CARTOFII de JOI, din CASA MĂTUŞII mele, LENKICE

Nuanţele de roşu din farfuria de faianţă, aroma chimionului şi cepei peste care sfârâia uleiul fierbinte de floarea soarelui, gustul laptelui acru preparat în casă se îngemănează în memoria mea cu imaginea idilică dintr-o seară de vară timpurie, la Dej Triaj. Abajurul lămpii ne învăluia într-o lumină caldă şi calmă pe toţi trei: unchiul meu Laci – tânărul şi chipeşul inginer de căi ferate stagiar-, soţia lui, Lenkice, care încă nu împlinise 19 ani şi cu mine, tronând între ei, la vârsta de şase ani, beneficiind din plin de statutul de nepoţică sosită în vizită.Read more…

Doina Gecse-Borgovan: 8 MARTIE

În vremurile copilăriei mele, nu aveai nevoie de calendar ca să ştii că e 8 Martie. Toate doamnele îşi lepădau căciulile din blană de vulpe polară, pe care cred că le purtau şi în somn (deh, nu prea se dadea căldură nici acasă şi nici la serviciu) şi mergeau încolonate la coafor. Le vedeai ieşind de acolo după câteva ore cu urechile înroşite de atâta stat sub cască, cu un permanent mărunt, unghiile date cu lac şi sprâncenele pensate şi vopsite. Toate arcuite a mirare. Argumentul “măcar de 8 martie” m-a scos întotdeauna din sărite. De ce? în restul timpului e OK să arăţi ca Muma Pădurii, să nu te îngrijeşti, să nu-ţi pese?Read more…