu la acelasi lucru: ce mult as fi dorit sa o cunosc personal pe Erika Shaffer! A strabatut cerul nu intoteauna senin al exstentei sale ca o stea luminoasa si calauzitoare. Fie-i memoria binecuvantata!
A fost într-adevăr un om deosebit. Mulțumesc.
O întâmplare tristă, relevantă şi plină de tâlc, care poate fi citită în mai multe chei. În 2016 am avut prilejul de o întâlni pe Erika Shaffer (Z.L.), la Ierusalim. Mi-a făcut mare plăcere să povestesc cu dânsa şi mă bucur că şi-a publicat memoriile în Baabel.
Cele şapte părţi ale amintirilor Erikăi Shaffer le puteţi citi aici:
https://baabel.ro/2016/05/amintirile-medicului-erika-shaffer-partea/
https://baabel.ro/2016/05/file-din-romanul-vietii-mele-ii/
https://baabel.ro/2016/06/file-din-romanul-vietii-mele-iii/
https://baabel.ro/2016/06/file-din-romanul-vietii-mele-iv-transnistria/
https://baabel.ro/2016/07/file-din-romanul-vietii-mele-v-casatoria/
https://baabel.ro/2016/07/file-din-romanul-vietii-mele-vi-arad/
https://baabel.ro/2016/08/file-din-romanul-vietii-mele-ultima-parte/
Mulțumesc tuturor pentru gândurile bune.
Pios omagiu Mamei Dvs și odihnă de pace în Lumină
Hava, știu ce greu e să pierzi un om drag și cu atâtea calități. Sincere condoleanțe.
Mulțumesc. Mai bine să nu știi. În ebraică spunem „șe lo nida mițarot”. Să nu știm de necazuri.
Se spune ca atunci când nazistii au intrat in Riga evreii s-au bucurat pentru că veneau ”unsere”!!
Să amintesc cum au terminat evreii din Riga?!
GbM
Cam același lucru am auzit și despre intrarea ungurilor în Transilvania de Nord.
Te tragi dintr-o familie de intelectuali cu mare talent la scris și tu continui pe acelaș drum.
Odihnească-se în pace!
Un requiem pe cât de scurt, pe atât de cutremurător.
Nietzsche a avut viziunea catastrofei celui de al Treilea Reich, Mozart a avut genialitatea de a scrie Requiemul, cu partea neterminată așa de frumoasă – Lacrimosa. Nu puteai să creezi o imgaine mai vie… Să-i fie amintirea vie pe veci! Amen!
Mulțumesc.
Tu ești una dintre puținii cititori care știu germana, mi-am închipuit că vei aprecia poezia mai mult decât alții. Dar am avut și norocul să găsesc filmul care exprimă atât de sugestiv tot ce simt.
Îți dedic una din poeziile mele preferate:
Rainer Maria Rilke
Ernste Stunde
Wer jetzt weint irgendwo in der Welt,
ohne Grund weint in der Welt,
weint über mich.
Wer jetzt lacht irgendwo in der Nacht,
ohne Grund lacht in der Nacht,
lacht mich aus.
Wer jetzt geht irgendwo in der Welt,
ohne Grund geht in der Welt,
geht zu mir.
Wer jetzt stirbt irgendwo in der Welt,
ohne Grund stirbt in der Welt:
sieht mich an.
Mulțumesc. Trebuie să mă mai gândesc la ce voia să spună. Dar și fără a filozofa, de la prima citire m-au trecut fiorii.
Concepția unitară între existent și inexistent.
Mda, asta e cam mare de mine. Eu aș zice că înțeleg poezia mai mult la nivel intuitiv.
Sincere condoleanțe! Va inteleg durerea.
In traditia noastra se considera ca numai sufletele mari , nobile, cu totul aparte părăsesc lumea terestră intr- o zi de Shabbat.
frumoase textul si comentariul.
in poezia citată există o strofă care este si mai sinistră, apropos premoniția lui Nietzsche:
Nun stehst du bleich,
Zur Winter-Wanderschaft verflucht,
Dem Rauche gleich,
Der stets nach kältern Himmeln sucht
—+
sa fie amintirea părinților o binecuvântare
Plecarea unui om lasă urme adânci în memoria celor care i-au fost apropiați. E firesc, dar când oameni care n-au cunoscut-o sunt impresionați, meritul este numai a celor care vor ca ființa dragă să lase urme de apreciere și în aceștia. Este și cazul meu. Veșnică amintire să rămână despre această distinsă doamnă! RIP
Ţin să-mi exprim gândurile de compasiune în faţa pierderii mamei tale, de care am auzit indirect. Ştiu că avea o vârstă şi totuşi despărţirile sunt grele şi mai ales trezesc atâtea amintiri, nostalgii, probabil că şi ţie, care sigur nu eşti o sentimentală.
Însă, ceea ce pot să adaug este că de de departe fără să ştiu prea multe despre doctoriţa Erika Schaffer, mama ta, am citit cu mult interes amintirile vieţii sale, publicate în baabel în anul 2016, traduse de tine din limba germană.
Am scris chiar un comentariu în care mi-am exprimat admiraţia faţă de cele scrise şi faţă de calităţile deosebite, pe care acele evocări le scot la iveală.
În lumea noastră în care virtualul se împleteşte cu realul, mă gândeam uneori dacă în situaţii de despărţire veşnică, ca cea de acum, faptul acesta al “împletirii” poate să facă pierderea mai uşoară, dar probabil că acest lucru depinde şi de mulţi alţi factori.
Ihie zichra baruch, Veronica