Parlamentul israelian a votat duminica trecută ca de vineri 18 septembrie, ora 14.00, să înceapă o nouă carantină/lockdown, pentru o perioadă de minimum trei săptămâni. Se nimereşte tocmai în ajunul sărbătorii de Roş Haşana, Anului Nou Iudaic, urmat de prima zi a celei dintâi luni din calendarul evreiesc, Aleph, al lunii Tishrei. De fapt, vineri este ultima zi a lunii Elul, luna care închide anul ebraic.
Presa internațională raportează despre Israel ca fiind: „Prima țară care a impus din nou o carantină generală din cauza Coronei”
Mass-media din întreaga lume raportează pe larg decizia Israelului de a declara din nou starea de urgenţă, în timpul sărbătorilor în Israel, din cauza „unui număr record de cazuri de COVID-19 înregistrate în țară” și a demisiei lui Litzman[1].
„Fiind un exemplu pentru alte ţări, Israelul a reușit să depășească primul val de Corona, dar acest al doilea val amenință să pună greu la încercare, întregul sistem de sănătate”
În momentul de faţă Israelul este ţara cu numărul cel mai mare de îmbolnăviri zilnice, raportate la măsurătorile obişnuite, şi situaţia aceasta continuă, aproape fără o îmbunătăţire, de câtăva vreme. În ultimele zile s-a înregistrat o uşoară scădere de la circa 5000 de îmbolnăviri, spre 3800.
La începutul pandemiei, cam prin luna mai, situaţia era inversă, Israelul fiind printre ţările cu un număr minim de îmbolnăviri, aceasta urmând carantinei care a fost instituită în luna aprilie. Anularea grabnică a carantinei a adus după sine aşa-zisa „fază de normal”.
Se pune întrebarea care au fost motivele pentru care s-a ajuns la această răsturnare de situaţie. Cum de s-a ajuns la această schimbare de model? Ce s-a întâmplat în Israel diferit de ceea ce s-a întâmplat in celelalte ţări ale lumii? Concluzia ar fi legată de următoarele aspecte:
– Primul: ieşirea din carantină pe care a adoptat-o Israelul în martie-aprilie a fost mult prea bruscă, în timp ce în celelalte ţări a fost gradată.
– Al doilea: comportamentul populaţiei în Israel, în comparaţie cu celelalte ţări. În timp ce în multe dintre ţările aflate astăzi pe o poziţie mult mai bună, populaţia a ţinut seamă de restricţiile impuse de guvern sau administraţiile locale – folosirea măştii, distanţarea socială şi mai ales neparticiparea la evenimente publice cu un număr mare de persoane, aceleaşi măsuri au fost neglijate de către populaţia locală (nu cunosc în ce măsură).
O bună perioadă de vreme, atunci când numărul îmbolnăvirilor a fost în creştere, s-a menţionat că populaţia religioasă şi cea etnică arabă sunt grupurile sociale care nu păstrează disciplina. Cu timpul, când procentajul acestor grupuri depăşise cu puţin 50 la sută, s-a constatat că numărul îmbolnăvirilor devine foarte ridicat cam pe toată suprafaţa ţării, astfel încât separarea teritoriului în zone colorate (roşu, portocaliu, galben sau verde) nu îşi mai putea menţine sensul iniţial, ca de altfel nici parcelarea făcută după grupurile etnice/sociale menţionate mai sus.
Voi încerca să spicuiesc din presă şi Internet, pentru a vă aduce o imagine privind situaţia gravă şi aproape greu de imaginat, pe care o trece Israelul în această perioadă, poate cea mai neplăcută din punct de vedere social. Atunci când populaţia ar dori să uite de distanţarea socială şi să se poată întruni în timpul sărbătorilor, pentru a se simţi în largul său, în familie sau cu prieteni apropiaţi, oamenii vor fi nevoiţi să se confrunte din nou cu problema izolarii, datorită pierderii controlului.
Agravarea situaţiei şi pierderea controlului au fost caracterizate de un medic deosebit de apreciat, care în toată perioada trecută s-a aflat în fruntea celor care s-au luptat pentru combaterea bolii, aleasă – ca semn de apreciere – să aprindă, una din torţele, care anunţă începerea Zilei Independenţei. Este vorba de Prof. Galia Rahav, directorul Unității pentru Boli Infecțioase la Spitalul Sheba din Tel Hashomer și una dintre figurile semnificative din lupta cu Corona. Iată ce spunea ea săptămâna trecută:
“Nu există nicio țară în lume cu un discurs politic atât de turbulent și cu atât de multe grupuri care să ia poziții extreme, un guvern, care să se răzgândească în orice moment, sau pur și simplu să nu facă nimic, precum şi un public atât de indisciplinat.”
În spatele echipei europene de urgență de la Organizația Mondială a Sănătății se află Dr. Dorit Nitzan, care stă în Danemarca și privește cu îngrijorare ce se întâmplă „acasă”.
Acum, în timp ce guvernul încă dezbate condițiile închiderii pe care a decis să le impună în timpul sărbătorilor, dr. Nitzan avertizează: „Carantina nu este un remediu, nu este un tratament, doar o pauză de la toate activităţile care ar putea determina ca situaţia să devină şi mai insuportabilă. În timpul ei, probleme trebuie tratate cu rigoare. Și mai ales comunitatea trebuie să înțeleagă: adunările sunt excluse până la o notificare ulterioară. Folosirea măștilor este obligatorie, ori de câte ori se intră în contact, fără îmbrățișări și atingeri. Dacă nu vom proceda astfel, aplicând cu stricteţe aceste măsuri, nici o carantină de două luni nu va ajuta. Totul va reveni la ceea ce a fost.”
În continuare voi prezenta unele aspecte publicate in ziarul Economistul, într-un articol pe care l-aş întitula: “Între neglijenţă şi dezastru – cum s-a ajuns la a doua carantină?”
Traducerea este aproximativă şi include unele opinii personale:
- Eşecul conducerii
Nu se poate pune problema nici a unui cerc vicios, nici a unei puteri supranaturale, care a surprins Israelul într-o situaţie de surpriză totală. Este posibil ca guvernul Netanyahu să fi putut rezista la aceste acuze pentru primul val de morbiditate, cândva în martie-aprilie. Al doilea val și gestionarea lui de către guvern constituie un eşec colosal al conducerii, care a dus la pierderea încrederii publice. Cauza este atât absența unui exemplu personal, cât şi incapacitatea – după trecerea primului val – de a transmite publicului informaţii clare despre pericolul bolii. Combinând acești factori cu atitudinea poliţiei, care a aplicat cu destulă lejeritate sancţiunile celor care încălcau normele impuse, temându-se să se implice cu grupurile de presiune politică în ajunul alegerilor, avem rețeta completă a eșecului, ale cărui consecințe le vedem acum în toată plenitudinea lor.
- Eşecul administrativ
Guvernul israelian ar fi trebuit să înființeze o infrastructură largă, holistică și multidisciplinară, care să permită o rutină de viață sub teroarea Coronei, deoarece nu pare să existe nicio modalitate de a învinge virusul în acest moment și trebuie să învățăm să trăim cu el. O astfel de infrastructură necesită un sistem complet și rapid pentru trunchierea lanțurilor de contagiere/molipsire, care include un mecanism sofisticat și rapid de testare, investigații epidemiologice eficiente, aplicarea rigidă a unei politici clare de menținere a distanței sociale după ridicarea carantinei. Acesta este, la urma urmei, motivul pentru care aceeași carantină a fost impusă din nou. Dar timpul, răbdarea și resursele sacrificate de locuitorii Israelului la acea vreme au fost irosite de autorități cu profund dispreț. În plus, la vremea respectivă, când numărul de îmbolnăviri zilnice era de doar câteva sute s-ar fi putut folosi chiar informaţia de la serviciile de Securitate, pentru a afla în scurt timp care sunt lanţurile de molipsire a bolnavilor. Acum este mult prea târziu, acest lucru a devenit aproape imposibil.
Articolul mai susţine că experții au elaborat, proiectat și formulat infrastructura pentru instalarea unui astfel de sistem încă din martie-aprilie și au transmis instrucțiuni factorilor de decizie în timp ce cetățenii stăteau închişi în casele lor. Dar guvernul și liderul său nu au profitat de timp și au preferat să se angajeze în politici meschine și probleme juridice personale. Și nu există încă o matrice funcțională pentru trunchierea lanțurilor de contagiune.
- Eşecul sistemului de sănătate
Motivul oficial al celei de-a doua carantine este teama de colapsul sistemului spitalicesc, deși datele arată o realitate complet diferită. Potrivit Ministerului Sănătății, ocuparea totală a secțiilor corona din țară este de 62% – ceea ce înseamnă că o treime dintre acestea sunt încă vacante. În acest moment, 838 din 1.350 de paturi din secțiile corona sunt dotate cu personal, dintre care 430 sunt pacienți în stare critică. Desigur, există secții corona cu rată de ocupare mai mare, dar există, de asemenea, mici secții corona care se pot umple rapid, în special în spitalele periferice.
Aceste date sunt rezultatul lipsei investițiilor în spitale periferice sau în spitale independente care nu aparțin serviciilor de sănătate guvernamentale sau generale. Dar pentru a prezice aceasta nu a trebuit să se aștepte criza Coronei. Aproape fiecare raport al controlorului de stat sau raportul anual privind inegalitatea dotării sistemului de sănătate între centru şi periferie emis de către Ministerul Sănătății, indică faptul că puținele resurse alocate sănătății publice din Israel (în comparație cu țările OECD) ajung în principal în centrul țării. Acesta este motivul pentru care mai puțini oameni trăiesc în zonele periferice ale Israelului, iar calitatea vieții acestora este mai puțin bună. Criza Coronei a scos în evidenţă această neglijenţă.
Spitalele în sine și divizia de spitale guvernamentale din Ministerul Sănătății recunosc că nu există o lipsă, ci în principal o teamă puternică că – în cazul pierderii controlului asupra răspândirii epidemiei – numărul pacienților va crește într-un ritm exponențial. Teama este că iarna, când va interveni şi gripa sezonieră, secțiile spitalelor vor deveni aglomerate, iar personalul medical va fi epuizat sau parțial în stare de izolare. În aceste condiţii cetățenii israelieni vor primi tratament medical inadecvat, ceea ce ar duce la creșterea ratei mortalității.
Şi iată-l pe Netanyahu în pragul călătoriei sale la Washington pentru semnarea tratatului istoric (nu de pace, căci nu am fost în război cu aceste state), doar de alianţă, prietenie, colaborare, altceva… vorbeşte la televizor într-una din conferinţele sale de presă, în care, în loc să-şi exprime regretul faţă de ceea s-a întâmplat, se bate cu pumnul în piept şi cu ajutorul unor tovarăşi de sistem, găseşte un grafic în care suntem pe locul întâi (aparent din coadă), dar în realitate pe primul loc din punct de vedere al diminuării PIB-ului într-o perioadă relativ recentă).
Preţul eşecului
Ministerul Finanțelor a anunțat rapid în weekend că daunele economice aduse PIB-ului, ca urmare a impunerii unei carantine de două săptămâni în timpul sărbătorilor sunt estimate la 13-12 miliarde NIS. Activarea unei semi-carantine pentru încă două săptămâni, într-un format pe care sistemul condus de prof. Roni Gamzo îl numește „restricție strânsă”, este estimat la pierderea unui produs suplimentar de 7-6 miliarde NIS. Acest format include funcționarea a 50% di locurile de muncă (cu excepția afacerilor esențiale), carantina aproape completă a activităților de turism intern, comerț și restaurante și închiderea sistemului de învățământ, cu excepția învățământului la distanță. Potrivit Ministerului Finanțelor, menținerea unei restricții strânse după aceste două săptămâni, după sărbători, va duce la deteriorarea suplimentară a produsului în valoare de 4 miliarde NIS pe săptămână.
Aceste sume se adaugă unui prejudiciu existent de 50 miliarde NIS din PIB, care se reflectă în cele sute de mii de șomeri și degradarea, până la posibila prăbușire a zeci de mii de lucrători independenți și întreprinderi mici și mijlocii.
La aceste cifre alarmante trebuie adăugate efectele psihologice și sociale ale unei a doua carantine, care se traduce în cele din urmă și într-un produs pierdut. Pentru că o a doua carantină nu este la fel cu prima. Economia israeliană a intrat în prima carantină, deţinând poziţii fruntaşe în domenii precum: ocuparea deplină a forței de muncă, șomajul la nivel minim, “un record istoric al exporturilor de servicii care a condus la un surplus uriaș în contul curent, crescând consumul privat și nu numai”.
După zece ani de creștere, economia a intrat cu paşi rapizi în recesiunea Coronei. În economie, acest fenomen se numește efect final: atunci când un tren care se deplasează cu viteză mare încearcă să se oprească, acesta mai merge câteva sute de metri până când se opreşte definitiv. La fel și cu economia: este nevoie de timp ca să încetinească.
Dar în ajunul celei de-a doua carantine imaginea macroeconomică este complet diferită. De data aceasta nu va exista niciun efect final, economia fiind deja moderată. Peste jumătate de milion de israelieni sunt șomeri, zeci de mii de intreprinderi mici și mijlocii nu s-au redeschis încă după prima carantină. Și numărul efectiv al șomerilor, care în aprilie a fost de aproximativ 1,2 milioane de persoane și a scăzut încet, ar putea crește din nou la aproximativ 800.000 de persoane. Zecile de mii de intreprinderi care au intrat deja în faliment se pot alătura companiilor care au supraviețuit primei închideri, dar care ajung la a doua închidere fără straturile de “grăsime și protecție” pe care le deţineau atunci.
Într-o declaraţie specială, rostită înainte de a pleca la Washington pentru ceremonia de semnare a acordurilor cu Emiratele Arabe Unite și Bahrain, premierul Benjamin Netanyahu a declarat că actuala carantină va dura trei săptămâni, până la 11 octombrie. Aceasta se va încheia sub rezerva evaluării bolii și a aprobării guvernului la sfârșitul a două săptămâni de la data începerii sale. Există posibilitatea ca ea să fie prelungită.
În condiţiile actuale trebuie să sperăm, sau să ne facem iluzia, că prezicerile pe care le-a făcut acum aproape jumătate de an Prof. Rahav nu se vor mai împlini, iar populaţia se va abţine să mai protesteze faţă de interdicţia rugăciunilor colective și a evenimentelor familiale, nu va mai participa la demonstraţiile felurite de stânga şi de dreapta, la celebrările câtorva membri din guvern sau ale altor personalităţi publice, care se consideră deasupra celorlalţi.
Ca urmare, putem doar spera într-o vreme mai bună, dar mai ales că duşmanul nu se va întoarce, dacă noi cei atacaţi vom acţiona cu inteligenţă şi înţelegere. Deci să ne gândim că în tot haosul, cel puţin aparent, în care trăim, rămâne ceva şi în mânuţele noastre de cetăţeni.
Hai să NU dăm, mână cu mâna, cei cu inima….
Veronica Rozenberg,
Ajun de Roş Haşana 2020
[1] Fost ministru al Sănătăţii, actualmente ministru pentru Construcţii şi Spaţiul Locativ, un om foarte religios, care nu de mult a demisionat în semn de protest pentru măsuri care vor fi posibil aplicate populaţiei religioase.
40 Comments
Stimata doamna Veronica
Va multumesc pentru excelenta sinteza a situatiei tragice la care a ajuns Israelul. De cand ati publicat articolul, situatia s-a agravat si mai mult si numarul bolnavilor gravi s-a dublat. Aveti dreptate cand sustineti ca in primul rand conducerea tarii este inculpata si pe drept cuvant acuzata de aceasta tragedie. Si in primul rand, conducatorul conducerii. Un om foarte inteligent, dar lipit de scaunul conducerii de 12 ani, cu trei dosare grave de frauda inca nerezolvate.
Fiindca vrea sa fie permanent pe scaun inchide ochiI la indisciplina crasa a celor care il voteaza 100% si il santaneaza tot timpul, religiosii extremisti care continua sa se intruneasca cu miile si sa raspandeasca virusul. O populatie care reprezinta cam 15% din populatia Israelului sunt responsibili pentru 40% din contaminari. Dar regele nu le face nimic. Toate consultatiile cu specialistii in materie le ignora, desi se preface ca tine cont de ele. Si-a numit un gealat in fruntea politiei asa ca nici ea nu face aproape nimic. Amenzile sunt derizorii si inca nimeni nu a intrat la zdup pentru nerespectarea zilelor de carantina in cazul cand i s-a diagnosticat corona pozitiva sau pentru alte abateri de la reguli . O parte din populatie, satula de vorbe goale si neavand frica de politie, merge fara masti si se intrunesc in grupe mari, asa ca degringolada continua.
“In tara orbilor, chiorul este rege”. Daca vom continua la fel, vom ajunge la destinul pe care l-am prezis in articolul meu “Iluzitania, tara orbilor”, publicat in Baabel.
Quo vadis?
Dl Ezri, inteleg ca ati foarte ocupat cu propriul dvs studiu despre muzica etnica, si acum din cauza ca situatia a devenit chiar tragica va reintoarceti la acest subiect.
S-ar putea sa fiu nevoita sa fac si eu testul, da, sunt chiar putin stresata.
Lucrurile merg atat de prost, incat ti-e greu sa crezi ca te afli in tara, pe care alti o cred in fruntea progresului.
O perceptie gresita, probabil si din cauza celor pe care le scrieti anterior, in comentariu, dar ganditi-va nu erati dintre suporterii regelui?
Eu – foarte departe de politica – m-am gandit tot timpul ca in ciuda tuturor relelor care ii sunt atribuite, are si prestanta si inteligenta pe care, din pacate, astazi nu le vad cine le poseda in Israelul acesta ros de probleme.
Ma gandeam, de ce nu s-a gasit vreun Dominic Fritz si pentru Israel? Noul primar ales al Timisoarei. Pe cine chiar intereseaza, punand numele sau pe google, se gaseste un clip cu “Povestea mea”.
Am fost atat de impresionata de povestea acestui tanar fiu al unei familii de 8 copii din Germania, probabil o familie religioasa, care s-a indragostit pur si simplu de Romania si poate, ca ii va fi si presedinte, poate ca va reusi a sparge lantul – epidemilogic al coruptiei –
Nu ne-ar lipsi si noua un asemenea personaj , care cel putin pare remarcabil.
Ca sa nu mai vorbim de momentul in care, Romania de la sfarsitul secolului al XIX-lea nu s-a putut guverna singura si a fost nevoita sa se aduca printul german care a devenit ulterior Carol I al Romaniei.
Oare istoria se repeta?
Scuzati pentru divagatie, dar asta e ceea ce mi-a fost important sa spun.
Sanatate tuturor, e aproape imposibil sa nu te gandesti “mie nu mi se va intampla”, dar uneori sau poate adeseori, e inevitabil.
🙂 🙂 🙂
Un articol. excepțional. O analiză obiectivă a situației.
N-am ce comenta, doar să aibă grije toți „deștepții” care știu ce este de făcut cu virusul, în Israel, în România și pe mapamond. Veronica nu a căzut în această capcană.
כל הכבוד ויישר כוח
Wow, Dle Shafrir, dvs sunteti o persoana pe care o apreciez in mod deosebit, desi nu reusesc intotdeauna sa intru in adancimea istoriei pe care o purtati in scriptele dvs, din pacate.
Multumesc pentrucele scrise, inca odata, opinia este a mea doar partial.
Va doresc dvs si familiei sarbatori cu impacare si sanatate
Gmar Hatimah Tova tuturor celor care trec si prin Baabel in drumul destinului lor !!
Veronica, citind articolul tău mi-am amintit de titlul unui volum de poezii al regretatului Shaul Carmel: ”Deocamdată viațq”. A publicat acest volum după ce a trecut un transplant de rinichi. Din păcate, omul nu mai este printre noi. Mi-am amintit și de romanul ”Ciuma” de Albert Camus.
Poate că ai dreptate cu unele analize. Dar trebuie să adaug faptul că sunt convins că nimeni dintre fruntașii politici israelieni nu poate soluționa problema. Nu mă refer la disputele dintre partide sau dintre politicieni, nici la faptul că toți au interese personale (din păcate, dar ala este situația, oriunde și oricând). Mă refer la faptul că niciun politician nu știe să rezolve lucrurile, mai curând că nu le poate rezolva, nefiind o situație normală. Poate că ar trebui ca oamenii politici să asculte sfaturile medicilor și pe cele ale economiștilor, dar … pe care din ele, deoarece există păreri contradictorii atât în rândul medicilor, cât și în rândul economiștilor. Uneori mă întreb care medic are dreptate, sau care economist are dreptate, dar nu pot răspunde, nefiind nici medic, nici economist. Poate că ar fi necesară o conducere nepolitică, ci de un grup de tehnocrați, medici și economiști. Un președinte (sau un prim-ministru ales direct, individual) și un guvern de tehnicieni. Dar acest lucru este imposibil din cauza principiilor democrației, precum și din cauza părerilor contradictorii. Dar atențiune! A distruge clasa mijlocie este dezastru: baza de masă a societății democrate, liberale, capitaliste este clasa mijlocie. Lucrul este valabil în întreaga lume. În condițiile în care clasa mijlocie se prăbușește, se va prăbuși toată societatea democrată. Toate revoluțiile au avut loc în asemenea condiții, ducând la răsturnări politice și lovitiri de stat. Dar în prezent ne aflăm în fața unei săbii cu două tăișuri. Nu vreau să spun că avem de ales între lupta cu pandemia și apărarea economiei. Spun doar, parafrazând cuvintele regretatului Shaul Carmel: Deocamdată viața. Nu dau soluții, pentru că nu le am, nu le știu – și sunt convins că nu le au și nu le știu nici oamenii politici, indiferent de partid, de poziția guvernamentală și de situația lor personală.
Adaug câteva cuvinte asupra fostlui ministru Litzman. El a fost ministrul sănătății într-o perioadă normală, când nimeni nu voia acest minister. A reușit să îmbunătățească sistemul sanitar israelian și a fost un ministru bine primit de public la data respectivă. Dar a început pandemia de Corona. A încercat să-i facă față, dar nu a putut. El însuși s-a îmbolnăvit de Corona. S-a vindecat, mă bucur pentru el. Dar nu a mai putut rezista în funcție. A devenit ministru al construcțiilor (deh, aici a intervenit interesul politic) și a demisionat din această funcție: interesele publicului lui alegător l-au obligat, deși nu cred că a făcut acest lucru cu inima ușoară.
Și, despre israelieni. În urmă cu circa 20 de ani au intrat în vigoare în Israel reguli de interzicere a fumatului în locuri publice. Nu a fost prea multă dispută publică, dar regulile nu au fost respectate decât parțial, formal. A trebuit o nouă legie, care s-o întărească pe prima. Disciplina, dragi prieteni! În schimb, în Franța, în anul 2005 (dacă îmi amintesc) se fuma mai mult decât în Israel. Atunci când s-a propus asemenea lege, toată lumea a protestat. Dar legea a fost votată și pusă în aplicare, iar după aceea a fost repectată cu strictețe de toată populația. Comparați vă rog în materie de disciplină. Și, tot referitor la Franța: am văzut, în sudul Franței, mulți oameni care treceau la stop pe roșu, pietoni. Când am întrebat cum se poate, mi s-a răspuns că nu este la Paris, ci în sud, în zona mediteraneană, așa sunt oamenii. Am tăcut, gândindu-mă că în Israel e și mai grav. Disciplina lasă de dorit…
Sper că nimeni nu se va supăra pentru afirmațiile pe care le-am făcut. Tuturor, Shana Tiva, Gmar Hatima Tova, o bună înscriere și o bună pecetluire în Cartea Vieții, cu un an bun. Cu ajutorul Bunului Dumnezeu, sper să depășim epidemia de Corona și să revenim la viața normală. Același lucru în întreaga lume, pe tot mapamondul.
Draga Lucian,
In primul rand chibzuinta cu care tu scrii nu poate sa produca, in opinia mea cel putin, nemultumire.
Deci nu-ti fa griji din aceasta cauza, si iti intorc urarile, cu atat mai mult cu cat tu le faci tuturor,.
Sa-ti aduca si tie noul An, multa sanatate si mai ales o solutie, care din pacate nu se prea schiteaza la orizontul pe care il putem vedea acum.
“Poate că ai dreptate cu unele analize. Dar trebuie să adaug faptul că sunt convins că nimeni dintre fruntașii politici israelieni nu poate soluționa problema.”
In primul rand, cum am spus articolul nu este expresia unei opinii personale, ci o traducere, partiala ce-i drept a unei opinii exprimate in presa.
Problema desigur nu POATE fi solutionata de politicieni, dar cred ca ei ar trebui sa fie initiatorii unor atitudini, pe care, daca locuitorii Israelului ar pune-o in aplicare, am trebui sa ne despartim de culmile catre care ne indreptam astazica stat intr-o oarecare disperare numerica, de imbolnaviri zilnice.
Povestea invocarii DEMOCRATIEI mi se pare nelalocul ei. In clipe atat de grave (astazi peste 6900 de imbolnaviri) pentru o intreaga populatie, cred ca DEMOCRATIA poate fi lasata mai moale, si cei care spun ca din aceasta cauza, nu se pot interzice unele adunari ale populatiei ( demonstratii, rugaciuni in sinagogi) sunt – in ochii mei cel putin, de nepriceput, – ridicoli. Poate la asta contribuie si faptul ca am trait in primi 23 de ani de viata intr-o tara comunista. A avut si parti bune, educatia de acolo.
Chiar si cei care trebuie sa fie “pazitorii pragurilor democratiei” (nu stiu cum sa traduc mai bine expresia ebraica shomrei hasaf) s-a scris in literatura legala de specialitate, ca situatii grave in viata unui stat dau dreptul Justitiei, sa introduca in legislatie, unele adaptari corespunzatoare.
Acum, privindu-l pe Litzman:
nu am stiut ce contributii a dus la sistemul de sanatate, m-am informat si mi s-a comunicat ca s-a introdus o lege, sau o masura ca sa fie tratati copii pana la o anumita varsta pe contul statului, in ceea ce priveste problema lor dentara. Da, foarte frumos, dar asta nu-l absolva cat de putin de ceea ce scrisesem inainte.
Hai sa mai amintim inca un lucru, care dovedeste ca de fapt dumnealui – nu e chiar un nevinovat. Malca Laifer, iti spune ceva acest nume? Daca gresesc, imi ce scuze, dar cred ca nu gresesc.
Oricum, multumesc pentru gandurile pe care le-ai adus la cunostinta tuturor, aici
si
Gmar Hatimah Tova
sa speram in vremuri mai bune !
Lucian, mi- a plăcut comentariul tău și modul cum o completezi pe Veronica.
Ai subliniat bine ca situația deocamdata e fără ieșire.
Dacă nu se introduce izolarea stricta, rata îmbolnăvirii este exponențială. Și preocupant la aceasta boala este ca începe ușor, dar nu se știe cum continua. Unii se vindeca, dar la alții maladia se agravează uneori in citeva clipe. Și nu sunt medicamente precise, se fac încercări, fiecare pacient reacționează la altceva. Recuperarea e f lunga și uneori lasă sechele.
Așa cum bine analizezi situația, dacă se voteaza o lege de carantina completa, și poporul e disciplinat și o respecta, ce se intimpla cu economia? Va fi la pamint. Pătura medie a societății mult slăbită. Cum se va continua? Intr- un mod sau altul, o catastrofa.
Copiii, elevii, nu mai pot merge la scoala. Invatamintul on line este frustrant, școlarii, tinerii au nevoie de societate, de interacțiune, excursii, comentarii.
Cu toată bunăvoința conducerii, cum se poate rezolva contradicția între carantina și împiedicarea prăbușirii economiei?
Un an bun Lucian și o înscriere in Cartea vieții!
Un articol bine scris și documentat.
Important, pentru fiecare, este cum își așterne, care-i sunt posibilitățile, ce atitudine a avut și are în fața pandemiei, indiferent de inteligentele interpretări la nivel macro.
Draga Veronica, articolul tău este foarte doct dar și dur , dar ai curaj te felicit. Am citit cu mare suferință articolul tău, m-a răscolit foarte tare,este foarte trist tot ce se întâmplă,mi s-a făcut frică pentru viitor.
Dna Veronica – intre noi fie vorba rugaciunea de unul singur este o forma superioara de relatie cu Dumnezeu – la sinagoga intervine comunitatea care tine impreuna poporul si care este obligatorie si descrisa in Torah. Asa ca in mintea unui om “dati” nu conteaza decit ce scrie in Torah, la care se adauga destinul fiecarui om: “Elohim natan, Elohim lakach, ihie shem Adonai mevorach”.
In alta ordine de idei, nici un guvern nu poate fi raspunzator pentru o populatie nedisciplinata. In Taivan numarul de morti e sub 10. De ce? Pentru ca au trecut prin SARS, H1N1, etc plus nu poti compara disciplina la asiatici cu arabii, evreii si italienii. Singurul remediu este starea de urgenta unde armata e pe strazi ziua si noaptea si impusca oamenii care nu stau acasa, pentru ca altfel soldatii se molipsesc si ei cu Corona. Politia nu are destui oameni pentru misiunea asta. Suna absurd, nu? Israelul nu a trebuit sa lase religiosi americani, dar nici asta nu rezolva problema. Plus ca nu poti sa impiedici un evreu sa viziteze Israelul de sarbatori.
1. Cand e vorba de viata tot a unui popor, NU ARE NICI O IMPORTANTA CEEA CE SCRIE UNDE, ceea ce are importanta, este ceea ce spun autoritatile desemnate prin alegeri democratice sa conduca acel popor.
2. “Plus ca nu poti sa impiedici un evreu sa viziteze Israelul de sarbatori”
Eu cred ca asta e o gluma foarte buna, nu numai ca trebuie sa-l impiedici, dar trebuie – daca nu intelege dupa ce i se explica, pentru ca el nu a fost invatat sa se supuna regulilor statului, asa cum nu intelegeau cei care voiau sa plece in Ouman – fie il amendezi cu o amenda de cateva mii de dolari (in Australia de exemplu 5000 – din surse directe), fie pur si simplu il bagi la zdup.
Din graba nu am observat aceasta fraza remarcata mai jos de Marica:
“Singurul remediu este starea de urgenta unde armata e pe strazi ziua si noaptea si impusca oamenii care nu stau acasa, pentru ca altfel soldatii se molipsesc si ei cu Corona.”
Vorbiti serios?
La Baabel sunt multi doctori, nu stiu daca exista vreun psiholog, poate comentariul sau ar fi binevenit.
Dna Veronica – daca a-ti fi fost atenta am scris in acelasi comentariu ca este absurd – dar preferati sa ma trimiteti la un psiholog. Aveti o problema sa intelegeti alte opinii. Ce am vrut sa spun este ca numai masuri extreme si absurde pot salva situatia in prezent pina cand avem un vaccin viabil adica efectiv 80-90%. Acum despre evreii religiosi americani – multi din ei au cetatenie dubla si sunt cetateni israelieni cu domiciliu in strainatate. Ca sa schimbati situatia probabil ca sau guvernul israelian sau Curtea Suprema ar trebui sa scoata o lege noua. Trebuie sau sa se retraga cetatenia israeliana pentru acestia sau sa fie declarata stare de urgenta in Israel si sa se inchida complet tara. Si in final imi pare rau ca nu intelegeti comentariile mele – va stau la dispozitie cu explicatii – trimiterile la psiholog nu ajuta, mai ales ca poate stiu mai multa psihologie decit multi alti baabelisti. Gmar Hatimah Tovah!
În speranța că vom vedea zile mai bune vă doresc Shana Tova cu sănătate și optimism !
Eva, multumesc, mie poti sa mi doresti cu “tu”.
Noroc, sanatate si sperante familiei 💐
O rudă din Israel , întrebată ieri despre carantină , mi-a relatat că regulile sînt departe de a fi stricte – de alfel greu de impus din motive obiective – și chiar oferă multe portițe de nerespectare . Pesimistă apreciere a situației din partea cuiva considerat de mine optimist pînă la nerealist . K.I.
A nu te departa de casa pana la 500 sau 1000 m (nu sunt sigura caci s-a tot schimbat), a inchide orice magazin in afara de farmacii si supermarkete, a inchide scolile, a interzice intrunirile omenesti, sunt intr-adevar departe de a fi stricte :-). Asta in special pentru cei neascultatori care nu au obicieul de a lua in serios hotararile autoritatilor.
Ei sunt si aceia care gasesc intotdeauna portitele de scapare.
Din pacate, chiar si cei care nu le gasesc, pastrand ceea ce este impus, nu cred ca mai au multa incredere in ce li se spune, si asa mai departe.
Corona se pare ca s-a “lipit” de locuitorii Terrei pentru o vreme imprevizibila, sapand macar si in increderea optimistilor.
Shanah Tova, dle Ivan, care sa stearga, macar pentru o vreme in USA conflictele intre politisti si populatie, dar mai ales va doresc astepari implinite., V cu simpatie
Veronica, ai analizat f bine și corect situația dezastruoasa in care ne aflam datorită ritmului rapid de îmbolnăviri cu Corona.
Subliniezi ca mărirea numărului de molipsiți poate duce și la un faliment economic al Israelului. O situație preocupantă.
Sunt de acord cu tine ca Israel este o țara cu o populatie mica însă extrem de diversa.
Alături de comunitatea evreilor ultra religioși, sectanți, o parte a minorității arabe nu este de loc disciplinata.
Prof Ganzu, “ tzarul Coronei” a avertizat ca sectorul arab se va trezi cu sute sau mii de morți dacă nu respecta condițiile de izolare și igiena.
Un alt aspect ,ce se intimpla cu bolnavii cronici dacă accentul este pus pe Corona?
A- ți lua medicamente sau a merge la consultație medicală devine un act de eroism.
La prima carantina am avut in guvern o persoana extrem de capabila, D- l Naftali Benett, pe atunci ministru al Apărării. Și rezultatele au fost vizibile.
Între timp, pentru a se evita al 4- lea rind de alegeri, s- a format un guvern uriaș a cărui membri se cearta între ei .
Nu se știe cum continua anul școlar; dacă începe anul universitar. Turismul, construcțiile, urbanistica,sunt la pamint. Ce vor face milioane de copii și tineri?
Veronica, multumim pentru un asemenea subiect de actualitate.
Marica,multumesc pentru completari, timpul va clarifica ce si cum. Noi vom sta cu inima stransa.
Shanah tova cu sanatate !!
Repet. ma tem ca sunteti o victima inocenta a manipularilor Mass Mediei!
Cu stima TT
Ma gandesc la ce ati scris, desigur ca fiecare om are pareri proprii.
Eu nu sunt victima nimanui, daca citeati atent, ati fi observat ca am spicuit din presa mentionand locul. Daca conducerea nu a esuat, atunci poate sunt sperante. Nu ma pronunt daca a esuat sau daca nu, dar e clar fara a fi matematician, ca pentru a ajunge din frunte in coada, e greu sa o prezinti ca pe un succes. Asta in orice sistem de valori, sau numeric am lucra.
Nu sunt de acord cu expresia “esecul formidat al conducerii”! D-na Veronica eu apreciez intotdeauna interventiile dvs., dar in cazul de fata sunteti o victima inocenta a manipularil mass mediei!
Cu stima TT
Nu, nu este “ eșecul conducerii”, totuși partidul Yamina trebuia sa ramina in coaliție. Naftali Bennet, ca Ministru al Apărării a girat f bine situația.
Ganz a cerut pentru fiecare om din partidul sau un post de ministru, guvernul s- a format, dar disputa continua.
Manifestațiile împotriva lui Bibi contribuie la răspândirea virusului.
D- le Virgil, nu vi se pare totuși prea crud ca oamenii sa fie împușcați pentru ca au ieșit pe străzi?
De la înființarea statului Israel, pedeapsa cu moartea nu a fost introdusă in legislație. O singura victima in 72 de ani, Eichman.
Ne izolam de Corona, dar se prăbușește economia.
Părinții au cerut astăzi, cu orice risc deschiderea școlilor după sărbători.
Shana Tova și gmar hatima Tova!
O rectificare: au fost două persoane condamnate şi executate în Israel: Eichman şi Meir Toviansky. Povestea condamnării lui a apărut nu de mult, într-un articol publicat în Baabel, de către Asher Shafrir: https://baabel.ro/2020/07/unicul-evreu-executat-in-statul-israel/
Mulțumesc Andrea, am citit articolul Și comentariul Dvs “ Ce-o fi fost in sufletul acelui om”
Traumatizant.
Cred ca e nevoie de o rectificare mult mai semnificativa, la cele scrise de Marica.
Cum poate fi numit Eichman, monstrul Eichman, ca tot vorbeai de monstri ai mortii in alt loc,
“victima”.
Eichman nu a fost o victima. moartea lui Eichman a fost o victorie, o mica victorie de a incerca sa se faca un fulg de dreptate, la momentul la care evenimentele s-au petrecut.
Veronica, ai dreptate. Nu m- am exprimat clar. Vroiam sa spun ca doar Eichman a fost condamnat la moarte in Israel.. Un călău , nu o victima.
Andrea spune ca mai este cineva, de care nu am auzit pina acum Voi citi articolul recomandat de Andrea.
Demianiuk a fost exonerat.
Dna Marica – am scris in acelasi comentariu ca este absurd, dar e singura cale ca sa impiedicam oameni nedisciplinati care molipsesc pe cei sanatosi. Solutii se cauta in toata lumea – aceste solutii nefiind perfecte, oamenii vor continua sa moara nu numai de Corona, dar si de alte boli cronice care nu pot fi tratate sau tratate tirziu din cauza de spitale pline. Sunt si oameni care stau acasa si inebunesc si se sinucid. Sigur ca ne simtim mai bine daca dam vina pe guvern dar din pacate stim zicala care spune: “Fiecare tara are guvernul pe care il merita” – Democratie da, dar nu trebuie sa uitam ca majoritatea nu are dreptate intotdeauna.
Esecul conducerii este si prin aceea ca Politia nu reuseste sa dea amenzi serioase celor care-si fac de cap, si sunt cam multi din acestia. Nu stiu cat s-a imprastiat virusul prin demonstratii, nu s-a comunicat niciodata la TV aceast amanunt.
Situatia este grava, pe zi ce trece si spitalele ajung la capatul capacitatii de a accepta bolnavi in general si cei cu Corona in particular.
E incredibil cum, la sedinta dinaintea plecarii lui Netanyahu la Washington, au fost invitati directorii catorva spitale si au declarat ca situaitia nu e ingrijoratoare, ca acum, dupa atat de scurt timp sa se anunte ca este cu totul diferita..
Adevărat, Veronica ce spui despre spitale. Dacă ai ascultat ieri seara știrile în legătură cu aglomerația bolnavilor în spitale, ministerul sănătății spunea că nu mai sunt locuri pentru bolnavii de corona, iar spitalele spun că au locuri, mai ales cele din centru. Apoi s-a spus că de fapt nu există destul personal medicalpentru pacienți noi. Câte adevăruri există dintr-odată? Sau sunt toate la un loc ? Nu e de mirare că oamenii și-au pierdut încrederea. Spune Oscar Wilde :“We are all in the gutter, but some of us are looking at the stars.”
Multumiri, Veronica Rosenberg pentru analiza Dvs incisiva, dar realista si echilibrata.
Cu placere, dar si in numele revistei Calcalist – Economistul – sa zicem…:-)
Sunt de acord cu părerile autoarei. Cât despre fostul ministru, Litzman, bine că a demisionat. Ducă-se!! Abia zilele trecute a afirmat că e contra carantinei, care „va distruge sărbătorile”, dar câți oameni vor plăti cu viața aberațiile lui, la asta nu s-a gândit!
Am incercat sa pastrez putina obiectivitate. Dupa cum am mentionat, parerile mai fundamentate nu sunt ale mele.
Personal, consider ca acest individ a facut mult rau Israelului, aducand evrei religiosi americani, despre care s-a spus, ca ar fi fost bolnavi in Israel in momente in care nimeni nu prea folosea cursele de zboi.
Acestea sunt insa “vorbe”, ca si deschiderea seriei de magazine Ikea, intr-un moment nepotrivit.
Dar eu l-am auzit la TV si m-am ingrozit de neputinta absurda a oamenilor religiosi de a intelege ca NU ESTE VOIE SA MEARGA LA RUGACIUNI IN SINAGOGI.
Eu nu le prea am cu religia, dar am frecventat de la 16 la 22 de ani cursuri de Yahadut si Istorie iudaica tinute de Rabinul Rozen, Victor Rusu si alte persoane de la comunitatea evreilor din Bucuresti.
Unul dintre putinele lucruri pe care mi le amintesc, pentru ca m-au impresionat la data respectiva a fost felul in care se stabileste la evrei relatia cu Dumnezeu.
Si spun din memorie, aceasta relatie e o relatie de reciprocitate, intre doua entitati, omul si divinitatea, intre ei au legaturile care pot fi diverse, pot fi calde, pot fi de revolta, de rugaminte, de supunere, sau inca alte multe forme de legaturi.
Nu e nevoie de public pentru a face o rugaciune, pentru a respecta o traditie in care crezi.
Religia sub alte forme, in neputinta de a intelege necesitatile celorlalti, devine o penibila si trista forma de extremism. Si se pare ca acum, aici suntem in aceasta situatie, cel putin de-o parte a balantei.
Astazi 5500 de noi imbolnaviri….
5299 cazuri noi numărate ieri. Și are mai multă importanță procentajul la sută a bolnavilor .Care se pare e în jur de 10 %.Și e adevărat că nu lipsește aparatură,și medicii sunt bine pregătiți profesional, ,dar lipsesc spitale, săli, medici și cadre medii de zece ani de zile . ,Numai că nici acum nimeni nu s-a trezit.
D- le Virgil, nu mi se pare ca guvernul Israelului e rau. Bibi are plusuri și minusuri. Ar trebui sa nu înlăture oameni valoroși ca Naftali Bennet, și cind tine discursuri sa nu folosească numai pronumele ‘ eu’.
In rest f capabil și cooperarea cu Trump aduce mari beneficii Israelului. Și Americii, la propriu : vânzări de arme sofisticate atit EAU cit și Israelului.
Dna Marica – guvernul nu e rau – sistemul e un dezastru, prea multe partide, si orice demisie poate provoca caderea guvernului. Plus putem avea ministri incompetenti, plus cei competenti sunt “sapati” de opozitie.Uite ce se intimpla acum: trebuie sa ajungem la o situatie catastrofala ca sa trimitem lumea acasa – nu sunt locuri in spitale? trebuie declarata stare de urgenta si folosite spitalele de campanie ale armatei…
Aici trebuie să adaug comentariul foarte diplomatic al fratelui meu (după ce mi-a dat permisiunea să-l public):
„De felul nostru nu suntem raționali. O educație științifică temeinică ne poate apropia în unele arii, dar nu în toate, de rațiune. Credința prost gestionată dar mai ales manipulată ne poate îndepărta.”
Citatul e foarte bun !