Casa Szegő

Prolog

Ȋn luna august a acestui an, am citit cu mult interes articolul lui Tiberiu Roth: “Un secol fără…. un sfert”, https://baabel.ro/2018/08/un-secol-fara-un-sfert/ , publicat în Baabel,  şi mi-a venit idea scrierii acestui articol, întrucât faamiliile Szegő și Dobó au fost foarte apropiate şi de familia mea încă înainte de război, dar mai ales în perioada postbelică.

 

Uli néni

Pe Júlia Szegő (1893-1987) sau cum îi spuneam noi copiii, Uli néni, o cunoşteam de când mă știam. Venea des în casa copilăriei mele, fiind prietenă de familie. Era o femeie mică de statură, dar cu o personalitate uriașă, care te fascina din prima clipă.

De la ea am învăƫat “cântarea”. Ȋn casa de pe str. Republicii, aproape lipită de vestita Grădină Botanică din Cluj, dădea ore de “cântare” copiilor preșcolari sau celor din primele clase. Aceste lecƫii existau și înainte de război. Acolo, la Uli néni, învăƫaseră primele noţiuni de muzică și cei doi fraƫi ai mei, Peter și Ştefan, pieriţi la Auschwitz… Şi tot acolo am învăƫat și eu, în anii 1950. Acolo a învăƫat și sora mea, Zsuzsi.

Camera de studiu a acestei “grădiniƫe muzicale” era ca un muzeu etnografic. Pe pereƫi, multe obiecte folclorice din zone diferite, dar mai ales din Transilvania. Un pian enorm, așezat aproape de geam, domina încăperea. Afară se întindea grădina unde păsărelele păreau să acompanieze melodiile cântate de “micii muzicieni”.

Uli néni şi fiul ei, în locuinţa de pe strada Republicii

Se învăƫau melodii ușoare, cu texte din poveștile pentru copii, dar se cântau și multe melodii populare, pe care Uli néni le culesese în satele transilvănene.

Personalitate multilaterală, a activat în domenii diferite: muzică, educaƫie, psihologie, sociologie.

Şi-a început activitatea la marea librărie şi casă de editură: “Lepage” din centrul Clujului, condusă de fratele ei, Dr. Ferenc Dobó, jurist, traducător, scriitor și editor.

Despre activitatea multilaterală a Juliei Szegő se pot scrie volume întregi.

A cules muzică populară, cutreierând satele din Transilvania şi nu numai. A fost activă atât în educaƫia muzicală a celor mici, cât și în învăƫamântul superior muzical.

A scris despre Mozart, Bartók, Kodály. I-a cunoscut îndeaproape pe Béla Bartók și Zoltán Kodály. Faƫă de Bartók, unul dintre marii compozitori ai sec. XX, a avut o admiraƫie deosebită: i-a luat multe interviuri și i-a dedicat mai multe volume biografice. Într-unul dintre ele, Embernek maradni (Să rămâi om!), descrie cum Bartók, care era de naţionalitate maghiară, s-a împotrivit regimului horthyst și politicii antievreiești și a emigrat în America, unde a murit sărac și bolnav, la numai 64 de ani.

Trebuie spus că Júlia Szegő a fost activă și în mișcarea ilegalistă din România interbelică, mai ales în organizaƫia “Ajutorul roșu”.

Cărƫi dedicate familiei mele

 

Salvaƫi și Salvatori

E interesant de relatat și modul în care Uli néni a fost salvată în perioada Holocaustului.

27 martie 1944. Trupele germane mărșăluiesc pe străzile Clujului. Populaƫia evreiască e în pericol. Colaborarea dintre reprezentanƫii regimului de la Budapesta și Gestapoului german se intensifică. Evreii sunt obligaţi să poarte steaua galbenă, iar apoi începe operaţiunea de ghetoizare a întregii populaƫii evreiești din Cluj și împrejurimi.

Júlia Szegő găsește adăpost la oameni de inimă care au salvat-o de la moarte: ziua şi-o petrecea în locuinţa protopopului luteran Andor Járosi (Drept al Popoarelor), iar noaptea la dr. Lajos Csőgör,  medic stomatolog clujean, activ în mișcarea ilegală interbelică și la “Ajutorul Roșu”. Cabinetul său stomatologic se afla pe str. Berde Mózes nr.2 (actuala str. Fr. Joliot Curie). Acolo, în cabinetul stomatologic, în micul laborator unde se pregătea gipsul dentar, se ascundea Júlia Szegő, în nopƫile de groază ale războiului. Dr. Csӧgor îi aducea apă și de-ale gurii. Ȋn felul acesta a scăpat de deportare. A stat ascunsă până în 11 octombrie 1944, când Clujul a fost eliberat de trupele sovietice. La acea dată erau în Cluj, doar 80 de evrei (care scăpaseră cu viaţă ascunzându-se).

Câteva cuvinte despre Dr. Lajos Csőgör, pe care l-am cunoscut ca adolescent, căci a fost prieten și coleg cu părintele meu.

Dr. Lajos Csőgör

Medic stomatolog școlar la Aiud, apoi asistent la Facultatea de Stomatologie din Cluj în anii 1940, Dr. Csőgör a ajuns, după 1944, primul rector al Universităƫii Maghiare “Bolyai” din Cluj și apoi primul rector al Universităƫii de Medicină și Farmacie din Târgul Mureș.

Ȋn perioada stalinistă nici el nu a scăpat de ghearele Securităƫii, fiind condamnat la cinci ani și jumătate de închisoare. A fost apoi reabilitat în 1956 putându-şi continua activitatea didactică la Târgul Mureș.

Spre sfârșitul vieƫii s-a mutat la Budapesta unde s-a stins din viaƫă la aproape 100 de ani.

O amintire personală în legatură cu salvatorul Juliei Szegő.

Ȋntr-o zi din 1959, în faƫa casei noastre din str. Şincai, s-a oprit o “Volgă” neagră. Toƫi ne-am speriat. Am crezut că “băieƫii cu ochi albaștri” vor să ne facă o nouă percheziƫie! Dar, nu! Din mașină a coborât, îmbrăcat într-un balonseid gri, distinsul și modestul profesor, care venise să-și viziteze prietenul și colegul, care era tătal meu. Lajcsi bácsi (cum îi spuneam noi) mi-a adus o ciocolată elveƫiană!

Generaƫiile următoare ale familiei Szegő

Fiul lui Uli neni, Gyuri, mi-a fost dascăl și prieten deși era cu 31 de ani mai mare în vârstă. De profesie chimist, s-a dedicat pedagogiei și scrisului. A tradus în maghiară din română, rusă şi engleză.

Subsemnatul şi Gyuri Szegő – Cluj 1979

Ultimul reprezentant al familiei Szegő, pe care l-am cunoscut este Péter Szegő (nepotul lui Uli néni), compozitor și o perioadă, dirijor, la Opera Maghiară din Cluj. Am fost în legatură cu el ani de zile, dar apoi i-am pierdut urma. Aș fi bucuros să-l reîntâlnesc.

Ȋmi amintesc și azi, după zeci de ani, de întâlnirile care aveau loc o dată la trei luni, în casa părintească. Mă aşezam pe un “hokkedli” – scăunelul de lemn și ascultam dialogul despre muzică al adulţilor. Erau acolo Júlia Szegő, pianistul Gyӧrgy Halmos (despre care am scris la 100 de ani de la nașterea sa https://baabel.ro/2015/07/centenarul-pianistului-gheorghe-gyorgy-halmos/),  Lakatos Pista bácsi – critic muzical, inginer, istoric de artă, Katalin Szegő – filozof (soƫia lui Gyӧrgy Szegő) şi tatăl meu, Zoltán, – medic, pianist și care a compus o operetă.

Atunci n-am inƫeles tot ce se vorbea. Azi cred ca aș înƫelege mai mult.

Johanan Vass

2 Comments

  • George ROSENBERGER commented on September 24, 2018 Reply

    Cu fiecare articol pe care il citesc imi imbogatesc cunostintele despre istoria Clujului, a familiei Dr. Vass, pe care am vizitat-o aproape zilnic.
    Ca toate articolele, acest articol este foarte interesant, cu multe date personale si relatari nestiute care s-ar da uitarii daca nu ar fi un “cronicar” ca Janos.
    Felicitarii inca o data si de multe ori si astept noi relatari despre viata anumitei paturi de intelectuali din orajul meu atat de iubit.

  • tomi anca commented on September 22, 2018 Reply

    Da si eu am fost printre copiii care se duceau la orele de muzica la Uli neni.Pentru mine era destul de mult de mers(iarna mai ales) pana la ea.Ceea ce-mi amintesc este ca I-a spus mamei mele si tatalui meu “ha ennek a gyereknek egy furulyat teszel a kezebe zenesz lesz”…dar am devenit economist:-))

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *