M-am născut și am crescut la Marghita, în județul Bihor, și am învățat medicina la Timișoara. După imigrarea mea în Israel, în 1978, la vârsta de 27 de ani, m-am specializat în anestezie și terapie intensivă. De atunci am fost de nenumărate ori în România, fie la rudele soției sau la un prieten din copilărie din Marghita, fie invitat la congresele și simpozioanele Societății Române de Anestezie-Terapie Intensivă (SRATI). De orașul meu natal, Marghita, sunt profund dezamăgit, fiindcă spre deosebire de multe alte orașe din România, conducerea lui nu a catadicsit să comemoreze existența unei largi populații evreiești (o treime din populația orașului), care în majoritatea lor au fost exterminați de naziștii nemți și unguri. Nu au fost în stare, sau nu vor să pună o simplă placă în memoria lor.
În schimb experiența mea cu membrii SRATI s-a transformat de-a lungul anilor într-o adevărată prietenie.
O succintă istorie a anesteziei române
Prima anestezie “oficială” cu eter, care a devenit faimoasă, a fost efectuată la 16 octombrie 1846 la Boston de către William Morton. Aceasta a pus bazele anesteziei ca o specialitate independentă a medicinei. Ca urmare, 16 octombrie este considerată ziua internațională a anesteziei și a anesteziștilor.
Se pare că la mai puțin de un an după aceea, la 5 februarie 1847, la Spitalul Militar din Timișoara, chirurgii Mathyus Musil și Joseph Siehs au administrat prima anestezie cu eter din România. Pacientul era Nicolae Muntean, căruia i s-a amputat o coapsă. În același an, eterul a fost folosit pentru aceeași operație la spitalele Sfântul Spiridon și Colțea din București, apoi la Târgu Mureș și la Cluj. Cu câțiva ani mai târziu, Nicolae Turnescu și Ștefan Dumitrescu au introdus în uz clinic la București cloroformul și clorura de etil. Prin anii 1900-1901, doctorul Iacob a folosit clorura de etil ca anestetic în chirurgia pediatrică. Pentru anesteziile din interiorul coloanei vertebrale (rahianestezii) efectuate începând din 1899, Constantin Dimitrescu-Severeanu folosea cocaina. Printre pionierii rahianesteziei din România s-au numărat celebrii chirurgi Ernest Juvara și Thoma Ionescu. În 1908, acesta a efectuat prima rahianestezie cervicală.
În 1931, Eugen Bogdan Aburel a fost primul care a utilizat anestezia peridurală (epidurală, extradurală) cu nupercaină (cincocaină sau dibucaină). Astăzi acest tip de anestezie, dar cu alte medicamente, este larg folosită la nașteri. Barbituricele, în special hexobarbital (Evipan) au fost utilizate pentru prima oară în România de Gheorghe Plăcințeanu la Iași și I. Totoianu la Cluj în 1935. Novocaina se folosea pentru anestezii locale, iar scopolamina ca sedativ. Premedicația cu morfină (pentru analgezie și calmare) înainte de operații a fost introdusă de Ștefan Dumitrescu.
Cu tot progresul tehnicilor chirurgicale toracice și de neurochirurgie, anestezia principală pentru aceste cazuri rămânea cea locală și regională, ceea ce nu era prea confortabil nici pentru bolnavi, nici pentru chirurgi. După 1950, anestezia epidurală a devenit una dintre principalele tehnici folosite în chirurgia generală și în operații toracice, ginecologice, urologice și ortopedice. A urmat introducerea în practică a miorelaxantelor cu efect scurt, întâi decametoniul, apoi suxametoniul care se mai folosește și astăzi și cele cu efect lung, primul fiind tubocurarina. Miorelaxantele facilitează tubajul traheal (intubația) și permit chirurgului să lucreze fără riscul ca bolnavul să se miște sau să tușească.
A urmat introducerea anestezicelor inhalatorii: protoxid de azot (gaz ilariant), halotan, izofluran și sevofluran.
În zilele noastre se folosesc medicamente mai sigure și mai eficiente pentru anestezie generală și sedare (propofol, etomidat, ketamină, midazolam) și pentru anestezie locală, spinală și peridurală (lidocaină, marcaină și ropivacaină).
Spațiul limitat al acestui articol nu-mi permite discuția despre evoluția aparaturii anestetice, inclusiv a ventilatoarelor și a monitoarelor.
În România, terapia intensivă este o parte integrală a specialității de anestezie, ceea ce contribuie la nivelul ridicat al acestei profesiuni și a celor care o practică.
Cu timpul au fost înființate și catedre universitare dedicate anesteziei. Printre liderii anesteziei postbelice și a celei moderne se evidențiază profesorii George Litarczek, Dan Tulbure, Iurie Acalovschi, E. Cardan, M. Chiorean, F. Purcaru, L. Szegedi, Aurel Mogoșanu și alții. Am avut onoarea să-l cunosc pe distinsul profesor Mogoșanu care ne-a predat câteva cursuri de anestezie în timpul studenției mele la Timișoara (1970-1976). Nu numai că a fost un profesor bun, dar avea și simțul umorului și de șotiile lui îmi amintesc cu plăcere până astăzi.
Societatea română de anestezie și terapie intensivă (ATI), independentă de cea de chirurgie, a fost înființată în 1972. Actualmente ea poartă numele de Societatea Română de Anestezie-Terapie Intensivă (SRATI)
După 1989 a apărut Jurnalul Societăţii Române de Anestezie şi Terapie Intensivă al cărui nume a fost schimbat în 2002 în Jurnalul Român de Anestezie Terapie Intensivă.
Încă de atunci, școala de anestezie și terapie intensivă din România era valoroasă. Prof. Gabriel Gurman (cunoscut cititorilor revistei Baabel sub pseudonimul Gabriel Ben Meron) care a învățat anestezia de la celebrul Profesor Litarczek, a imigrat în Israel în 1972 și a înființat secția de terapie intensivă a spitalului Rotschild din Haifa. Mai târziu a devenit șef de catedră la Beer Șeva. Unchiul meu, Dr. Iosif Ezri, s-a specializat la Sighetul Marmației, a imigrat în Israel în 1978 și a devenit șeful secției de terapie intensivă la spitalul din Safed. S-au evidențiat și alți medici israelieni care au studiat în România: Dr. Adrian Grunfeld (prezent la congres), Dr. Andrei Schwartz și mulți alții.
Congresele SRATI
Primul congres SRATI, organizat de Dr. Ion Rufeanu, s-a ţinut la Piteși în 1974.
https://www.srati.ro/despre-srati
În ultimii ani, congresul internațional anual SRATI se ține în pitorescul oraș Sinaia, în splendida clădire a fostului cazinou.
Pe vremea pandemiei COVID-19 am participat în fiecare an prin Zoom, dar anul acesta am fost prezent la congresul ținut între 10 și 14 mai.
În total, anul acesta au participat la congres în jur de 20 de israelieni.
Congresul are un nivel științific și educativ deosebit de ridicat. Reușita lui se datorează nu numai liderilor SRATI, ci și echipei de 12 persoane a companiei Ralcom Exhibitions care l-a organizat cu o deosebită eficacitate și amabilitate!
Într-una dintre sesiunile congresului, doi medici ucraineni au prezentat actele de bravură ale medicilor anesteziști din această țară pentru a salva viețile soldaților și ale civililor răniți.
Precum puteți observa în imaginea de frontispiciu, SRATI colaborează de ani de zile cu societățile din Franța, Israel și Republica Moldova. Anul acesta, președintele congresului cu peste 1000 de participanți a fost Prof. Bubenek. La deschiderea festivă s-au intonat imnul României, al Israelului, al Franței și al Republicii Moldova. Iată imnul României și al Israelului, așa cum au răsunat la deschiderea festivă:
Steagurile celor 21 de țări participante fluturau pe podiumul marii săli de congrese.
Prietenia și colaborarea dintre SRATI și ISA (Israel Society of Anesthesiologists)
La colaborarea strânsă cu societatea israeliană au contribuit în mod substanțial președinții SRATI din ultimele decenii: Prof. Șerban Bubenek (actualul președinte al SRATI, șef de catedră și șef de secție la București, fost manager al Institutului de Urgențe pentru Boli Cardiovasculare „Prof. C.C. Iliescu” din București), Prof. Dorel Săndesc (fost președinte al SRATI, șef de catedră la Timișoara, fost Secretar General al Ministerului Sănătății, actualul director al Spitalului Clinic Județean din Timișoara) și Prof. Daniela Filipescu (șefă de secție la București, fosta președintă a Societății Europene a Anesteziștilor ESA și actuala secretară a Organizației Mondiale a Societăților de Anesteziști WFSA). Din partea israeliană, initiațiva entuziastă a venit în special de la Prof. Azriel Perel, Dr. Joseph Wichelewsky, Prof. Gabriel Gurman și de la subsemnatul.
Deși ospitalitatea românească este greu de egalat, și liderii societății românești au fost invitați de onoare la congresele internaționale trienale ale Societății Israeliene a Anesteziștilor ISA. În 2008, când am fost ales președintele celui de-al 21-lea congres internațional israelian, am organizat o seară specială pentru participanții români și moldoveni.
Printre participanți au fost și Prof. Sanda Copotoiu, șefa catedrei de anestezie din Târgu Mureș (și tot cititoare a revistei Baabel), Prof. Constantin Copotoiu, fost rector al Universității din Tg. Mureș, Prof. Leonard Azamfirei, actualul rector al universității din Târgu Mureș și membru al Parlamentului Român, precum și o doctoriță anestezistă din Timișoara. (Fiul ei, care suferea de o malformație cardiacă, a fost operat cu succes la spitalul Wolfson din Israel.)
Profesorii Șerban Bubenek, Daniela Filipescu și Wayne Morris din Noua Zeelandă, actualul președinte al WFSA – fotografie de la congresul internațional din Israel, 2014. (Anul acesta, Wayne Morris a binecuvântat congresul de la Sinaia prin Zoom.)
Sub egida WFSA, la spitalul Wolfson, unde lucram ca șef al secției de anestezie, au venit pentru specializare șase anesteziste din România. Toate s-au distins prin seriozitate, cunoștințe aprofundate și hărnicie.
Anul acesta la Sinaia am avut plăcerea s-o reîntâlnesc pe Dr. Bianca Grigorescu, tot o fostă fellow la Wolfson. M-am bucurat să aflu că a devenit conferențiar universitar la Târgu Mureș. Am avut plăcerea s-o reîntâlnesc și pe Dr. Sveta Plămădeală din Chișinău care s-a specializat și ea la Wolfson în anestezia cardiacă pediatrică.
Printre invitații congresului de la Sinaia au fost încă doi colaboratori ai revistei Baabel: Prof. Gabriel Gurman și Prof. Peter Szmuk.
Strânsele legături personale și dintre organizația profesională română și cea israeliană s-au transformat cu timpul într-o prietenie adevărată și durabilă.
Prin realizările lor, anesteziștii români aduc cinste profesiunii, atât în România, cât și peste hotare.
La anul se vor împlini 50 de ani de la organizarea primului congres SRATI.
La mulți ani!
Tiberiu Ezri
33 Comments
Profesorul Tiberiu Ezri a fost si rămâne un generos. A întors de fiecare dată ce a primit și chiar mai mult.
– A fost educat în România și a oferit oportunități tinerilor anesteziști români de a se instrui în Israel, experiența dobândită de aceștia în Israel fiind una remarcabilă.
– A primit prietenia românilor și a oferit aceeași prietenie care a trecut proba timpului, a distanțelor și a comunicărilor directe. De fiecare dată reîntâlnirea cu el relua discuția de acolo unde s-a terminat mai înainte. “Ce mai faci, micule?!”părea să fie parola de acces în reluarea comunicării.
A convins pe fiecare prin profesionalism, inteligență, simțul umorului, empatie și umanism, astfel încât articolul scris nu este decât o punere în cuvinte a istoriei din care a făcut și el, organic parte.
Așa încât, la ceas aniversar al anesteziei românești, clasicul “La mulți ani!” trebuie adresat în egală măsură, nu doar SRATI ci și lui Tibi Ezri!
Îi mulțumesc din inimă profesorului Leonard Azamfirei, rectorul Universității din Târgu Mureș pentru caldele sale cuvinte. Sper să vom rămâne prrieteni pe veșnicie.
Ce frumoasă e tradiţia acestor congrese care, dincolo de faptul că înlesnesc întâlnirea profesională a specialiştilor dintr-un domeniu aflat în continuu progres, creează punţi de legătură umană, prietenii trainice între medicii aceştia speciali care îi ajută pe pacienţi să treacă prin momentele de cumpănă cu maximum de încredere şi minimum de durere.
Da, aceste intalniri sunt foarte importante.
Multumesc
Va felicit pentru un articol excelent si amanunțit despre anestezie si mai ales despre evolutia acestei ramuri in România, trecut şi prezent.
Sunt mândră că drept
apreciere fața de anesteziştii israelieni, la congresul SRATI s- a intonat Hatikva.
Va admir ca ați ales o specialitate medicala atât de frumoasă, importantă si grea.
Fara anestezie chirurgia nu putea avansa , sunt 2 ramuri care se sprijina mutual.
Am trecut căteva operații, şi cel mai mult mi- a fost teama de anestezie; adica am considerat- o factorul important de a supraviețui intervenției chirurgicale.
Michel de Montaigne detesta durerea fizica Suferea de pietre la rinichi, daca imi amintesc corect şi s- a chinuit toata viața. In secolul XVI. Cine şi- ar fi imaginat pe atunci ca inventia anesteziei va inlatura aproape complet durerea fizică şi va prelungi substanțial viața?
Multumesc!
Mulumesc
Un articol optimist, “forward-looking”, care insa nu neglijeaza aportul generatiilor precedente la progresul anesteziei. Un articol strabatut se sentimentul imbucurator al apartenentei la o specialitate care are cu ce se mandri si, mai ales, la o comunitate de frati si surori de breasla, dar si de suflet!
Multumesc Marina!
Ma gandeam ca intr-un loc unde s-au adunat atatia medici de ATI oricine era in siguranta, cu reale sanse de salvare!
Sentimentele de calda prietenie si de apreciere razbat din acest articol atat de frumos. Felicitari!
Multumesc!
Excelent articol! Scris cu suflet si sinceritate, adica cu Prietenie
Adevarata!
Multumim pentru prezentarea documentata si elogioasa facuta evolutiei
specialitatii noastre in Romania.
Sper ca viitorul sa iti ofere teme de continuare a acestei frumoase povesti!
Cu Prietenie Adevarata,
Serban Bubenek
Mulțumiri profesorului Bubenek, președintele SRATI pentru caldele cuvinte și aprecieri.
Istoria anesteziei si a terapiei intensive din Romania mi-au fost totalmente necunoscute, cu toate ca am studiat medicina la Cluj. Intre aceste doua specialitati si chirurgia pe care am practicat-o 45 de ani exista o interactie profunda . Nici nu pot sa-mi imaginez o interventie chirurgicala majora sau un tratament de urgenta in traumatologie, fara prezenta si interventia activa a unui sau uneori a mai multor anestezisti. Terapia intensiva este o specialitate independenta si in centrele mari de traumatologie toti chirurgii au fost obligati sa lucreze un an in sectia de terapie intensiva. Viata multor oameni a fost salvata prin efortul si colaborarea intre anesteziologisti si chirurgi . Am considerat ca este un” team” inseparabil. Felicitari pentru articolul bine documentat si evidentierea coaborarii intre medicina israeliana si cea din Romania.
Va multumesc!
Toată stima și admirația. Felicitări. Mult succes în continuare.
Multumesc!
Felicitări pentru activitatea profesională ,care o continuați și după pensionare, felictări pentru frumoasa interacție și prietenie cu colegii din România ,de care vă puteți mândri și succes pentru viitor ! Anestezia și terapia intensivă sunt ramuri ale medicinii , care necesită nu numai cunoștiințe, dar și artă .Numai cine a muncit în acest domeniu o viață , știe de ce vigilență și intuiție e nevoie pentru a salva un om.Toată cinstea înaintașilor și urmașilor !
Multumesc Evi!
După umila mea părere, congresul SRATI e singurul de acest fel unde se intonează Hatikwa…..
GbM
Sunt convins de acest lucru! Jos palaria!
Draga Tibi, cata noblete includ aceste randuri. Terapia intensiva este probabil prima in lantul medical care poate sa determine ramanerea in viata a unui pacient aflat in conditii speciale (provocate de nenumarate cauze si uneori printr-o surpriza neasteptata, desigur neavenita).
Am citit cu interes reportajul minunat si documentat pe care l-ai scris dupa vizita de la Sinaia, ca si adaousurile Dr. Ben Meron.
Din experienta mea de la Haifa am cunoscut pe r. Daraushe, seful sectiei de Terapie Intensiva de la Rambam, singura mea interactie cu aceasta sectie – Tipul Nimratz – a fost cand mama mea, la varsta de 105 ani s-a inecat dupa inghitirea unei linguri de supa. A fost practic sfarsitul, dar astepand in afara sectiei am fost mirata/vezi revoltata, cum timp de ore nu a iesit nici un personal medical la cei zeci de oameni care astepau cu sufletul la gura ca sa stie “ceva” despre cei din familie. Dar nimic, era galagie si scandal, familii numeroase incercau sa-i convinga pe gardieni sa-i ajute. Poate dupa 6 ore mi s-a dat voie sa intru, sa constat ca mama e neacoperita la poate -5 sau mai joasa temperatura si i-am pus o caciula, iar la rugamintea mea i s-a pompat aer cald sub copr (in cearsaful pe care era intinsa). Am cerut sa discut cu seful sectiei, am discutat dupa ce mama era deja dincolo (a doua zi) si mi s-a comunicat ca pera putin personal pentru a indeplini, ceea ce mi s-a parut inteles de la sine.
Am venit dupa cateva zile cu cateva propuneri bazate pe folosirea diferitelor mijloace tehnice computerizate, care ar fi putut sa ajute (am si observat acest lucru la un alt spital , o tabela care cel putin indica ce se intampla cu cel aflat inauntre). Nu a fost posibil si imi pare foarte rau. Am propus ca sa ma ca voluntar, la o munca de legatura itnre cei “dinauntru” si cei “dinafara”, nici asta nu a fost acceptat.
Multumesc pentru articol !!
Draga Veronica
Iti multumesc pentru comentarii si imi pare rau de experienta neplacuta pe care au avut-o la terapie intensiva. Dupa experienta mea de ani de zile la terapie intensiva pot sa-ti spun ca sunt unele zile, mai ales in garzi ca teamul abia are timp sa respire.
De asta, propunerile mele, cat si oferta de a fi voluntar pentru a comunica cu familiile ar fi trebuit luata in consideratie. Sistemele guvernamentale in general, dar si spitalele in particular sunt niste blocuri de inertie in care e foarte greu sa intervii. Am avut si alte interventii- desigur naive- cand am observat la Spitalul Bnei Tzion, aparent spital municipal ca exista un singur aparat de CT, la care erau controlati pacientii internati, dar si persoane din afara care astepatau ore nenumarate.
Primara Haifei e o persoana care nu ar fi trebuit sa ocupe acel loc, dar desigur ca nu depinde doar de ea, in plus lucrurile s-au imbunatatit intre timp, multumesc, V
Ai dreptate.
La începutul acestei primăveri am fost beneficiara unei anestezii generale în vederea unei intervenții noninvazive: extirpare din fosa nazală stângă a unui papilom inversat. Să mă trezesc după anestezie, să nu fi simțit nimic în timpul intervenției și să nu fi avut niciun efect secundar după intervenție – nu sângerări, nu stare generală proastă, atât de frecventă cu ani în urmă după administrarea anesteziei – am considerat a fi chiar un miracol. Mă bucur mult că această disciplină – Anestezie și Terapie Intensivă – atât de importantă a medicinei își ocupă locul binemeritat și nu mai este o cenușăreasă a domeniului medical. Cu siguranță, acest salt uriaș s-a putut face numai prin continuitate de-a lungul vremii, prin oameni dedicați și cu har pentru această disciplină, care au preluat cu recunoștință toată experiența înaintașilor. Nimic nu trebuie uitat! Felicitări tuturor și vă mulțumesc pentru interesantul articol, domnule Tiberiu Ezri!
Va multumesc!
Și eu susțin acest punct de vedere. Am născut în urmă cu peste 40 de ani, cu anestezie epidurală (care încă era o noutate) și de atunci nu încetez să-i binecuvântez pe anesteziști! Până astăzi îmi amintesc că anestezia mi-a făcut-o un medic tânăr și simpatic, cel care avea să devină vestitul Prof. Donchin de la Hadassah.
Yoel Donchin.
Chiar el. Era genial!
Felicitări, Tibi, pentru ideie.
Câteva remarci:
1.Anestezia epidurală n-a prea fost utilizată iîn România acelor vremuri, nici ace speciale pentru această tehnică nu erau.
2.Prima generație de anesteziști români sub egida regretatului Prof. Litarczek număra, pe lângă cei amintitți de tine: Prof. Zorel Filipescu, Dr. I. Curelaru, Dr. Ciopală, Dr. S. Crivda, Dr. I. Cristea, ca să amintesc doar pe cei din București , cu are am avut contact.
Personal, mă număr printre cei care fac parte din generația a doua de anesteziști formați în România.
3.Cu mult înainte de 1972, societatea bucureșteană de anestzie organiza sedințe bilunare, care oferau o ocazie splendidă tinerilor medici de a se afirma.
Intr-adevăr, troica de zi, profesorii Săndesc, Bubenek și Daniela Filipescu conduc cu măiestrie treburile anesteziei române, iar noi invitații în fiecare an, ne bucurăm de o ospitalitate inegalabilă și neîntâlnită în alte locuri ale lumii.
Iar RALCOM e intr-adevăr o companie de mare succes.
Încă o dată felicitări, Tibi, pentru ideie
GbM
Mulțumesc Gabi pentru importantele completări. Datele istorice le-am adunat de pe siteul SRATI, dar stiu că tu ai multe informații în această direcție.
Așa cum precizezi și tu, ideea principală a articolului este evidențierea prieteniei noastre cu colegii români, iari întărirea acestei prietenii se datorează în primul rând ultimelor generații de lideri SRATI.