Cartea asupra căreia doresc să vă atrag atenţia este mai puţin obişnuită, începând chiar cu titlul cuprinzător care înşiră mai multe nume de familie: Căbăşanu, Velculescu, Valbudea, Brancovici, Isbăşoiu... şi subtitlul sugestiv: Oameni şi întâmplări din trecutul învăţământului românesc.
Cartea apărută la Editura Şcoala Ardeleană, Cluj 2017, captează privirea cititorului, prin formatul voluminos, coperta elegantă şi numărul mare de ilustraţii de calitate – documente în facsimil şi fotografii – care ocupă mai mult de jumătate de totalul paginilor, mai exact partea a doua a cărţii, prima fiind alocată textului. Acesta, destul de succint şi de factură mai degrabă ştiinţifică – lucru dovedit şi de numeroasele referinţe bibliografice – este structurat în 17 capitole. Primul reproduce o scurtă cronică de familie, consemnată de Silvia Velculescu în 1955, la vârsta de 81 de ani. De fapt, aceste pagini dense şi pline de informaţii constituie germenele cărţii de faţă. Treisprezece capitole sunt consacrate purtătorilor numelor de pe copertă, precum şi unor personalităţi marcante ale învăţământului şi culturii din România modernă precum: V.A. Urechia şi Spiru Haret. Fiecare capitol prezintă istoria mai multor generaţii dintr-o familie lărgită de intelectuali (mai ales dascăli, dar şi avocaţi, bancheri şi artişti) care au contribuit la propăşirea economică şi culturală a României. Alte două capitole prezintă câte o şcoală din România, de la mijlocul, respectiv sfârşitul veacului al XIX-lea: Societatea pentru Învăţătura Poporului Român. Şcoala Normală Barbu Constantinescu (cap.4) şi Monografia Şcoalei Carol I din Câmpulung Muscel (cap. 17). Aceasta din urmă este o reeditare adnotată a unei lucrări redactate în 1906, de un membru marcant al familiei, Ilarian Velculescu. Capitolul 16, întitulat Casele de pe strada Leonida nr. 7, din Bucureşti completează în mod fericit tabloul vieţii de familie din timpurile în care au trăit protagoniştii şi soarta vitregă a acestor imobile în perioada comunistă şi post-comunistă.
Prin exemplul acestei familii lărgite, cartea îşi propune „să evoce o lume activă şi vie care a constituit «şira spinării» pentru societatea românească din secolele XIX şi XX.
La prima lectură, volumul pare o culegere de biografii, documente şi fotografii care ilustrează realizările unor intelectuali dedicaţi – profesor de şcoală (Velculescu), sculptor (Valbudea), comerciant şi bancher (Căbăşanu), profesori universitar şi politician (Brancovici) avocat şi politician (Isbăşoiu) – care au pus umărul la dezvoltarea locului şi, implicit, a ţării. O recitire mai atentă a notelor de subsol şi documentelor în facsimil dezvăluie, dincolo de textul succint, o adevărată saga: povestea familiei întemeiate de Ion Căbăşanu, fiu de ţăran din Caţa, judeţul Braşov, care şi-a făcut un rost în Bucureşti unde a înfiinţat Carul cu bere şi alte berării, şi-a dezvoltat afacerile şi s-a îmbogăţit, a devenit capul unei familii numeroase: un fiu şi cinci fete. Fiicele lui Ion Căbăşanu – foarte frumoase şi educate (avându-l meditator pe poetul Şt. O Iosif care le-a şi dedicat o poezie sprinţară) – aveau să aducă în familie gineri valoroşi, intelectuali, artişti, bancheri, stâlpi ai societăţii româneşti, ale căror vieţi s-au împletit cu edificarea economiei şi culturii României moderne.
Cartea constituie o provocare – incitantă, dar plăcută – pentru agerimea şi fantezia cititorului care, din crâmpeiele de biografie, documentele, scrisorile şi galeria de fotografii, poate recompune tabloul vieţii de familie, dar şi al societăţii româneşti din diferitele perioade istorice, începând de la Războiul de Independenţă, trecând prin cele două conflagraţii mondiale şi până în anii traumatizanţi ai comunismului.
Celor cinci nume din titlul cărţii li se adaugă alte trei, aparţinând autorilor: Ana Voica Bojar (geolog), Cătălina Velculescu (filolog) şi Ştefan Hica (medic chirurg), descendenţi ai familiilor protagoniste, a căror întâlnire peste vremuri şi generaţii a fost menită, probabil, pentru a alcătui – printr-o muncă tenace şi temeinică de mai mulţi ani – o carte cuprinzând documente, scrisori şi fotografii păstrate cu grijă în sertarele familiei. Consider că este o lectură plină de învăţăminte pentru cititorul actual, în pragul Centenarului României.
Andrea Ghiţă
