Brain drain – părăsind patria sau nu!

Brain drain – scurgerea inteligenței sau extragerea de capital uman este un fenomen care se observă şi în Israel, unde aproape 6% dintre absolvenții universităților părăsesc țara la cel puțin trei ani de la terminarea studiilor, ducând cu ei pregătirea și expertiza proprie.

Printre absolvenții de doctorat, cifra este aproape dublă Conform “ScienceAbroad non-profit”, economia israeliană pierde aproximativ 20 milioane de şekeli pentru fiecare universitar care rămâne în străinătate, calculul fiind bazat pe know-how-ul pierdut și contribuțiile potențiale de care ar fi beneficiat statul.

Realitatea este mult mai gravă. Partea cea mai dureroasă constă în procedura de avansare a cadrelor didactice din învățământul superior. Avansarea din postul de asistent la conferențiar sau profesor, precum şi obținerea titlului de doctor, este favorizată de articolele ştiinţifice publicate în presa de specialitate din ţară, dar mai ales cea din străinătate, precum şi de numărul comunicărilor la congresele internaționale. Eu sunt de părere că acest mod de promovare a universitarilor este în sine brain drain!

Mai precis universitarii își pun la dispoziție cunştinţele științifice şi rezultatele cercetărilor pe nimic!  Doar pentru avansare și “ego”! Statul investește banii publici în finanţarea unor cercetări științifice, ale căror rezultate le oferă gratuit străinătății prin publicații sau comunicări la congrese internaționale…

Nu contest în niciun caz meritul Almei Mater ca fabrică de ingineri, medici, farmaciști, biologi, economiști sau profesori!

Spre deosebire se universitari, specialiștii din industria high tech muncesc asiduu pentru realizarea unor produse de competiție, pentru care se obțin sume considerabile de la beneficiarii externi. Calculele, proiectele şi procesele tehnologice realizate de specialiștii amintiți mai sus (ce-i drept, mai bine salarizați!)  rămân strict secrete şi numele lor rămân în anonimat. Printre întreprinderile de vârf din Ţara Sfântă amintesc: Elbit Systems,  Israel Aerospace Industries şi Teva Pharmaceutical Industries.

O drona Elbit Systems

Iron Dome, produs de Rafael 

                                                                     

În opinia mea, o altă formă de brain drain sunt mult aclamatele start-up-uri, care aduc Ţării Sfinte sute de milioane de dolari. Cum apare un start-up? Unul, doi sau trei ingineri dintr-o mare întreprindere, nemulțumiți de salariu sau de faptul ca nu li se aplică ideile, se retrag şi înființează o mică întreprindere bazată de regulă pe o idee inovatoare. Un start-up este o companie înființată în scurt timp pentru a dezvolta un produs sau o idee unică, de obicei în domeniul high-tech. Start-up-urile sunt de obicei finanțate din fonduri de capital de risc, incubatoare de tehnologie sau investitori privați, capitalul inițial fiind folosit pentru a porni compania şi a dezvolta produsul. Un procent din start-up-uri reușește şi este vândut cu sute de milioane dolari, de regulă în Statele Unite. Investitorii şi tinerii inventatori câștigă milioane, lucrătorii sunt concediați cu despăgubiri substanțiale şi aparent toată lumea este mulțumită…

Israelienii Yevgeny Dibrov și Nadir Izrael au creat firma Armis. Yevgeny Dibrov a absolvit Tehnionul din Haifa în 2013. Pentru Anti Cyber produs de firma Armis, un start-up evaluat  la 1.1– 2 miliarde de $, (Anti Cyber fiind foarte sofisticat și greu de înțeles pentru universitari), Politehnica nu i-a oferit un doctorat, nici măcar un masterat.

În realitate marii câștigători sunt americanii, care realizează miliarde de dolari din utilizarea invenției. Cine pierde? Întreprinderile israeliene care au refuzat aplicarea invenției şi mai ales sistemul de stat (birocrație, sindicate, impozite, ș.a.m.d.), care i-a descurajat pe tinerii inventatori în implementarea ideii lor într-o întreprindere mare, care ar fi putut produce miliarde de dolari.

Consider că cele de mai sus sunt valabile şi în Dacia Felix.

Theodor Toivi

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

Comentariile cititorilor sunt moderate de către redacţie. Textele indecente şi atacurile la persoană se elimină. Revista Baabel este deschisă faţă de orice discuţie bazată pe principii şi schimbul de idei.

 

11 Comments

  • Veronica Rozenberg commented on March 10, 2020 Reply

    Trebuie să mărturisesc că nu am cunoscut această noţiune a BRAIN-DRAIN-ului (am aflat-o doar acum: -), dar voi încerca să-mi expun mai jos o părere, deoarece intru în categoria celor care, au avut funcţii atât în hitec-ul israelian (Elbit, Fibronics, XAACT – astăzi parte din AMDOCS, Rafael), cât şi în categoria celor care au trecut prin procedura de doctorat, aflându-mă pentru mulţi ani în mediul universitar)

    Nu contest şi nu cunosc cifrele de mai sus, dar dacă pe de-o parte, 6% din absolvenţi părăsesc ţară după terminarea studiilor, cred că acesta reprezintă un număr foarte mic, şi nu un prilej de îngrijorare. Iar pe cealaltă parte, faptul că economia israeliană ar pierde cât scrieţi dvs mai sus, nu numai că nu ar trebui să îngrijoreze pe nimeni, la nivel individual, ci din contră, ar trebui să determine statul Israel, să înţeleagă mai bine motivele pentru care oamenii îl părăsesc; nu cred că acest lucru interesează pe cineva, nici la nivel personal, desigur şi nici la nivel general, de stat.
    În ziua de astăzi tinerii, în majoritatea lor, sunt interesaţi aproape exclusiv de aspectele materiale, adică de câţi bani ar putea câştiga într-o poziţie pentru care au depus efortul şi banii studiului, cât şi de asemenea efortul zilnic pe care îl prestează în servici. În Israel, nu putem să nu asociem această atitudine costului vieţii local, începând de la capacitatea de a deveni proprietar de casă (ceea ce se obişnuieste in general, aici), de a închiria o locuinţă, de a achiziţiona o maşină, şi de a duce o viaţă decentă (educaţia copiilor, costul grădiniţelor particulare şi al femeilor care au grijă de copii, când părinţii lucrează, ar fi câteva exemple), cost, care a crescut în mod incredibil în ultimele decenii. Israelul este astăzi printre ţările cele mai scumpe din lume, de la costul unui dejun la restaurant, la cel al unei camere de hotel, sau de gazdă, închiriate pentru o vacanţă. Nu voi face efortul de a vă aduce cifre in acest sens, dar preţurile sunt de domeniul absurdului, în comparaţie cu echivalentul în alte ţări. Dacă odată, Scandinavia era considerată printre ţările cu un cost al vieţii foarte ridicat, în ziua de astăzi, Israelul este foarte aproape de aceste ţări scandinave în unele din aspectele menţionate mai sus.
    Găsesc în această situaţie, un motiv serios ce determină dorinţa tineretului absolvent al facultăţilor tehnice (probabil şi medicină) de a părăsi ţara în căutarea unei vieţi mai uşoare. Şi nu trebuie uitat serviciul militar, al cărui impact este atât de puternic asupra vieţii israeliene.
    Nu contest, ba chiar cunosc personal oameni talentaţi care încearcă să promoveze prin munca lor în hitec, folosirea unui software “free”, aceasta neincluzând doar sistemele de operare de tip LINUX, care înlocuiesc treptat folosirea sistemului Microsoft, Windows, cu toate tarele existente şi experimentate de orice uşer al său. Există încercări de a lărgi domeniul programelor care sunt executate şi ulterior puse la dispoziţia publicului, fără a se înveşti bani în folosirea lor. Desigur că acest tip de activitate nu este apreciată de marele companii, ale căror câştiguri sunt uriaşe. Posibil că acestor persoane, care doresc să promoveze folosirea unui “free software” le este mai puţin important câştigul, dar nu oricine este dispus să trăiască într-un “cort”.

    În legătură cu o altă afirmaţie din textul original:

    Nu sunt de acord cu aceea că tineretul care pleacă pentru diferite specializări, sau îmbunătăţiri ale vieţii personale şi de familie se întoarce în Israel după 3 ani. Experienţa mea destul de vastă în acest sens, îmi permite să fac această afirmaţie. Trebuie să mai afirm şi faptul că salariul personal în hitec din Israel, a crescut ca ordin de mărime, în ultimi ani, în mod semnificativ. El poate ajunge chiar de 3 ori mai mare decât salariul mediu pe economie, aceasta fiind valabil pentru hitechisti cu experienţă, fără poziţii speciale.

    Ceea ce se poate consulta sunt datele publicate la Institutul Naţional de Statistică:

    LITERELE:
    H, T, T, P, S, :, /,/
    old.cbs.gov.îl/reader/?MIval=cw_usr_view_Folder&ID=141
    spatiile trebuiesc sterse, nu este primită adresa URL.

    Un alt aspect, progresul academic nu este legat doar de comunicaţii ştiinţifice, nicăieri, în nici un domeniu, desigur că sunt foarte importante, dar publicaţiile şi cărţile scoase la lumină, sunt mult mai importante, şi în plus există factori pe care
    i-aş numi, personali. Aceştia ţin de numărul de cadre dintr-un domeniu departamental, de concurenţă, de protecţie şi de situaţii, care în Israel, poate mai mult ca în Occident şi UŞA, depind de relaţiile personale, ale unuia sau altuia, de concursuri de împrejurări. Mă aflu aici de 45 de ani, am lucrat în multe întreprinderi, am trecut şi prin 3 universităţi cu diferite forme de activitate.

  • Ivan G. Klein commented on March 6, 2020 Reply

    Multi dintre absolventi pleaca pentru cativa ani si MAJORITATEA revin cu mult mai multa experienta personala si profesionala. ”

    Las un articol , primul care mi-a căzut în mînă , să comenteze în locul meu .( https://www.timesofisrael.com/startup-nation-sees-brain-drain-as-national-priorities-sidelined/ )
    k.i.

  • Theodor Toivi commented on March 6, 2020 Reply

    Prof. Rechavi va primi premiul Israel pentru științe medicale și-a dedicat viața cercetării aspectelor genetice ale diferitelor forme de cancer și a publicat 330 de lucrări științifice în diverse reviste medicale.

    1 Ce considerati mai bine 330 de articole publicate sau 1000 de bolnavi israelieni consutati si tratati in timpul respectic?
    2. sau 1000de bolnavi tratati peste hotare de cititorii celor 330 de articole?

    • Andrea Ghiţă commented on March 6, 2020 Reply

      Nu pot să nu mă amestec în acest schimb de comentarii arătând că cercetarea ştiinţifică este la fel de importantă ca practica. Nu poţi progresa în nici un domeniu fără cercetare fundamentală. Dacă nu ar fi fost descoperită rezonanţa magnetică nucleară nu s-ar fi putut beneficia de rezultatele analizelor imagistice RMN, dacă nu se descoperea radioactivitatea nu se putea pune la punct tratamentul cancerului prin iradiere, dacă nu se descopereau legile mecanicii, nu se puteau proiecta utilajele de forja, etc. Cred că contrapunerea celor două este o temă falsă. Evident că o mare descoperire vine în urma altor mii şi mii de lucrări care nu se validează la nivelul cel mai ridicat, în schimb ele preced sau validează marile descoperiri. În modesta mea muncă ştiinţifică m-am ocupat de analiza structurală a zeoliţilor impurificaţi cu ioni de metal. Zeoliţii au aplicaţii atât în petrochimie cât şi în producţia de medicamente. Nu spun că datorită cercetărilor mele, dar poate că şi ele au contribuit măcar infinitezimal. Pe de altă nu ajunge să ai talent şi experienţă ca să fii un bun cadru didactic, trebuie să fii la curent, să iei parte la dezvoltarea ştiinţei, să dai un exemplu discipolilor tăi. Pe de altă parte există şi cercetători de top care nu sunt capabili să-şi transmită cunoştinţele, fiind nişte profesori jalnici… Dar asta nu pentru că cercetează, ar fi jalnici şi dacă nu s-ar ocupa de cercetare. Atunci ar fi şi mai jalnici.

      • Theodor Toivi commented on March 7, 2020 Reply

        Nu este vorba de contradictia intre cercetarea fundamentala si practica…Discutia are ca obiect transferul neplatit de munca din tara in strainatate.!.

  • Julian Satran commented on March 6, 2020 Reply

    Dle Toivi. Cat priveste procedurii de avansare – categoric nu este o forma de brain drain. Universitatile pot (si toate o fac) înregistra mărcile descoperirilor cu valoare comerciala (si o fac peste tot in lumea libera). Pentru toate Universitatile Israeliene (poate nu in cea din care faceti dv parte) patentele cadrelor didactice sunt o sursa substantiala de venituri care finanteaza cercetarea in continuare. De multe ori Universitatile au si incubatoare pentru start-upuri ale cadrelor didactice. Armata Israeliana – multi ani inactiva in domeniu incurajeaza si ea start-upuri. “Dovezile” dv sunt anecdotice. Eu am avut/am contacte cu Israelienii din Silicon Valley. Numerele nu sunt enorme si to aproape toti ne ajuta si multi se intorc sau isi petrec timpul intre cele doua tari. Cooperarea internationala – in special pentru o tara ca Israelul este foarte valoroasa. Diaspora chineza a adus/aduce revolutie technica in China. Imi pare rau – dar cred ca este evident ca economia moderna a depasit epoca autarchiei.

  • GBM commented on March 6, 2020 Reply

    Ma voi referi doar la problema avansarii academice in medicina. Ponderea cea mai mare o au publicatiile stiintifice, si doar dupa aceea meritele profesionale si didactice.
    De parca cuvantul “profesor” se traduce “savant” sau “cercetator”. In viatza mea am cunoscut dascali minunati, adevarati producatori de medici de excelentza, dar care nu erau dispusi sa omoare soareci si broaste pentru a scrie articole stiintifice.
    Incercarile israeliene de a crea un sistem APARTE de promovare academica pentru clinicieni a produs un fenomen trist: a facut din profesorii clinici profesionisti de categoria a doua, fatza de profesorii “adevarati”, cei care scriu articole si nimic mai mult.
    Dar asa stau lucrurile intr-o tzara unde americanismul e o a doua natura.
    GBM

    • Julian Satran commented on March 6, 2020 Reply

      Nu stiu nimic despre promovarea in facultatile de medicina (doar ca platesc substatial mai mult daca insist sa ma consulte in privat un professor!). Un absolvent al Technionului a instituit (din bani porprii) un premiu pentru un “dascal bun”. Poate ca exista o cale de mijloc – dar eu nu stiu care este. Univesitatile americane (care ca si cele englezesti) fac bani din educatie au descoperit ca un premiu Nobel atrage mai multzi studenti decat un dascal cu renume (Stanford si Harward sunt institutii fabulos de bogate) si Michael Rabin care este professor si la Harward si la Jerusalim n-a fost contat ca brain-drain. Poate ca exista o cale mai buna de a califica un universitar, dar eu nu stiu sa propun una. Si nu cred ca contribui prin ceva la imbunatatirea situatiei daca ma alatur corului! Si tipul asta de calificare nu este propriu universitatilor americane (inca odata nu stiu despre medicina) ci tuturor universitatilor din vest.

  • Tiberiu Ezri commented on March 6, 2020 Reply

    Sunt de-acord cu cateva dintre afirmatiile D-lui Toivi, dar problema de brain drain o vad si din alte unghiuri. Brain drainul exista in Israel, dar cred in mult mai mici proportii decat in Romania de exemplu. Stiu despre brain drain, fiind cadru universitar in medicina. In fiecare grupa de studenti pe care o primeam, intre 10-30% aveau intentia sau sa paraseasca tara sau medicina. A doua problema mi se pare nu mai putin dureroasa. Adica ai invatat sapte ani grei ca sa devii medic si tu mergi la o firma farmaceutica fiindca acolo faci mai multi bani? Ce va spune mama poloneza care voia neaparat ca fiul ei sa devina doctor?… Fara glume, Israelul are mare nevoie de doctori (si de alti profesionist de nivel inalt) si nu poate sa-si permita brain drain. Cealalta problema importanta mentionata de domnul Toivi in articolul sau foarte bine scris, problema pe care eu o vad dintr-un alt unghi este “publish or perish” ceea ce inseamna a nu promova la fel de usor oamenii care nu publica. Despre asta am scris in capitolele anterioare in Baabel despre minciuna in publicatiile medicale. Mie im este clar si din experienta proprie, ca un medic sau un inginer pot fi excelenti profesional, dar nu au rabdarea sau talentul de a publica.

  • Julian Satran commented on March 5, 2020 Reply

    Traim intr-o tara libera. Nici unul din argumentele aduse de Dl. Toivi nu se potriveste economiei libere. Brain drain-ul nu mai este o problema majora de multi ani.
    Multi din absolventi pleaca pentru cativa ani si majoritatea revin cu mult mai multa experienta personala si profesionala. Systemul de avansare in Universitati este identic cu cel al tuturor statelor avansate – si sunt multi cercetatori straini care fac un “stagiu” in Israel. Statul suporta start-upurile Israeliene cu bani rambursabili sau nu si isi asigura un procent din castiguri si pastrarea proprietatii intelectuale (in afara de taxe si uneori in mod exagerat). Multe start-upuri sunt vandute (in multe industrii nu poti face fata daca nu ai o “masa critica”) dar altele au creat intreprinderi in continua crestere – independente sa parte din firme globale – si o parte importanta. Firme ca Teva sau Elbit (odata o parte majora din scena Israeliana) si-au redus rolul (Teva a fost pentru ani de zile un model de lipsa de inovatie) iar Elbit si restrans rolul la domeniul militar (si sia schimbat si numele). Alte firme ca Checkpoint, Intel, Insight, Google, Microsoft, IBM, EMC, Apple, Infinidat etc. sunt cunoscute in toata lumea si Universitatile Israeliene au avut numai de castigat din asta. In ultima analiza Israelul a castigat si din “aparentul mare brain-drain” din anii 70 si 80. Daca Dacia Felix are ceva de invatat din asta – probabil ca da – s iprobabil si ei au ceva de castigat daca is vor “proteja” diaspora si vor sustine stiinta si inovatiile.

    • Theodor Toivi commented on March 5, 2020 Reply

      Sory dl. Julian. Raman la ideea ca procedura universitara de avansare prin “comunicari stiintifice” este o forma clara de “drain brain”! Intoarcerea absolventilor plecati? E o gluma. La Alto Palo in California sunt peste 20,000 de israelieni! Intr-un mare spital din Chicago, la sedinta medicilor dintr-o mare sectie:
      – Azi lipseste sefu’ se poate discuta in ivrit!
      Reala. Cu stima, TT

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *