Număr vizualizări 584 ori

România a dat de-a lungul timpului numeroși interpreți de operă și instrumentiști de mare clasă. Enescu a fost atât un compozitor de geniu, cât și violonist, pianist și profesor de pian și vioară. El a fost profesorul de vioară și prietenul lui Yehudi Menuhin. Alături de Enescu, pe scenele internaționale s-au remarcat și alți doi mari instrumentiști originari din România: bine-cunoscutul Dinu Lipatti și Clara Haskil, cea din urmă fiind astăzi mult mai puțin cunoscută publicului larg.

Clara s-a născut în 1895, la București, într-o familie evreiască. Tatăl ei era originar din Basarabia, iar mama provenea dintr-o familie sefardă. Clara avea două surori: cea mai mică era violonistă, iar cea mai mare pianistă. Amândouă o considerau un geniu.

Clara a început să cânte la pian la vârsta de trei ani, dar a învățat să cânte și la vioară. (1) La numai șase ani, după un an în care a studiat la Conservatorul din București, și-a continuat studiile la Viena, iar apoi la Conservatorul din Paris, pe care l-a absolvit cu premiul întâi, la vârsta de 15 ani.

Toată viața a avut o sănătate șubredă. În copilărie a suferit de pneumonie, iar în tinerețe a petrecut patru ani cu spatele imobilizat în ghips, din cauza scoliozei și a durerilor puternice de spate. (2) Problemele de sănătate au continuat și la maturitate. La vârsta de 46 de ani, i s-a extirpat o tumoră oculară, după care a rămas cu o cefalee cronică gravă. (2) Toate acestea și, mai ales, cel de-al Doilea Război Mondial i-au întrerupt temporar cariera de pianistă de faimă internațională. A avut mari dificultăți materiale în prima parte a vieții și, chiar după consacrare, nu a dus o viață luxoasă. Nu a fost căsătorită niciodată, dedicându-se complet carierei muzicale.

După mai multe recitaluri susținute încă din adolescență, cariera ei internațională a început să se contureze în anii 1920. În 1921 a concertat la Paris (2) și s-a stabilit în capitala Franței. După ocuparea Parisului de Germania nazistă, s-a refugiat în sudul Franței, iar apoi, cu ajutorul unor organizații umanitare, a reușit să ajungă în Elveția.

După război, concertele susținute în Olanda, Elveția, Germania, Belgia, Marea Britanie și America de Nord s-au bucurat de un succes răsunător. Nu a concertat niciodată în România și nici în Israel, se pare din motive de sănătate. Întrucât se confrunta cu probleme materiale, a beneficiat de sprijinul unor mari mecena ai culturii, printre care Prințesa de Polignac și Werner Reinhart.

Clara Haskil a excelat în interpretarea muzicii lui Mozart, Beethoven, Schumann și Scarlatti. Avea rara calitate de a reține piese muzicale întregi după o singură audiție, fără a se uita la partitură.

Trăsătura definitorie a interpretărilor sale era puritatea sunetului. Muzicologul Peter Gradenwitz scria că muzica interpretată de Haskil îl transferă pe auditor într-o lume a muzicii pure. (2)

Considerată o excelentă pianistă de muzică de cameră, Clara a colaborat cu Enescu, Dinu Lipatti, Pablo Casals, Isaac Stern, Yehudi Menuhin și alți instrumentiști faimoși. Ca solistă a cântat sub bagheta lui Celibidache, Karajan, Klemperer, Solti, Szell și a multor altor dirijori vestiți. (1,2)

Charles Chaplin a declarat că în viața lui a întâlnit trei genii: Churchill, Einstein și Haskil.

Iat-o interpretând Concertul nr. 20 pentru pian și orchestră de Mozart, lucrarea care a contribuit decisiv la consacrarea sa.

A murit la 65 de ani, după ce a căzut pe scările gării din Bruxelles, înainte de a urca într-un tren. A suferit un traumatism cranian și a murit câteva zile mai târziu.

La moartea ei, dirijorul Ferenc Fricsay a declarat: „Prin moartea Clarei Haskil am devenit mai săraci, dar viața ei ne-a îmbogățit sufletește.” (2)

Papa Francisc a menționat că interpretarea preferată a muzicii lui Mozart este cea a Clarei Haskil. (3)

Clara este înmormântată în Cimitirul Montparnasse din Paris.

Începând din 1963, la Vevey, în Elveția, are loc o dată la doi ani Concursul Internațional de Pian Clara Haskil, considerat unul dintre cele mai prestigioase concursuri de pian din lume. În acest orășel există și o stradă care îi poartă numele.

Tiberiu Ezri

Bibliografie:

1. https://en.wikipedia.org/wiki/Clara_Haskil#cite_note-9
2. https://jwa.org/encyclopedia/article/haskil-clara
3. https://slippedisc.com/2015/07/pope-francis-shares-his-classical-desert-island-disc/
4. https://en.wikipedia.org/wiki/Clara_Haskil_International_Piano_Competition

Sursa Ilustrațiilor:

1. https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Clara_Haskil_fiatalon.jpg See page for author, Public domain, via Wikimedia Commons.

2. https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Haskilgrave.jpg Smerus at en.wikipedia, Public domain, via Wikimedia Commons