Two roads diverged in a yellow wood,
And sorry I could not travel both…
Robert Frost, ”The Road Not Taken”
Citind eseul dlui Gabriel Ben Meron ”Cehov, autorul unui thriller” https://baabel.ro/2022/11/cehov-autorul-unui-thriller/, am fost impresionată de problemele pe care le-a ridicat această scriere. Una din ele este modul în care un om își dedică viața unei cariere sau mai multora. Concluzia tatălui său a fost că fiul ar trebui să se dedice în întregime medicinei, fără a lăsa loc pentru nicio altă carieră secundară sau paralelă.
Mi l-am imaginat pe tatăl meu care s-a născut în 1907, a trecut prin două războaie mondiale și a fost deportat în Transnistria, e adevărat, ca medic. Medicina o învățase în Italia, la începutul anilor 1930, când în România se aplica numerus clausus.
Era un om bun la suflet, care vorbea cu fiecare de parcă l-ar fi cunoscut de când lumea. Celor săraci le cumpăra medicamente și dacă era chemat la un pacient, la orice oră din zi sau din noapte, nu stătea mult pe gânduri, ci mergea imediat. Lăsa totul deoparte, somnul, masa, orice.
Mi-am adus aminte de filmul Médecin de campagne (Medic de țară). Cam așa era și el, ca doctorul din film. Bunătatea, perseverența și curajul erau calitățile lui esențiale.
De când mă știu, era atât de absorbit de medicină, încât nu-i rămânea mult timp pentru alte preocupări. Când nu avea de lucru, citea din tratate medicale.
Mereu citea. Specialitate. Nu-mi amintesc să-l fi văzut vreodată citind romane, sau vizionând filme. Deși dacă îl întrebai ceva din istorie, știa exact ce să răspundă. De unde? Nu știu! În ce privește muzica, spunea că nu ascultă pentru că nu are auz muzical.
Totuși avea un hobby: motocicleta. Atât.
Dulapul era plin de cărți de ginecologie-obstetrică.
Nu prea vorbea despre importanța de a te dedica exclusiv meseriei, dar de fapt el asta făcea.
Viața s-a schimbat. În zilele noastre omul vrea să se bucure de tot ce-i poate oferi scurta lui existență.
Oare ce a determinat această neliniște a omului contemporan?
Oare de ce nu se mulțumește cu un singur proiect de viață?
A devenit omul intelectual multilateral, ca cei de pe vremea Greciei Antice? E mai profund? Sau poate mai superficial?
Se pare că a dispărut acel drum unic, pe care omul îl alegea pe viață și pășea pe el ferm și hotărât până la adânci bătrâneți.
Eva Grosz
22.11.2022
19 Comments
Am o mare admirație pentru tatăl dvs, un medic, un profesionist si un Om generos si devotat. Nu cred ca in zilele noastre, daca te dedici medicinii, mai poti imbrățișa altă profesie.
Cehov, Bulgakov, au fost geniali scriirori, Cronin , Mogham, si alti doctori autori buni, dar ce era medicina pe atunci? Si ce ramurâ si- au ales sa practice?
Obstretica si ginecologie este una dintre cele mai grele si cu råspundere specialitåți, uneori in mâna ta ții 2 vieți, atât a mamei cāt si a copilului.
Concentrație maxima. Nu poti sa- ti lași gândurile sa pluteasca in alte sfere.
Si sa nu uitam, ca romane citesc mai mult femeile. Nu ca o alta peofesie, ci ca un hobby, o destindere.
In alta ordine de idei, eu imi datorez viata unui doctor pediatru din Iasi, care tot a studiat in Italia. A fost atāt de dedicat meseriei, încât nici măcar nu si- a intemeiat o familie.
Prof dr Barbuță Rubin a cerut aprobarea sa plece in Anglia numai pentru a vedea spitalele de acolo, asa cum o facea totdeauna cànd pleca in strainatate.
Imi pare rău că nu am studiat medicina. Dar nu e suficient spațiu penteu confesiuni
Si mie mi- e atāt de dor, Eva, de părinți, si de multi altii pe care i- am iubit. Incerc sa- mi alin dorul, citind. Ca medicament.
Multumesc, Eva, penteu un articol atât de frumos!
Marica, mulțumesc. Ai înțeles exact ce am vrut să exprim. Acel ceva, care nu se poate exprima în cuvinte. Un amestec de memorie, nostalgie ,dragoste și durere.
Articol cu o semnificatie profunda pentru noi pamantenii si in special medici. Si eu am urmat drumul medicinei, dar am iubit si iubesc muzica. Insa oamenii se mai schimba. De cand cu pensia si Baabel circul mai mult pe bulevarde si nu numai pe ulite…
Îți dorim multe plimbări pe bulevardele lumii, dar și a muzicii ,artelor și istoriei pe care le iubești mult !
La Mulți Ani !
E&F
Eva, povestea ta este deosebit de sensibila si plina de confesiuni, ganduri adanci, pe care le-ai dezvaluit cu sinceritate.
In ceea ce ma priveste, drumul meu in Romania comunista a fost pre-determinat de necesitatea de a avea o meserie universala, in realitate am cotit, chiar inaintea de alegere si de la meseria unviersala de inginer, am luat-o spre o meserie pura, cea de matematician. Ce greseala am facut atunci !!
Si tot ce am aflat pe parcursul drumului a fost ca e mult mai usor sa fii un mediocru+ intr-o meserie universala, decat intr-una care atinge granitele absolutului – desigur nu pentru oricine, dar acolo fiind le vezi – daca ai ochi 🙂 – cum ar fi matematica, fizica, sau orice domeniu al artelor.
Din meseria initiala, pe care nici macar nu am practicat-o am ajuns la o a treia, iar dupa ea a venit un plonjon intr-o lume si mai necunoscuta, istorie, drept, si altele. Doar o gustare, pentru care am “platit”
destul de mult.
Foarte frumos, Eva continua sa dai glas gandurilor si simtamintelor tale, sunt pline de intelesuri si de o gratie a varstei si a experientei de viata.
Mulțumesc Veronica pentru cuvintele de înțelegere.
Căile tale, au fost întortochiate , dar cred că fiecare alegere te-a îmbogățit spiritual.
Ai înclinații și cunoștiințe reale și în același timp pe tărâmul literaturii, muzicii , artelor. Cred că ambele contribuie la integritatea spirituală a unui om.
Cum spuneau bătrânii noștrii : ce ai în minte , nimeni nu-ți poate lua.
Ce coincidență!!!!!!!!!
Tatăl dvs și al meu:
1.născut în 1907
2.absolvent al unei universități de medicină din străinătate din cauză de numerul clausus (el a fost și bătut la facultatea din București)
3.f.f.f.înțelegător pentru problemele pacientului (inclusiv cele nemedicale). Cunoștea o mulțime de amănunte (nu numai medicale) despre membii familiei pacientului.
Dar, pe de altă parte, citea mult, în nu mai puțin de șase limbi: română, rusă, germană, franceză, ebraică și idiș).
De aceea, în Israel:
*cu românii vorbea româna
*cu marocanii franceza
*cu yekii (cei de origine germană) nemțește
*cu polonezii idiș
*cu rușii rusește
*și cu toți ceilalti…..ebraica!!
GbM
Mulțumesc pentru cuvintele alese.
Al meu tată, vorbea maghiara, româna și germana…știa de toate, dar cred că mai mult din experiența vieții. medicina era mediul în care trăia, până când a fost pensionat cu forța la 65 de ani ,apoi au urmat povești triste, pe care nu mai vreau să le amintesc.
Am vrut să accentuez, că generația care s-a născut la începutul secolului al XX-lea era plină de îndoieli, dar și cu mult curaj, nu-i așa ?
Îmi amintesc de povestea Dvs cu siringa tatălui, pusă undeva în dulap în caz de deportare… Dorul, la mine, crește proporțional cu bătrânețea.
Seringa era de fapt o valijoară cu tot ce are nevoie un medic dacă e luat de acasa, ca să-și poată câștiga existența.
GbM
Mulțumesc pentru toate comentările interesante și sunt sigură că fiecare dintre noi, are povestea drumului pe care a mers.
Povestea cu grădinarul a lui Avni e minunată.
La fel curajul Andreei de a schimba profesiunea după ce avusese una sigură.Într-o vreme deloc ușoară .
Marina cu răspunsul ei inteligent și Anca, care bănuiesc, ar avea ce scrie despre căile întortochiate ale propriei vieți..
Domnului GBM care mi-a dat ideea și căruia de fapt i-am adresat acest scurt răspuns a dovedit că la orice vârstă poți merge fără teamă pe un drum nou.
Pot spune că eu am avut şansa să părăsesc drumul ales în tinereţe şi s-ao iau pe altul. Am părăsit fizica ( fără regrete) la vârsta de 40 de ani şi am intrat în presă. Nu cred că aş fi putut să le practic în paralel. Acest lucru – după opinia mea – este posibil numai pentru medici sau, mai ales, pentru medici. De fapt am dedicat un număr din Baabel medicilor scriitori.
Pe Andrea o rog să adauge un link la numărul ei din Baabel despre medicii scriitori ?
Toată ediţia din 26 iulie 2018 a fost dedicată medicilor autori în Baabel. Aici dau linkul către editorialul care e o sinteză: Gânduri de medic condeier https://baabel.ro/2018/07/ganduri-de-medic-condeier/. Aici este linkul Arhivei pentru iulie 2018, unde găsiţi şi restul articolelor https://baabel.ro/2018/07/
Mulțumesc Andrea !
Evident, cum conchide in mod just articolul, sunt mai multi factori de luat in considerare. Si intrebari: la nesfarsit…
Am ales noi drumul sau ne-a ales el pe noi – in sensul ca circumstantele vietii nu ne-au permis o alta alegere?
Daca ne dam subit seama ca am ales gresit, ca nu ne mai place ce facem sau ca avem o alta chemare in viata, unde am fi mai buni profesional?
Daca ne dam seama mai tarziu in viata ca avem doua chemari si avem energia si puterea de munca sa le urmam satisfacator pe amandoua?
Cred ca mult depinde de personalitatea omului si de epoca in care traieste.
sunt amintiți….
Uneori un drum pe care mergem e cel mai potrivit pentru noi,. Altele sunt mai puțin importante.
Cehov și Bulgakov sunt ammtiți ca scriitori și mai puțin ca medici,După cum știim în scriere au excelat. Nu se știe ca medici cum au fost ?
Pentru generațiile următoare este important ce au scris,
Acest articol mi-a adus aminte ce ne-a spus noua elevilor directorul nostru la o școala in Israel. Tocmai au terminat sa pregătească un părculeț lângă curtea școlii. Gradinarul l-a întrebat pe director care e planul lui pentru cărări in părculeț. Directorul a răspuns:
– Hai sa vedem pe unde copi vor merge copiii și astfel vom avea planul pentru acele cărări in părculeț.
Gradinarul a fost de acord cu acest plan pentru cărările părculețului. Aste ce înseamnă sa fi educator cu experiența ca acest director de școala.
Așa a știut și tatăl dumneavoastră care e drumul sau in viața, fiind un medic cu experiența. Va mulțumesc pentru acest articol interesant.
Cât de mult regret câteva drumuri pe care nu am mers…Uneori ajungem pe drumul bun dupã multe ocolisuri.