Precious Life

“Cel care salvează un om, salvează o lume”, spune un străvechi proverb ebraic. “Nu mi-am propus să salvez o lume”, explică Dr. Raz Someh, tot ce mi-am propus să fac a fost să încerc să salvez un om.”

Acesta este subiectul sensibilului film documentar Precious Life, realizat de fostul comentator politic al Canalului 10 al televiziunii israeliene, Shlomi Eldar. Din această lună filmul este accesibil pe Netflix în Israel.

Cu toate că documentarul a fost realizat în 2010, el rămâne la fel de actual și acum, pentru că pacientul este palestinian, iar în eternul conflict din Orientul Mijlociu foarte puține s-au schimbat între timp. Filmul tratează lupta unui înger în halat alb, Dr. Raz Someh, șeful departamentului de Imunologie al spitalului Tel Hashomer, încercând să salveze viața lui unui copil din Gaza, Muhammad Abu-Mustafa. Acesta suferă de o boală autoimună care în lipsa unui tratament adecvat i-ar curma viața, așa cum de altfel s-a întâmplat și cu două din surorile sale.

Doctorul Someh nu vrea să piardă bătălia. Pentru aceasta este necesar un transplant de măduvă osoasă care poate fi realizat doar într-un spital din Israel. Piedicile sunt multe și uneori par insurmontabile. Fiecare moment de aparentă speranță este însoțit aproape imediat de unul de disperare, determinat în special de locația pacientului. “Gaza este un loc unde copiii și bătrânii gândesc la fel”, spune Shlomi Eldar în deschiderea filmului și exemplifică aceasta cu cuvintele unui copil de 10 ani care îi vorbește despre moarte. “Moartea nu ne sperie, dimpotrivă, ea e cel mai așteptat moment”, spune și Raida, mama lui Muhammad, deși acțiunile ei întru salvarea băiatului dovedesc exact contrariul.

Pe lângă eforturile doctorului (azi profesorul) Raz Someh, filmul prezintă și un dialog al jurnalistului cu mama palestiniană. Astfel într-unul din acele momente care îl vor revolta profund pe spectatorul israelian, ea spune că destinul pe care i-l hărăzește lui Muhammad în caz că va supraviețui bolii este cel de șahid (martir). Mărturisirea se adresează în primul rând consătenilor din Gaza, față de care ea simte mereu nevoia să se justifice . Din punctul de vedere al locuitorilor din Gaza, Israelul este dușmanul, chiar dacă medicul care luptă din răsputeri să salveze viața copilului este israelian și chiar dacă cel care a donat banii pentru transplantul de măduvă ososasă, un alt înger care nu e apare în film, deoarece dorește să rămână anonim, este tot un evreu israelian. Ba mai mult, fiul donatorului anonim a fost ucis în cadrul serviciului militar de către un palestinian, ceea ce îl ridică cu încă o treaptă în rândul drepților, cărora vocabularul ebraic, atât de bogat în nuanțe, le rezervă un cuvânt special – țadik.

Spitalul rămâne singurul spațiu de coexistență între israelieni și palestinieni; acolo se petrece cea mai mare parte a filmului. Dar și acesta este profund influențat de punțile distruse, mereu prezente în fundal. Un impact special îl are întâlnirea pe culoarele spitalului cu doctorul Izzedin Abu-El Eish din Gaza, primul medic palestinian care a fost primit să facă stagiul în Israel și căruia, printr-o tragică eroare de calcul, Armata Israeliană i-a bombardat casa, ucigându-i trei fete. “Cât efort se face pentru a salva o viață, dar pe de altă parte viața poate fi năruită într-o singură clipă”, gândește cu voce tare doctorul Abu El-Eish.

La sfârșitul tratamentului, realizatorul filmului, Shlomi Eldar, o întreabă pe Raida, mama copilului, ce și-ar dori înainte de a se întoarce la Gaza împreună cu Muhammad. Ea răspunde că și-ar dori două lucruri: să îl întâlnească pe donatorul anonim și să vadă Ierusalimul. Shlomi Eldar promite să-i îndeplinească măcar una din cele două dorințe.

Secvența finală a filmului ne-o arată pe Raida la Ierusalim. Privirea ei fixată asupra unui punct pare să spună că ea a ajuns la înțelegerea că în nomenclatorul de joburi din Gaza ar trebui să existe și meserii mai atractive decât cea de martir, cum ar fi cea de medic, meseria acelui om cu majuscule, Raz Somech, care i-a salvat copilul. Poate asta ar fi cea mai importantă lecție a peliculei.

George Schimmerling

 

 

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

Comentariile cititorilor sunt moderate de către redacţie. Textele indecente şi atacurile la persoană se elimină. Revista Baabel este deschisă faţă de orice discuţie bazată pe principii şi schimbul de idei.

 

7 Comments

  • Andrea Ghiţă commented on March 10, 2023 Reply

    O poveste minunată şi plină de tâlc, Şi totuşi câte vieţi, la fel de preţioase, sunt curmate în răstimpul cât medicii “se dau de ceasul morţii” ca s-o salveze pe aceasta?

    • Marica Lewin commented on March 11, 2023 Reply

      O remarca f subtila. Ati exprinat concis esenta filmului.
      Pierderea multor vieti tinere intr- un conflict fåră sfârșit.

  • Tiberiu ezri commented on March 9, 2023 Reply

    Articolul demonstrează cât de imposibil (la ora actuala) este să facem pace cu palestinienii. Sunt mândru de faptul că noi, medicii israelieni, tratăm pe oricine cu aceesi dedicație. Așa cum scriam într-un articol publicat în Baabel, în cadrul organizației filantropice “Save a child’s heart”, la noi la spitalul Wolfson din Holon, mii de copii palestinieni care sufereau de malformații cardiace au fost operați și viața lor salvată, chiar în momentele când rachete lansate din Gaza cădeau lângă spital.

    • George Schimmerling commented on March 10, 2023 Reply

      Din păcate, domnule Tiberiu Ezri, aveți dreptate . Și eu am ajuns la aceeași concluzie privind filmul. Dar asta face ca gestul medicilor israelieni in general si al Profesorului Someh in particular, să fie cu atât mai lăudabil

      • tiberiu ezri commented on March 10, 2023 Reply

        De acord!

        • Marica Lewin commented on March 11, 2023 Reply

          Va multumesc, am vazut astazi documentarul ” Precious life, “, datorita articolului dvs , foarte frumos si uman. .
          Bine structurat, filmul subliniaza contrastul intre cultul vietii , o porunca sfântå pentru evrei si acceptarea totala, cu indiferență, a morții de catre arabii gazani. Dar nu o acceptare filozofica, fatalistă, ci moartea in lupta cu ” invadatorul, dușmanul” israelian. Perfect scoase in evidenta eforturile Dr Raz Somech si a personalului spitalului Tel Hashomer pentru salvarea micului Mohamed, si terorismul , războiul de uzura din Gaza ,nenumaratele victime ale conflictului.
          Am fost surprinsa de agerimea , tactul , incercarea de a impaca cele 2 lumi , a Raudei, tânăra mama a bebelusului bolnav si a altor numeroși copii.
          Desi documentarul a fost realizat in 2010 , este extrem de actual aståzi, in 2023 , când se duce efectiv lupta intre evrei si arabii palestinieni pentru Yerusalim. Pentru ca in film, o problema mult dezbåtutå este cui apartine Orasul Sfânt: Rauda nu a auzit niciodata de Templu sau de Regatul Iudeei,, ci numai de zborul spre ceruri a profetului Mahomed. Si īn consecințå, parerea exprimată ca arabii vor muri pānå la ultimul pentru a cuceri Yerusalimul.
          Desigur, la sfârsit, Dr Raz Somech o duce pe tânåra femeie sa viziteze moscheea Al Aksa, si micul Mohamed căruia i s- a dăruit din nou viața in Israel, spune tuturor, ” Toda” ( multumesc, in yvrit)

  • Hava Oren commented on March 9, 2023 Reply

    Este o realitate pe care o cunosc foarte bine, după ani de muncă în spital: tratamentul medical este un drept fundamental al omului. Nu odată am văzut doi polițiști stând de pază la ușa salonului unde este internat un terorist rănit.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *