Număr vizualizări 29 ori
Actualul război al Statelor Unite împreună cu Israelul împotriva Iranului a provocat multe suferințe, pierderi de vieți omenești, răniți, distrugeri de locuințe, tulburări psihice atât la copii cât și la adulți. Israelienii au încercat să adapteze condițiilor de război, să nu stea tot timpul acasă, în apropierea adăposturilor, ci să iasă la cumpărături, să-și viziteze rudele și prietenii, să-și continue activitățile sportive, ba chiar să meargă la cafenea. În cele patruzeci de zile cumplite ale războiului, oamenii nu și-au pierdut curajul și nici simțul umorului și pe parcursul acestor zile deloc vesele am avut parte, totuși, și de întâmplări hazlii.
Într-o zi m-a prins alarma în oraș. Cum nu am găsit un adăpost în apropiere, am fost nevoit să parchez mașina pe o stradă lăturalnică, vizavi de Cimitirul Central (un loc bun, nu-i așa?) și, conform indicațiilor Comandamentului din Spatele Frontului, m-am culcat pe burtă pe peluza unui parc și mi-am apărat capul cu mâinile. După câteva secunde a pornit alarma și o dată cu ea și sistemul de irigație a peluzei. Ca un cetățean disciplinat, am rămas un sfert de oră nemișcat, timp în care m-am făcut ciuciulete. Nu era destul atacul cu rachete, mai trebuia să pornească și apa în același timp?? Prietenii m-au consolat spunându-mi că am ales locul cel mai bun, lângă cimitir. Și unde mai pui că în vecinătate se afla chiar și o florărie.
***
Cu altă ocazie alarma m-a prins pe autostradă. Am coborât din mașină și m-am adăpostit într-un șanț, culcat pe burtă și cu mâinile apărându-mi capul. Lângă mine era un cuplu: femeia era culcată reglementar, pe burtă, dar bărbatul era pe spate. După ce a trecut pericolul, l-am întrebat pe bărbat de ce nu se culcase pe burtă, așa cum se recomandă.
– Pentru că am burta prea mare, mi-a răspuns el. Trebuie să fac cură de slăbire.
– Începe cât mai repede, până mai e război, i-a spus femeia.
***
Altă dată alarma m-a prins în piscina Centrului Sportiv. Am ieșit cu toții din apă și ne-am adăpostit într-un bunker spațios. Totul s-a desfășurat în ordine, doar că nu mi-am găsit hainele la garderobă. În chiloți de baie și sandale m-am adresat supraveghetorului piscinei. S-a dovedit că un bărbat pe care alarma îl prinsese în garderobă luase în grabă nu numai hainele lui, ci și pe ale mele.
***
În momentul în care se semnalează că Iranul a lansat o rachetă și se cunoaște direcția aproximativă, Comandamentul din Spatele Frontului trimite cetățenilor un avertisment pe celular. Acesta le asigură 7-8 minute în care își pot căuta un adăpost.
Un prieten mi-a povestit că a auzit mai multe alarme care nu erau precedate de avertisment și de fiecare dată a intrat în adăpost. A întrebat și pe alții dacă au auzit alarme fără avertisment, dar nu. Văzând că a fost unicul în această situație, s-a lămurit repede ce declanșase alarma: omul avea un papagal care vorbea și imita și sunete, printre care și alarma. Nu mi-a povestit cum și-a pedepsit papagalul…
Actualmente suntem într-o perioadă de armistițiu. Sper, la fel ca mulți alții, că armistițiul prevestește sfârșitul conflictului, chiar dacă nu vom mai avea parte de asemenea întâmplări hazlii…
Andrei Schwartz
12/04/26
