Recent m-am întors dintr-o ședere de unsprezece zile în Polonia, cu Hadassah Humanitarian Mission to Poland[1]. Avionul LOT era plin de refugiați în drum spre noul lor ACASĂ.

Lângă mine ședea o tânără foarte răcită, care tușea aproape fără întrerupere. Nu o cunoșteam, nu știam prin ce trecuse, mai ales că nu stătea împreună cu restul grupului. Sincer să fiu… tusea ei m-a cam deranjat, mă temeam să nu mă molipsesc. Abia mai târziu am observat dosarul gros pe care îl ținea pe genunchi, protejându-l de parcă viața ei era în joc.

Când tânăra a deschis dosarul, mi-am dat seama că era plin de documente care îi dovedeau identitatea și originea, documente necesare pentru obținerea cetățeniei. Toate erau scrise cu litere chirilice.

Am intrat în vorbă cu ea și am aflat că era din Ucraina, de unde a fugit din cauza războiului. Locuința, căminul, întreaga ei viață au fost distruse.

Se numea Anastasia (Stacey), dar fiind născută în martie, de la început tatăl ei a poreclit-o Avivit. Probabil că acesta va fi și noul ei nume în Israel. (Aviv în ebraică înseamnă primăvară.)

Am întrebat-o dacă e singură și în momentul acela și-a pierdut controlul și a izbucnit în plâns. Da, călătorea singură. Soțul ei rămăsese în urmă, luptând pentru țara lui/a lor – Ucraina.

În momentul în care am aterizat în Israel, toți pasagerii, dar mai ales refugiații, au început să aplaude și să scoată strigăte de bucurie – în sfârșit erau în siguranță, erau salvați!  Și nu într-o zi oarecare, ci tocmai de sărbătoarea de Purim, care comemorează salvarea poporului evreu de Haman cel Rău, marele sfetnic al împăratului Ahașveroș, care plănuia să-i ucidă pe toți supușii evrei ai Persiei, așa cum se povestește în Cartea Esterei (datată în secolul al V-lea î.Hr.).

Avivit plângea în hohote, de fericire, dar și de tristețe, pentru că îl lăsase în urmă pe soțul ei iubit. Visul ei dintotdeauna a fost să trăiască în Israel.

Ea speră că niciodată nu va mai fi nevoită să fugă din cauza războiului.

Attila Gulyás

(preluat de pe Facebookul autorului)

[1] https://www.hadassah.org/story/on-the-ground-in-poland-hadassahs-humanitarian-mission