Drumul meu de la Gheorgheni, până în… Bahamas

Întotdeauna  mi-a plăcut să călătoresc și visam să văd lumea, dar mai întâi țară. Am copilărit și am crescut la Gheorgheni de unde plecam adesea cu frații mei, cu prieteni, cu părinți în munții din împrejurimi pe care am ajuns să-i cunosc ca palma. Și astăzi, când merg vara la Borsec, trec pe lângă munții mei dragi, îi zăresc prin fereastra trenului și îi înșir prietenei mele  vârfurile, văile, satele… Îmi aduc aminte de cele ma palpitante excursii, când am luat-o pe unde nu trebuia, ne-am rătăcit și am ajuns acasă târziu de tot,  iar părinții s-au îngrijorat că oare ce s-a întâmplat cu noi. Bucureștiul și marea le-am văzut pentru prima dată ca elevă, datorită unui profesor entuziast care a organizat un circuit.

Vedere din centrul oraşului Gheorgheni

Vedere din centrul oraşului Gheorgheni

Un loc special în amintirile mele îl ocupă Budapesta. A fost vorba atunci de război, prigonirea evreilor, supraviețuirea mea miraculoasă și, din păcate, pierderea fratelui meu în război.

M-am întors la Gheorgheni, de acolo la Cluj la facultate și apoi la București la o școală a Ministerului de Externe. Am fost repartizată în mai multe locuri, printre care și la IRRCS, institutul care menținea relațiile culturale cu străinătatea. Deși a fost perioada ușilor închise, prima mea călătorie adevărată în străinătate am făcut-o de aici, în Germania Democrată și la Berlin unde încă nu se ridicase zidul, în schimb mai erau suficiente ruine. Era un oraș care purta profunde urme ale războiului…Interesantă a fost și o călătorie făcută în Iugoslavia cu un ansamblu artistic din care făcea parte şi Maria Tănase. Despre aceste două călătorii am relatat în revista Baabel..

La Ierusalim cu colegii de clasă şi descendenţii lor

La Ierusalim cu colegii de clasă şi descendenţii lor

Pensionarea mi-a dat posibilitatea să mă duc în Israel unde aveam rude și mulți prieteni. A fost o călătorie de neuitat pe care am repetat-o de mai multe ori, inclusiv la întâlnirile foștilor elevi ai Liceului Israelit din Cluj –Zsidlic, întîlniri care se făceau alternativ în Israel și la Cluj. Veneau foștii elevi care s-au împrăștiat în toate colțurile lumii. Am reluat unele legături și mă bucuram când ne mai revedeam.

Între timp, soțul meu, istoricul Gheorghe Țuțui, a decedat după o boală lungă și grea.

Curând după decesul lui, am fost invitată în SUA, de un prieten bun stabilit acolo. Am avut nevoie de câteva luni să mă pot aduna și hotărî. Am plecat mai întâit la o bună prietenă emigrată în Germania, la Frankfurt, apoi cu greu m-am hotărît să trec oceanul. Înconjurată cu multă atenție, căldură prietenească, mă simțeam foarte bine la New York, unde pur și simplu m-am îmbătat de atâtea frumuseți. Muzeele, bulevardele, magazinele, parcurile, simpatia noilor cunoștințe, atenția prietenului care mă invitase, a fiilor săi, a românilor emigrați, extraordinarul amestec de popoare, de limbi, orașul acela fantastic în sine, cu organizarea sa – nu poate să nu te încânte. Câteva din impresii le-am descris tot în revista Baabel.

Fotografie pe platforma de la Twin Tower

Fotografie pe platforma de la Twin Tower

Dar a venit cireașa de pe tort – prietenul care mă invitase,  propune o croazieră până în….Bahamas, împreună cu o familie bucureșteană, el medic, ea actriță, oameni deosebit   de simpatici. Pornim la drum, pe vapor (unde primim o cabină mult mai luxoasă celei plătite) cu bazin de înot la etajul superior (pe care nu am întârziat să-l încerc), multă voie bună, muzică, în jur nu vezi decât oceanul – totul încântător. Nu intrăm în eleganta sală de mese, preferăm să ne bucurăm de frumusețea a ceea ce ne în conjoară.

Sosim în Bahamas.  Suntem așteptați de agenți ai firmei de turism. Vorbesc engleza.  Sunt de culoare. Ne explică – ne aflăm la Nassau, capitala insulelor Bahamas din care doar o parte este locuită. Pământul insulei este cultivat cu fructe și legume, majoritatea cărora nu le pot identifica, așa că mă las păgubașă. Principalul lor venit este însă turismul, asta aflu din alte surse, bineînțeles.

Alături de companionul meu de voiaj, la Los Angeles

Alături de companionul meu de voiaj, la Los Angeles

În dreapta noastră se întinde un vast cartier de vile, evident pentru câte o familie. Aflăm că aparținuseră englezilor, foștii stăpâni ai insulei. Acum le aparțin lor. Nu întrebăm, în ce condiții..

Evi Szmuk Bahamas Nassau

Bahamas, Nassau

Zăresc, nu departe, o construcție compusă din două clădiri înalte, unite la vârf printr-un pod (sau pasarelă ?!), pe care am mai văzut-o în multe părți ale lumii (trăiască Internetul !!!) așa că nici nu întreb. Ne-au dus să vedem  și o construcție militară a englezilor, cu o serie de coridoare neluminate prin care a trebuit să trecem, nu ne-a făcut nicio plăcere.

După mai multe ore de plimbare prin ceea ce ni se pare un paradis din cauza vegetației bogate și a multitudinii de culori, am fost conduși la port, unde ne aștepta vaporul să ne ducă înapoi, în lumea noastră.

Nu știu cât a costat excursia. Sunt lucruri pe care e mai bine să nu le știi. Eu îi rămân datoare regretatului meu prieten pentru cadoul acesta.

Și ca o concluzie : așa cum am scris la început, în copilărie la Gheorgheni visam la călătorii. Dar niciodată n-am crezut că voi ajunge să fac o croazieră…tocmai în Bahamas.

Evi Szmuk

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *