Maria Roth: MI-A LIPSIT CONŞTIINŢA CIVICĂ?

Nu pot scăpa de gustul amar al referendumului. Tare m-am săturat să mi se spună că nu am conştiinţă civică şi că nu gândesc nuanţat fiindcă nu am votat. Într-adevăr, nu am dorit să schimb comanda unui politician penibil, cu alti politicieni penibili. Obligaţiile mele civice nu includ sărituri după fluierăturile puterii interimare. Nu pot scăpa de gustul amar al referendumului. Tare m-am săturat să mi se spună că nu am conştiinţă civică şi că nu gândesc nuanţat fiindcă nu am votat. Într-adevăr, nu am dorit să schimb comanda unui politician penibil, cu alti politicieni penibili. Obligaţiile mele civice nu includ sărituri după fluierăturile puterii interimare.Read more…

Andrea Ghiţă: ÎNTÂLNIREA DINTRE MAMA MEA ŞI RAOUL WALLENBERG

Bunica mea pe linie maternă, bunicii pe linie paternă şi alte peste o sută de rude de gradul II, de pe ambele linii, au pierit la Auschwitz. Tatăl şi unchiul meu, deportaţi la Auschwitz , au trecut prin calvarul mai multor lagăre naziste şi au supravieţuit la Buchenwald. În timpul deportărilor Mama mea încă nu împlinise 14 ani şi aproape sigur ar fi sfârşit în camerele de gazare dacă nu s-ar fi aflat la Budapesta şi, cum spunea ea, nu ar fi fost „salvată de Wallenberg”.În copilărie mi-l închipuiam pe Wallenberg ca pe un erou neînfricat care  luptase pentru salvarea evreilor prigoniţi şi i-a scăpat de la moarte pe copiii evrei orfani. Eram sigură că Mama îl întâlnise pe Wallenberg. Cum altfel ar fi putut-o salva?  Am întrebat-o cum arăta salvatorul ei, însă ea nu mi l-a putut descrie şi nici nu-şi amintea dacă se întâlnise realmente cu el sau nu…Read more…