Menora (Capitolul 13)

La sediul Elyon din Herzlya.

Activitatea  din încăperea destinată acțiunii Menora, continua cu intensitate.  Au fost centralizate toate informaţiile privind cardinalii Marcisio Vertone şi Aleso Montenero din ultimile decenii. Alon studia tema prin internet (google etc.), Roni analiză ziarele italiene cu ajutorul discului primit de la ambasada italiană şi inginerul de computere culegea informaţii din Facebook, Twiter sau Linkedin  sau folosind metode mai puţin ortodoxe.

Pentru fiecare din cele două personalităţi sau întocmit fişe detailate privind: Copilăria. Adolescenţq. Universitatea. Maturitatea. Ascensiunea.

În fiecare periodă se cerceta existența unor traume: Divorțuri. Incesturi. Căsătorii. Relaţii sexuale cu femei, bărbaţi sau minori. Abuzuri sexuale . Aspecte ilicite. Procese juridice. Copii legitimi sau ilegitimi. s.a.m.d.

In fine s-au identificat rudele (părinţi, fraţi, surori, cumnaţi veri, unchi), colegi, profesori, discipoli, vecini, prieteni, inamici, protectori şi potrivnici în avansarea ecliezeastica s.a.m.d… Lucrarea a durat 4 săptămâni şi a rezultat un dosar voluminous, codificat cu o singură literă: V.

Unul din membrii comisiei guvernamentale care coordona lucrarea, originar din Europa de Est, a cercetat dosarul V şi a exclamat: Fantastic, un asemenea dosar se întocmea numai de organele KGB-lui sovietic sau ale Securităţii din România!

În final conducerea cei trei autori ai dosarului au stabilit complicata  succesiue a cecetărilor.

Akiva a stabilit componenţa delegaţiei care se va deplasa la Roma. Grupul era compus din Alon, şeful echipei, Roni care avea permis de cercetare şi fotografiere în Vatican, completat cu cineva care avea permis de port armă şi care era specialist religia catolică şi în manipularea Mass Mediei…Întreaga echipa a primit denumirea codificată  M.

***

Prin acţiuni sofisticate echipa M a ajuns la pesonajul Vanesa. Această doamna din înalta societate a Romei, era probabil amanta secretă a lui Marcisio Vertone.  De la Marcel, ofiţerul de Securitate al ambasadei Israelului, Alon primise asigurarea că Vanesa va coopera cu echipa M în vederea acţiunii Menora.

– Vanesa are secret arzător cunoscut doar de mine…În tinereţe, mai precis la vârsta de 18 ani, a născut un copil din flori dintr-o legătură cu  un membru al chibuţului unde lucra că voluntară. Prin grijă mea ea primeşte informaţii despre copil, crescut de tatăl copilului, care este şi vărul meu. Acest secret trebuie să rămâne  între noi doi. Nici Roni nu trebuie să afle…Vanesa este actualmente soţia unui înalt demnitar italian. Afiliat  corpului diplomatic, este mai mult în străinătate…

– Şi din acest motiv Vanesa  s-a refugiat… în sânul bisericii!, insinuă Alon….

– Nu din acest motiv, preciza Marcel. Se pare că legătura  lor a  început înainte de căsătoria ei. În perioada respectivă, înainte de a deveni cardinal ,Vertone era…duhovnicul Vanesei.

– Înţeleg că el a facilitat căsătoria Vanesei şi soţul ei a înlesnit avansarea lui în poziţia de cardinal!

– Exact!  Ai o intuiţie excepţională, îl complimenta Marcel.

***

Eleganta reşedinţa a Vanesei se afla nu departe de centrul vechi al oraşului Roma, lângă Villa Doria Pamphili, înconjurată de Valle dei Casali, zona cea mai verde a oraşului.

Roni, delegatul echipei M la Vanesa, sună la poartă parcului care înconjura elegantă vila. Un valet în livrea îl conduse într-un birou capitonat. La intrare era Vanesa în persoană. Deşi trecută de 40 de ani, distinsa doamna arata superb. Era foarte elegantă! Suportase cu certitudune câteva operaţii estetice, precum şi tratamentul unor cosmeticiene şi dieteticiene renumite.

– Bine ai venit Roni!  Vanesa îi întinse o mâna delicată , privind admirativ la tânărul atletic care intrase. Marcel m-a anunţat sosirea ta. Cum ce pot fi de folos unui tânăr doctorand în artă şi istorie din Ţara Sfânta?

– O doamnă, sper să mă puteţi ajuta. Sunt în stadiul completării unei dificile teze de doctorat privind artifactele provenite din Iudeia în timpul Imperiului Roman…

– Interesant. Inaite de a discuta în detaliu ce anume te interesează,  vreau să profit de expertiza unui doctorand în arte.  Vanesa îl conduse într-un salonaş alăturat, unde într-o firidă era expusă sculptura unui cap de femeie.

– Este o “Domnişoara Pogany”, de sculptorul român din Franţa, Constantin Brâncuşi! Cred că v-a costat o mică avere…Există un număr limitat de versiuni răspândite în întreagă  lume, prima fiind realizată în 1913…

– Felicitările mele pentru identficarea sculpturii. Au văzut-o nai mult de zece persoane cu pretenţii de cunoscători şi nici unul nu a recunoscut denumirea sau autorul sculpturii!

Vanesa se aşeza pe o canapea matlasată în mătase bleu, invitându-l pe Roni să se aşeze alături. Roni continuă explicaţia privind în continuare celebra opera de artă modernă.

– Cred că vesiunea dvs.,din bronz lustruit aşezat pe un soclu de piatră şi lemn, este o “Domnişoară Pogany IV” din 1933-5. Este o versiune în bronz a variantei sculptate în 1919…

– Pur şi simplu erudiţia ta mă uimeşte Roni!, răspunse Vanesa, aşezând o mâna caldă  pe genunchiul tânărului.

– Realitatea este că deşi am studiat Brâncuşi la cursul de istoria artelor, vizitând recent muzeul de artă modernă Gugenheim din New York, am văzut pentru prima oară o Domnişoară Pogany  în realitate…

– Îmi face plăcere să te ascult, suspină Vanesa, în timp că mâna ei continuă să mângâie gamba lui Roni. Dar nu mi-ai explicat încă  în mod clar cum te pot ajuta..

– Am înţeles că aveţi relaţii suspuse în Vatican. Ceace doresc este să fotogafiez artifactele aduse de Titus din Iudeia în primul secol al erei noastre! Am o autorizaţie în acest scop, emisă de Înaltul Scaun…

– Te referi desigur la Cardinalul Marcisio Vertone. A fost duhovnicul meu. Între noi există o relaţie pur spirituală. Ziarele de scandal au insinuat şi lucruri murdare despre noi. Fantezii de ziarişti fără scrupule…Soţul meu l-a ajutat mult pe Marcisio în atingerea înaltei sale poziţii în Vatican…

– Eu nu citesc presa de scandal şi în general ziarele…

– Foarte bine. Voi vorbi cu Marcisio pentru  aţi facilita dorinţa. El nu mă poate refuza!

– Vă rămân recunoscător.

– Dar am şi eu o rugăminte pentru ţine Roni. Sunt invitată săptămâna viitoare la vernisajul unei expoziţii de pictură modernă. Soţul meu este plecat în Argentina pentru o luna. Singură nu mă pot duce. Mi-ar face plăcere să fiu însoţită acolo de un tânăr competent că ţine. Şi chipeş pe deasupra, adugă Vanesa privindu-l galeş…

– Sunt încântat de invitaţie De mult doream să particip la un asemenea eveniment..

– Săptămâna viitoare la orele 18 vin să te iau cu Mercedesul-ul meu de la hotel, răspunse Vanesa, strângând  în continuare mâna  tânărului, ceva mai mult decât durata obişnuită la sfârșitul unei vizite protocolare…

***

Colegii din echipa M erau mulţumiţi de rezultatul vizitei. Alon preciza:

-Am fost inspirat să-l trimit acolo pe Roni!  Ceilalalţi zâmbiră cu subînţelesuri. Nu va gândiţi la prostii! M-am referit la cunostiintele lui de artă modernă…

În săptămâna care a urmat, Vanesa, mai strălucitoare că oricând, însoţită de Roni în tuxedo şi papion, şi-a făcut apariţia la celebra “Galleria nazionale d’arte moderna e contemporanea” din Roma.

Sala galeriei era plină pană  la refuz. Toată lumea mondenă din Roma era prezenţă, inclusiv diplomaţi, politicieni, critici de artă şi corespondenţi ai marilor ziare europene. Era un eveniment! Exponantii era tineri pictori în curs de afirmare care prezentau lucrări în silul unuia sau altuia din maeştri consacraţi artei contemporane.

Roni explică pe rând Vanesei fiecare tablou, precizând atât numele maestrului a cărei manieră de pictură a fost imitată: Picasso, Dali, Kaminski s.a.m.d., cât şi perioada în care maestrul consacrat a folosit în maniera respectivă.

Un grup de vizitatori  însoţea  permanent cuplul, atras atât de eleganţa Vanesei, rochia albastră mulată pe corp, cocul extravagant sau bijuteriile strălucitoare, cât şi de explicaţiile competenţe ale lui Roni. Publicul femenin admira statura impozantă a tânărului erudit, părul buclat şi barbă tunsă scurt. Cava tinere mondene au încercat chiar să-i plaseze cărţi de vizită cu numărul lor de telefon…

Spre sfârșit cei doi părăsiră vernisajul cu Mercedesul-ul sport returnat de un parking-boy. În maşină, Vanesa care servise câteva cupe de şampanie, încerca să mângâie pulpă tânărului şi nu numai atât. Roni se eschiva cu diplomaţie recomandând Vanesei să conducă cu atenţie în traficul intens la ora respectivă. Vanesa  opri BMW-ul în parcarea alăturată hotelului.

– Nu vrei să urc la ţine să continuăm discuţia despre artefactele de la Vatican?

– Este deja târziu frumoasă d-nă. Vom discuta în zilele următoare. Vă rămân  profund recunoscător pentru invitaţia la vernisaj…

– Şi  eu, pentru eruditele tale explicaţii. Desgur şi pentru “recomandările de conducere  în trafic”, adaugă uşor maliţioasă Vanesa.

***

În următoarea zi, Roni a primit un apel telefonic urgent. Era Vanesa.

-Ţi-am aranjat o întâlnire cu Marcisio Vertone. Vino mâine la orele 18 la noi acasă. Succes!

La sosirea lui Roni  la reşedinţa din Villa Doria Pamphili, Cardinalul aştepta în biroul capitonat al Vanesei. Era un bărbat frumos la aproape 60 de ani. Nasul aqvilin şi tenul smead trădau strămoşii săi spanioli.

– Bine aţi venit d-le Muler. Cred că va pot spune Roni tinere  domn!

– Vă salut cu tot respectul Prea Sfinte Cardinal! Pentru Prea Sfinţia ta sunt desigur numai Roni! Sosit din Ţara Sfânta  pentru a  va întâlni!

– Cum te pot ajută Roni? Vanesa mi-a spus că lucrezi la o interesantă teza de doctorat…

– Da, teza are că subiect războiul războiul romanilor cu Iudeea şi artefactele aduse de Titus la Roma. Am autorizaţia Prea Înaltului Scaun pentru fotografii în incinta Vaticanului.

– Ştiu ce doreşti să obţii.  Dreptul de a fotografia Menora de Aur adusă din Ierusalim.

– Aţi intuit exact Monseniore. O asemenea  ilustraţie în teza de Phd  mi-ar aduce în mod sigur calificativul maxim şi în consecinţă o poziţie în universitate sau  într-un institut de cercetări ştiinţifice din Ierusalim.

– Vreau să te ajut.

– Soluţionarea cererii tale, deşi posibilă este ta extrem de dificilă. În consecinţă şi rezolvarea va fi la fel de complicată.  Am însă în vedere atât recunoștința pe care o datorez Vanesei şi distinsului ei soţ cât şi dorinţa de a contribui în acest fel la patrimoniul ştiinţific al Ţării Sfiinţe.

– Va rămân extrem de recunoscător răspunse Roni privind atât la Monseniore cât şi la Vanesa

– Menora de Aur se află acum în locul unde a fost iniţial depozitată: În Grota Sumbra…În catacombele Vaticanului. Nu ştiu exact locul acesteia.  Esta păzită de Ruven, unul din temnicierii Vaticanului. Procedura implică şi acordul  Cardinalului Aleso Montenero care deţine, alături de mine,  una din cele două chei necesare pentru  intrarea în catocomba Grotei Sumbra. Din acest punct vei îmbraca o cagulă şi vei fi însoţit numai de de Ruven..

– Vă rămân extrem de recunoscător. Veţi primi o copie a tezei mele.

– Îţi recomand o discreţie absolută Roni. Mâna lungă  Vaticanului,  prin Cardinalul din Ierusalim poate opri definitiv avansarea ta în Ţara Sfânta. Şi chiar în Statele Unite! Şi Cardinalul Marcisio Vertone părăsi vila după ce Vanesa îi sărută mâna cu veneraţie…

***

Seara, Akiva  primi un raport cifrat în care era relatată întâlnirea lui Roni cu Înaltul Prelat din reşedinţa Vanesei. În ziua următoare un trimis special de la Elyon sosi la Roma, întâlnindu-se cu Alon. Era David în persoană, om având o funcţie importantă în serviciile secrete israeliene!

– În acest colet ai un aparat fotografic identic cu cel al lui Roni. Acelaşi model şi număr de fabricaţie pentru care Roni a primit autorizaţia de folosire în Vatican. Îl vei înmâna  lui Roni şi vei ascunde actualul sau aparat…

– Interesant, răspunse Alon. Ce are în plus acest nou aparat?

– Este strict secret, preciză David. Nici măcar colegii tăi nu au voie să afle. În aparat a fost adăugat un mini ”tracker”. Acesta va înregistra întregul traseu străbătut de Roni în drumul spre Grota Sumbra. Coordonatele geografice şi altitudinea la fiecare metru…Un nou produs high-tech al industriei din Heryzlia!

– Foarte interesant, murmură Alon, primind uimitorul  aparat de fotografiat pentru Roni…

– Când Roni se va întoarce din misiunea să în Grota Sumbra, îi vei înapoia aparatul sau iniţial şi acesta îl vei trimite prin mine în ţară. Aparatul este proprietatea guvernului…

(fragment din romanul Menora)

Theodor Toivi

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *