Astăzi se împlinește un an de la cumplitele atrocități din Sâmbăta Neagră. Atunci au avut loc acte de o inimaginabilă cruzime, metode naziste provenite din perfecționarea crimelor și torturilor comise asupra evreilor în cel de al Doilea Război Mondial.
În aceste zile toată lumea își amintește și face un bilanț. De un an întreg evreii își plâng morții, așteptând în rugăciune și durere eliberarea ostaticilor, a celor care au mai rămas. Este cumplit ce continuă să se întâmple cu acei ostatici maltratați, nemâncați, torturați, fără condiții să se spele, să își îngrijească bolile sau rănile, fără să vadă lumina zilei și mai ales fără să înțeleagă de ce li se întâmplă acest coșmar. Ei nu au mai văzut lumina zilei de un an și au pierdut șirul zilelor.
Crime asupra unor civili, bătrâni, bolnavi, copii, copiii unor părinți care sunt ținuți ostatici și maltratați, iar în toate aceste zile, care se numără într-un an întreg, ei și-i plâng pe cei pierduții, morți sau încă vii. Un om moare când nu îi mai bate inima; câtă vreme o inimă bate, oricât de slab, acești oameni speră. Câtă cruzime și barbarie în acești teroriști care nu dau doi bani pe viață!
Altfel cum s-ar explica că acești criminali nu vor să îi elibereze, pentru că ăsta este adevărul, nu vor să-i elibereze, așa cum sunt, vii sau morți, ca să fie îngrijiți, dacă se mai poate și cei morți să fie îngropați cum se cuvine. Nu cred că există ceva asemănător în lume, să nu-i lase să fie înmormânteze după datină.
Aș putea prezenta statistici, câți morți, câte pierderi, dar asta face toată lumea în zilele astea și cred că bine face cine face un bilanț cu ce s-a întâmplat și ce a stârnit acest haos, că israelienii își apără teritoriul, că tocmai se dovedește că sunt tuneluri ale groazei și morții de jur împrejurul Israelului. Sunt tunele în care armata israeliană a găsit, a filmat și a transmis public armele și proviziile pregătite de mereu alți teroriști pentru alte asemenea zile de 7 octombrie.
În tot acest an am scris despre ce se întâmplă, am scris despre dubla măsură a organismelor internaționale care erau chemate să fie drepte și nu au fost, am scris despre ce se întâmplă în universitățile din vestul fost civilizat și în care studenți radicalizați, nu numai din grupurile transnaționale, ci și din populația autohtonă, au interzis studenților evrei să intre în școli. Am scris și am vorbit despre condiția femeii în conflictele armate și cu exemplificare în acest război pornit de teroriști. Am scris și eu despre morți, traume ireversibile, mutilări. Am vorbit despre o nuntă între doi tineri israelieni, fiecare rămas cu câte un picior, care și-au unit viețile, pentru că ei cred în VIAȚĂ și vor ca ea să continue, să triumfe.
Am vorbit despre renașterea antisemitismului și a mai noii sale forme de anti-israelism, care este altceva și se îndreaptă împotriva oricui are pașaport israelian, indiferent dacă este sau nu evreu, pentru că, repet, Israelul este o țară cu adevărat democratică în care trăiesc toate națiile, inclusiv arabi. Despre toate am scris, am vorbit aici și în edițiile mele.
Acum scriu pentru că este ”Acea Zi”, este 7 octombrie și acum trebuie să spunem că suntem alături de toți cetățenii israelieni, această țară atât de greu încercată, această țară rămasă bastion al democrației, care acum luptă pentru pace și pentru valorile unei lumi civilizate, în care noi mai credem. Nu este un clișeu! Este lupta de apărare a păcii pentru care evreii se roagă, cu care evreii se salută – Șalom înseamnă Pace. Câte alte popoare se mai salută cu ”Pace”?
*****
Aș vrea să trec acum la o altă zi. Peste două zile va avea loc Ziua Națională de Comemorare a Holocaustului, care în România marchează începutul deportării evreilor din Bucovina, din 1941. Acel an a fost un an cu multe lucruri rele, pentru că tot atunci au fost și pogromurile, din ianuarie, de la București și de la sfârșit de iunie în Iași. Ne amintim lucruri triste, o istorie a faptelor, pentru că se numără în morții de atunci, pe care nu îi putem uita și care au nevoie de pomenire pentru a rămâne în lumina cea veșnică.
Cum să ignorăm creșterea și coagularea răului? Este un rău dezgropat, cel al mișcării legionare, pe care a declarat-o cu subiect și predicat o recentă europarlamentară, pentru că asta este și așa știe să respecte funcția pe care a căpătat-o. De data asta nu mai este de ignorat și de trecut sub tăcere. Până acum, oamenii spuneau: ”las-o în pace, trece, nimeni nu o ia în serios, se face de râs…” Deocamdată se observă că ne face de râs pe noi toți.
Zilele astea am asistat cu toții la un delir în desfășurare, o revărsare de venin, o isterie care isterizează și pe alți oameni creduli. Unii creduli, pentru că alții știu exact despre ce e vorba, pentru că folosesc clișeele xenofobe ale anilor 1941. Atâta că suntem într-o altă istorie și nu toți avem memorie scurtă. Furia cu care urla și efectiv făcea spume, ascunde frică, o imensă frică. Urletele din țară, dar și din forurile europene unde unii s-au gândit să o trimită, toate ascund frică, pentru că știe că încalcă legea și ce ar mai avea de pierdut, așa că îndeamnă și la dezordine constituțională.
Paradoxal, dar în arsenalul ei de apărare intră victimizarea, e o biată victimă a luptei împotriva antisemitismului și atunci ce și-a zis? Ia să fie mai antisemită decât alții și să afișeze însemne interzise, să profereze lozinci interzise. E o strategie greșită, dar furia nu o ajută să aleagă cele mai bune căi, așa că rămâne ca un nou exemplu că ”suntem stăpânii vorbelor nerostite și sclavii vorbelor spuse”, mai ales în accese necontrolate.
Asta a fost ieri, alaltăieri, pentru că azi se judecă și cere daune morale pentru prejudicii de imagine. Ce prejudicii de imagine poate avea o persoană care singură își cauzează prejudicii de imagine? Pare că a eșuat în mai tot. A rămas frica de a nu se întoarce de unde a pornit această ascensiune.
I-ați citit biografia, parcursul? Precis nu. Nici eu. Oare când a apărut și unde? Sigur anul ăsta a făcut-o și mai însetată de putere, pentru că a văzut că se poate, altfel nu depunea două dosare de candidatură. Credea că după delirul xenofob și antisemit va speria pe cineva, dar ce să vezi, nu a speriat pe nimeni și acum vede că legea începe să nu mai fie blândă cu ea. Legea i se poate aplica.
Mă întrebam ieri, oare cine o încurajează să sfideze și să încalce legi? Păi, din ce în ce mai mulți, fie urmași ai anilor 1941, fie credulii, bieți oameni mângâiați pe creștet. E îngrijorător câtă audiență fac urletele, agresivitatea, răul sau falsa dragoste, cu mângâiere pe cap. A crescut încurajată de numărul celor care o laudă, îi cântă osanale, o măgulesc în orgoliul cel nemăsurat.
Încă nu am terminat cu antisemitismul acestei persoane. Dintre multele inepții urlate în acest an, am ales două.
A spus că o invadează evreii în țara ei.Țara e a oricărui cetățean român, este a noastră. Dinclo de asta, să stea fără teamă și ea și toți cei care spun asemenea gogomănii, că am văzut pe internet și alții care se ocupă cu așa ceva. Ei trebuie să afle că atunci când s-a înființat statul Israel, în timpul negocierilor, istoria consemnează că li s-a oferit orice altă regiune a Lumii, dar evreii au spus că își vor țara lor înapoi. Niciodată israelienii nu își vor părăsi țara. Nimeni nu ne invadează.
Al doilea exemplu de dezinformare, datorat mai degrabă superficialității și lipsei de informație corectă, dar care trebuie clarificat, este cel în care a urlat despre ziua de 14 mai și de ce a devenit ziua prieteniei dintre statul România și statul Israel.
O asemenea zi este frumos să existe cu orice stat, pentru că țara noastră, România, are multe state prietene. Faptul că este tocmai în 14 mai nu înseamnă că ”Ziua Israelului e sărbătorită oficial în România”, cum a urlat printre alte injurii aduse autorităților Statului. Ziua de 14 mai este o zi și atât. Ziua Independenței Statului Israel (Yom Haațmaut) este stabilită după calendarul evreiesc în 5 lyar, prin urmare în fiecare an e în altă zi.
Orice spune și face este lipsit de consistență, lipsit de informație corectă, iar faptul că manipulează oameni creduli este poate cel mai grav. Ca regulă generală, toate persoanele antisemite care se pretind a fi rasă pură, de fapt nu sunt. În fond, cine poate ști unde îi sunt rădăcinile?
În definitiv, ce contează ce ești tu, atâta vreme cât îți iubești și respecți țara. Vi se pare că ne respectă țara? Respectă România? Vă las să răspundeți singuri.
Dumnezeu să binecuvânteze amintirea celor morți în acest an.
Dr.ing.Serena Adler
7 octombrie 2024
35 Comments
A trecut un an de la Ziua fara nume, ziua lunga cat un an, o noapte ai carei zori nu ii vedem inca… Noi, cei de aici din Israel, ‘bombardati’ cu informatii fierbinti, analize, strategii, simtind, de dimineata pana seara, pulsul evenimentelor, ne incumetam cu greu (cu mici exceptii) sa cuprindem toata avalansa de stiri intr-un comentariu coerent. E cu atat mai meritoriu atunci cand primim de departe, din tara natala, un articol ca acesta, al dnei Serena care, fara a se afla, ca noi, in mijlocul avalansei de informatii, reuseste, cu maiestria-i bine cunoscuta, sa prinda esenta acelei zile de hotar, cu trauma ei prelungita pana azi si dincolo de inchipuirea noastra, cu intrebarile ei fara raspuns, cu strigatul ei disperat si asteptarile, cu sperantele ei printre lacrimi…
Si, ca bonus, desenand un arc peste timp si peste mari si tari, luand ca reper cele doua zile comemorative, masacrul din 7 oct si Comemorarea Holocaustului din Romania (9 oct) dna Serena ne ofera, in contrabalans, o mostra a unui tablou plin de semnificatii, de la fata locului, din Romania, al manifestarilor antisemite si anti-Israel, boala veche, ce scoate mereu coltii sub alte forme, alte masti, care nici macar nu mai are nevoie de pretexte, stiut fiind ca ziua fatidica de 7 oct a redesteptat acest flagel in intreaga lume. Urmarim si noi cu groaza la TV reprezentatiile hidoase ale acelei creaturi a scenei politice romanesti si, chiar daca ascensiunea ei a fost recent oarecum oprita, stim ca insasi existenta ei si faptul ca a reusit sa ajunga atat de departe e un fenomen simptomatic pentru societatea romaneasca. Nu uitam spectacolul ei scandalos de anul trecut, cu ocazia proclamarii in Parlamentul Romaniei, a zilei de 14 mai, zi a prieteniei si solidaritatii cu Israelul.
Este deci mai mult decat binevenita incursiunea, din partea a 2-a a articolului, in aspecte semnificative ale vietii politice romanesti, pe care Serena ne-o propune, insotita de toate motivatiile (daca mai erau necesare), avand grija sa traseze atat granitele cat si legaturile intrinseci intre aceste aspecte ingrijoratoare si cele doua date comemorative.
E de neinteles obtuzitatea unora dintre noi care cer marginirea intr-un sertaras – un ‘pat al lui Procust’ – a unui articol care straluceste tocmai prin faptul ca reuseste, navigand cu o busola de iscusit jurnalist, in mana caruia fiecare cuvant capata sens si greutate, sa stranga intr-un manunchi realitati aparent disparate dar atat de profund interconectate. Este si mai de neinteles ca cea care se trage de sireturi cu jurnalisti de talie dorind sa-i ‘invete’ legatura intre ‘titlu si continut’ si alte ‘reguli esentiale in jurnalism’ este tocmai o figura dubioasa a mediului virtual care ignora ea insasi, in mod flagrant, acele reguli, in unele scrieri recente si, mai grav, incalca, cu nerusinare, legi cu adevarat importante care tin de etica jurnalistica… Iar acum, prin impertinenta ei galagioasa, ar dori parca sa rivalizeze cu D.S…
Cu scuze pentru paranteza care ar fi cerut poate un spatiu separat, multumim deci cu recunostinta Serenei pentru puntile de sustinere si solidaritate intinse prin acest articol plin de for]å, emotie si luciditate.
NB: Si, asa cum se intampla de obicei, ‘una rece, una calda’, tot in Romania, in acelasi Parlament, a avut loc, ieri 8 oct, un eveniment special de comemorare dedicat victimelor atacului terorist din 7 octombrie 2023, organizat de Fundatia Laude-Reut din Romania, in colaborare cu Ambasada Israelului. La ceremonie au participat, cu marturii cutremuratoare, familia unei tinere romano-israeliene aflata inca in captivitate in Gaza, precum si supravietuitori ai atacului scapati ca prin minune… Salutam cu caldura evenimentul si receptivitatea, disponibilitatea si promptitudinea factorilor romani de decizie.
Stimată doamnă Luiza Kohn, sunt uimită de faptul că acest comentariu lung şi laudativ cuprinde un fragment denigrator la adresa unui comentator anterior al aceluiaşi articol. Având în vedere că nu aţi nominalizat persoana vizată am să copiez aici fragmentul ca să înţelegeţi la ce mă refer.
“E de neinteles obtuzitatea unora dintre noi care cer marginirea intr-un sertaras – un ‘pat al lui Procust’ – a unui articol care straluceste tocmai prin faptul ca reuseste, navigand cu o busola de iscusit jurnalist, in mana caruia fiecare cuvant capata sens si greutate, sa stranga intr-un manunchi realitati aparent disparate dar atat de profund interconectate. Este si mai de neinteles ca cea care se trage de sireturi cu jurnalisti de talie dorind sa-i ‘invete’ legatura intre ‘titlu si continut’ si alte ‘reguli esentiale in jurnalism’ este tocmai o figura dubioasa a mediului virtual care ignora ea insasi, in mod flagrant, acele reguli, in unele scrieri recente si, mai grav, incalca, cu nerusinare, legi cu adevarat importante care tin de etica jurnalistica… Iar acum, prin impertinenta ei galagioasa, ar dori parca sa rivalizeze cu D.S… Cu scuze pentru paranteza care ar fi cerut poate un spatiu separat, multumim deci cu recunostinta Serenei pentru puntile de sustinere si solidaritate intinse prin acest articol plin de forţå, emotie si luciditate”.
Nu am eliminat acest fragment care nu are nicio legătură cu articolul pentru că nu modific comentarii, eventual nu le aprob. Vă aduc la cunoştinţă DVs. şi cititorilor că Revista Baabel nu acceptă astfel de insulte, nici dacă persoana vizată nu e nominalizată.
Cu multa empatie, ati luat parte la marea suferinta a poporului israelian tot anul acesta.Ati marcat evenimente tragice, dar si care dau speranță, ca nunta celor 2 logodnici care si- au pierdut ambii un picior , in urma atacului terorist monstruos de la Nova.
Aflam din articolul dvs cum urgia abătută asupra Israeluui, s- a reflectat in creṣterea aproape exponențiala a antisemitismului in Europa de Vest si America de Nord.
7 octombrie 2023, ziua cind Israel a fost ameninţat cu anihilarea, si 9 octombrie 1941, Ziua trimierii primului transport de evrei bucovineni in Transnistria.
D-na Serena Adler aminteste cele 2 zile de comemorare foarte apropiate, si
plingem atît tragedia de acum, cît si pe cea de atunci. Si vad in aceste lacrimi si durere, o temelie a
legaturii de nezdruncat intre țările noastre, România ṣi Israel.
Draga doamna Marica, va multumesc pentru gandurile, cuvintele alese si intelegerea pe care o aveti pentru ceea ce am simtit si scris. Sa speram ca situatia se va restabili cat mai repede.
Sunt fericita ca Romania noastra ramane un stat echilibrat si prieten pentru Israel.
Va rog sa primiti gandurile mele cele mai bune.
Nu ştiu cât timp va mai rămâne România un stat echilibrat…
Sa speram ca va fi bine, dar sa adaugam sperantei de bine si mai multa atentie. Oamenii responsabili trebuie sa sanctioneze public deviatiile de la regulile democratiei.
Tacerea inseamna acceptare, asa ca este bine de semnalat la timp.
Dacă madam Şoşoacă ar fi fost dată în judecată din timp, i s-ar fi ridicxat imunitatea parlamentară şi ar fi fost condamnată penal problema candidaturii sale ar fi fost tranşată, niciun parlamentar nu a sesizat derapajele sale inadmisibile care încălcau legislaţia română. Probabil tuturor le-a convenit prezenţa ei (din varii motive). Şi acum ce ne facem cu Arturo Ui? I-au respins candidatura – eu consider că pe bună dreptate. Nu era deloc potrivită să fie preşedinte, garant al constituţiei pe care tocmai o călca în picioare – dar dacă nu se interzice şi partidul ei, atunci extremismul de dreapta şi antisemitismul se va umfla la alegerile parlamentare.
Pe la noi totul se dilueaza in timp, in timp scurt. Ea le-a parut amuzanta si pana acum nu a deranjat.
Delirul legionarist a avut un scop, asta dincolo de a masca frica cu urlete. Poate ca scopul sa fi fost mobilizarea la vot a celor cu porniri asemanatoare.
Vom vedea la vot cat creste si nu trrbuie sa spun de unde va lua voturi.
Nu merita atentie. Vom vedea.
Faptul ca d- na Şoşoacă este europarlamentar, prin atitidinea pe care o are, loveşte direct Israelul. U.E., cu ministrul ei de externe d- l Joseph Borell nu sprijina şi nntelege lupta de autoapărare pentru supraviețuire a evreilor.
Deja, la initiativa lui Macron, s- a creat o cale ca Europa sa susțina si si sa ajute material Libanul ” in război”, cînd nici o țară arabă sau musulmană nu a oferit ceva Țării Cedrilor
Foarte trist și îngrijorător că mai există asemenea specimene îmbibate de ură și răutate. Ar trebui consultați de psihiatrii și tratați la casa de nebuni. Dar să fim cu sufletul alături de cei care au suferit și din păcate mai suferă din cauza lor. Fie ca pacea și înțelegerea între popoare să triumfe mereu. Amin. Cei care ne – au părăsit să se odihnească în pace și să fie mai fericiți decât noi pe Pământ. Să le fie memoria binecuvântată. Amin. Ostaticii să ajungă cât mai curând posibil acasă. Să fie pace și iubire pe Pământ.
Multumesc Eva draga, pentru ca ma urmaresti, citesti si ai totdeauna un gand bun de apreciere. 🤗
Ce poate fi mai trist decât comemorarea unui an de la brutalitatile și atacul intunericului asupra unor inocenți, oameni, tineri, nevinovați care începeau cu speranță o noua zi?!
Coagularea raului într-un deja însângerat și tulburat secol XXI este în egala măsura înfricoșătoare și revoltătoare. Te felicit pentru articol. Și îmi aduc aminte ceea ce a spus la Iasi (noi am mai vorbit despre asta) dl Michael Shapira (Dumnezeu sa-l odihnească în lumea celor drepți!), ar trebui sa existe o a 11-a poruncă: Sa nu fim indiferenți “…..Doamne ajută!
Multumesc draga Marinela, esti si ramai un exemplu din multe puncte de vedere. Aceasta a 11-a porunca ar preveni multe dintre situatiile care pot degenera, ar preveni conflicte, razboaie.
Sunt prea multi cei carora nu le pasa, incat mai e mult pana a reusi o masa critica a celor carora le pasa, carora nu le este indiferent.
Stimata doamna,
Va multumesc pentru comentariu. Eu nicio clipa nu m-am referit la politica externa a Romaniei, care este echilibrata si demna de urmat si de alte state.
E vorba despre despre unele curente, miscari, care se situeaza dincolo de extreme, cam inafara cadrului legal.
in ceea ce priveste antisemitismul si antiisraelismul, din pacate ele exista si se diferentiaza, asa cum am scris. Sunt si alti termeni, care insa nu se mai potrivesc acestei perioade.
Inca o data multumiri !
D-na Serena Adler .
Eu am scris doar părerea mea. Cred că un an de la Sâmbăta Neagră nu poate fi rezumat la antisemitismului unei singure persoane . Demonstrațiile antisemite în lume s-au intensificat în acest ani de 200 de ori mai mult decât cu un an în urmă. Perspectiva mea este importanța coexistenței Israelului cu cât mai multe țări din lume, printre care și România, țara mea de baștină.Mulțumesc pentru articol .
Din păcate acea “singură persoană” este un influencer în România actuală, urmărit de zeci de mii de oameni care-i preiau ideile. În acelaşi timp, până acum, niciun politician nu a sesizat justiţia în legătură cu antisemitismul ei virulent care încalcă legile României.
Înțeleg . Întrebarea este dacă această influență va crește , lucru care se poate întâmpla în orice țară din Europa . Deci la reptarea istoriei.
Mulțumesc Andrea.
Asa este! Eu va multumesc pentru gandul bun!
Eu totuși cred că politica externă a României este de partea Israelului. Cazul amintit există mereu și peste tot.
Pe de altă parte antiisraelismul este continuarea antisemitismului. Nimic altceva.
Eu cred în acei oameni care nu urăsc, nu se ridică pe contul defăimării altora și sunt destul de inteligenți ca să înțeleagă, că evreii au dreptul să trăiască ,exact ca oricine.
Stimate si dragi doamne,
abia acum am deschis aici si as vrea sa va multumesc pentru comentarii si detalii, toate binevenite.
intentia mea a fost sa ocolesc aspectele politice, dar ele nu pot lipsi, mai ales din perspectiva apropiatelor alegeri. Pentru mine au fost surprinzatoare si mi-au clarificat pozitiile si prioritatile fiecarui partid.
Am considerat ca numele D.Ș. nu e relevant, pentru ca este doar un exponent a ceva ce creste si noi stim unde poate ajunge. Pana acum am ignorat, dar trebuie scoase in evidenta aiurelile pe care le spune de parca ar fi adevarate.
Am urmarit un pic din delirul de 5-6 ore si am vazut o figura schimonosita de ura, iar viteza cu care crestea audienta arata ca link era trimis in mod organizat, cumva din mana in mana, altfel nu se explica.
Observati ca nu mai era singura sau doar cu partenerul de pana acum, care doar o impinge, ca nu cumva sa se calmeze, ci s-au inmultit, semn ca nu se tem de nicio lege.
Vom mai vedea zilele care urmeaza….
Draga Serena, nu poti sa scrii intr-un spatiu public, acuzand sau amintind in mod negativ atitudini sau actiuni personale, fara sa te referi la persoana respectiva (mai ales ca ai dat initialele). Cred ca tine de o regula esentiala in jurnalism.
Daca voiai sa scrii despre acea individa, acuzatii sau explicatii, pentru multi oameni de la baabel, acest personaj este inexistent si in consecinta era de ales, a nu o aminti, sau a vorbi oe sleau la cine te referi. 🙁
Veronica dragă, românii știu fără greș ale cui sunt inițialele și manifestările amintite. Te rog să mă crezi că puteți fi foarte mulțumiți cei care nu ați auzit de ea sau nu ați văzut-o, este o persoană infernală și tu știi că eu sunt tolerantă. Această ființă aproape că nu merită nici inițiale darmite un nume…Și iată ce mă aduce în stare să spun!
Cu toata parerea de rau, la titlul articolului nu era cazul de a scrie despre romani, despre politicieni romani si despre individa acesta, este mai mutl decat NERELEVANTA, intr-un articol care se refera la faptul ca a trecut un an de la 7 octombrie.
Cand cineva scrie un articol, este bine sa pastreze o legatura intre continut si titlul articolului – Aviz amatorilor !!
Articolul în cauză are două părţi. Partea a doua vorbeşte despre ziua de 9 Octombrie, Ziua de Comemorare a Holocaustului din România şi aduce în atenţie recrudescenţa antisemitismului şi dă exemplul unui europarlamentar care glorifică gedneralul Antonescu şi Legiunea.
Pe de altă parte, nu cred că cititorii ar trebui să decidă ce trebuie şi ce nu trebuie să scrie un autor în articolul său.
AI perfecta dreptate, doar ca titlul este desemnat ca sa reflecte continutul articolului ce urmeaza.
Titlu – dex
“Cuvânt sau text pus în fruntea unei lucrări sau a unei părți distincte a ei, indicând rezumativ sau sugestiv cuprinsul acesteia;”
Draga Andrea, multumesc pentru ca ai inteles! Scuze ca raspund uneori cu intarziere, dar nu vin notificari, iar eu am si multe altele de fac1ut. Important este ca raspund, chiar si cu intarziere.
Abordarea oricarui autor este a lui si faptul ca abordarile mele deschid dialogul prietenilor de aici, asta inseamna ca temele sunt interesante si provoaca cititorul sa isi exprime parerea.
Primesc multe mesaje si caut sa raspund fiecaruia, pentru ca apreciez comunicarea si cred ca lumea are nevoie sa se exprime.
Subscriu fiecărui cuvânt din articolul d-voastră și mă doare sufletul pentru situația îngrozitoare din Israel declanșată de actul de teroare incredibilă din 7 octombrie 2023. În același timp simt jenă pentru ceea ce este în stare să afirme D.Ș. și îmi cer scuze în numele tuturor românilor de bună credință care se delimitează de asemenea manifestări neavenite.
Va multumesc cu recunostinta pentru adanca intelegere a mesajului meu. Va rog sa credeti ca nicio clipa nu m-as gandi sa generalizez.
Ea este un exponent al unei miscari care trebuie stopata, ea doar s-a manifestat poate prea devreme sau poate nu. Asta vom vedea.
Nu stiu de ce in secolul XXI este nevoie de anonimizarea unei persone aflata se pare in centrul nu numai al publicului romanesc, dar si al societatii parlamentare europene.
Oare care e atirudines acelora?
Si aceasta persoana cu manifestari antisemite si discursuri care intriga apartine unui anume grup etnic sau religios, poate persecutat in timp?
Ea se dă romnâncă verde. În orice caz nu-şi căinează propria minoritate (dacă aparţine uneia, nu ştiu) ci soarta ţărişoarei române cotropite de “jidani”. E vorba de Diana Iovanovici Şoşoacă, în caz că cititorii din alte ţări nu ar şti despre cine e vorba.
Am să mă opresc la informaţiile legate de antisemitismul din România, promovat în spaţiul public şi preluat de fanii celor care îl promovează. Cred că trebuie precizat că această politiciană (am să-i menţionez doar iniţialele D.Ş.) care, de la apariţia ei toxică pe scena politică română a proferat mesaje antisemite şi s-a comportat incalificabil, nu a fostdeferitî justiţiei, chiar dacă imunitatea ei parlamentară nu viza şi încălcarea legii penale. A devenit parlamentar european şi a acumulat un număr suficient de mare de adepţi. Ba mai mult, a fondat şi un partid care o urmează orbeşte şi creşte în sondaje. De abia ieri, 6 octombrie 2024, Curtea Constituţională a României a interzis participarea ei la alegerile prezidenţiale. lucru care agită spiritele şi îi creşte popularitatea. Cred că întreaga clasă politică din România este complice la ascensiunea ei. Nu ţin minte ca parlamentarii să fi fost revoltaţi de comportamentul ei. Mai multe găsiţi în presa română. https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/politica/diana-sosoaca-a-facut-propaganda-legionara-interzisa-prin-lege-dupa-ce-i-a-fost-respinsa-candidatura-la-presedintie-2958641
Antisemitismul din România mă înspăimântă nu mai puțin ca actualul război.
Tind sa cred ca antisemitismul din Romania e un fenomen marginal.
Iar daca politicieni israelueni se
apropie de acei politicieni antisemiti, aceasta le arata doar sfanta ipocrizie si lupta pt interesele personale, puse pe piedestalul puterii
Articol excelent care inspiră tristețe și îngrijorare.
Paradoxal și îngrijorător este faptul că în naivitatea noastră am crezut că spre deosebire de Holocaust, acum avem o țară care să ne apere oricând, victorioasă. Nu țara ci soldații bravi ne apară, dar victoria este departe și nu este sigur tangibilă când ne apărăm de 1.5 miliarde de dușmani și ‘prieteni” condiționali care își schimbă atitudinea în funcție de interese.
Multumesc mult !!!