Număr vizualizări 11 ori
Motto:
Noi bărbații hoinărim prin noaptea albastră
Să găsim de fapt femeia
Care are…coasta noastră…
De Ignaz Franz Castelli [1]
Precum se vede și în tabloul de mai sus, adulterul există de când lumea. Îmi amintesc încă din copilărie de o aventură între un chirurg și o asistentă medicală de la spitalul din Marghita. Când soțul asistentei a aflat, a intrat în cabinetul chirurgului și l-a înjunghiat mortal.
Literatura clasică (Anna Karenina, Madame Bovary) descrie psihologia adulterului. Infidelitatea poate fi nu numai fizică, ci și romantică, emoțională, pe când adulterul se referă strict la o legătură sexuală extraconjugală. Infidelitatea este definită drept un comportament secret emoțional, sexual sau romantic care lezează legăturile dintre doi parteneri.(1) Femeile sunt mai predispuse la infidelităţile emoționale. Pe bărbați îi deranjează mai mult adulterul partenerei, pentru că trebuie să fie siguri că ei sunt tații copiilor, pe când femeilor infidelitatea emoțională le face griji mai mari privind posibilitatea destrămării familiei și despărțirea de copii.
Incidența infidelității
O statistică americană din 2017 arată că soții înșală mai mult (20%) comparativ cu soțiile 13%. Interesant este că femeile înșală mai mult în tinerețe, iar bărbații la o vârstă mai înaintată.(2) Unor bărbați mai în vârstă le este greu să accepte că activitatea lor sexuală este pe terminate. Bărbații tind să-și înșele soția din cauze pur fiziologice, atunci când femeia este gravidă.(3) Discrepanța paternală (tatăl copilului nu este soțul mamei) are o incidență de 10% în Africa și 1-2% în Europa.(3)
Există cel puțin opt motive care provoacă infidelitatea (4): partenerii nu se mai iubesc / s-au îndrăgostit de altcineva, sunt supărați și doresc să se răzbune, s-au plictisit și doresc să încerce ceva nou, își doresc satisfacție sexuală pe care nu o primesc în cuplu, se simt neglijați, doresc să-și întărească auto-aprecierea și siguranța de sine, simt că nu au obligații față de partener. Uneori un partener îl înșală pe celălalt sub influența alcoolului, de exemplu la o petrecere.
Studiile arată că satisfacția sexuală este mai importantă pentru bărbați, femeile adesea separă sexul de iubire.(3) Cunosc cazuri în care partenerii erau satisfăcuți de viața lor sexuală, dar s-au despărțit fiindcă între ei nu mai exista legătură sufletească. Persoanele din mediul urban, mai puțin religioase, cu ideologie liberală sunt implicate mai des în relații extraconjugale.
Diferențe culturale
Unele societăți sunt mai tolerante ca altele față de infidelitate. La danezi, de exemplu, relațiile sexuale cu altcineva nu implică neapărat un atașament emoțional și de aceea adulterul este tolerat în mai mare măsură decât în alte pârți ale globului. Există și diferențe de ordin religios: în SUA de exemplu, protestanții sunt mai toleranți decât catolicii (3), și ateii sunt, în general, mai toleranți decât religioșii. Bărbații afro-americani sunt mai infideli decât cei albi. Unele triburi africane și sud-americane sunt mai permisive, și ca rezultat, bolile venerice sunt mai răspândite. Se pare că Gauguin a fost cel care a răspândit sifilisul pe insula Tahiti.(5) În provincie, oamenii sunt mai preocupați de adulter și bârfele se răspândesc mai repede.
Mecanisme defensive care pot preveni infidelitatea
Gelozia poate preveni infidelitatea prin avertizarea partenerului, manifestarea geloziei în prezența unor rivali și crearea unei atmosfere de repulsie față de infidelitate. În schimb, gelozia obsesivă poate duce la crime sau/și sinucideri.
Sex pe Internet
Internetul poate crea oportunități pentru întâlniri sexuale ilicite. Există și aplicații care oferă o “simulare” a sexului, prin care ambii parteneri pot să ajungă la orgasm, fără să fie alături și fără să se cunoască. Și fiindcă participanții folosesc nume false, acest tip de infidelitate este foarte greu de dovedit. Într-o statistică din 2005, o treime dintre participanți au recunoscut că folosesc cybersexul.(3) Unele din aceste relații virtuale pot deveni cu timpul relații reale.
Implicații legale ale adulterului
Țările europene și o parte din țările Americii Latine și Israelul nu consideră adulterul un act criminal, dar el poate fi un motiv legal de divorț. Țările musulmane permit crimele de onoare – nu numai soțul, ci și rudele unei femei adultere au dreptul să o ucidă din această cauză. Poligamia beduinilor din Israel este legală, iar cea a mormonilor din Utah, SUA, este considerată ilegală, dar e pedepsită numai prin amenzi.(3)
Adulterul la locul de muncă
Până în anii 1970 nu exista bariera hărțuirii sexuale, nici SIDA, așa că adulterul era un fenomen obișnuit la locurile de muncă. Mulți bărbați și chiar femei ambițioase petrec mai multe ore la servici decât acasă. Acest tip de adulter dăunează nu numai vieții de familie, dar și randamentului la locul de muncă, atunci când o subalternă e protejată de șeful ei cu care are relații sexuale. În Israel, atât la armată cât și la locurile de muncă civile, relațiile dintre șef/ă și subaltern/ă sunt interzise, la fel și relațiile romantice între medic și pacient. Cadrele mediale care contravin pot fi concediate.
Schimburile între parteneri căsătoriți sunt o manifestare a libertății duse la extrem. Două sau mai multe cupluri își schimbă între ei partenerii sexuali, fără ca aceasta să afecteze sentimentele de dragoste. Curtea Supremă Canadiană a declarat că aceste legături sunt legale, dacă se petrec în locuri private și cu consimțământul tuturor celor implicați. Participanții sunt de obicei oameni înstăriți și albi. Majoritatea sunt mulțumiți și consideră că schimbările nu dăunează vieții lor de familie.
Istoria adulterului și interpretarea lui în diferite religii (6)
În epoca romană, adulterul comis de o femeie căsătorită era pedepsit, în schimb bărbații căsătoriți puteau avea relații intime cu sclave sau femei necăsătorite.(7) Lex Julia pedepsea adulterul cu exil. Tatăl sau soțul putea să-și ucidă fiica / soția infidelă.
Iudaismul și creștinismul își bazează opoziția la adulter pe Vechiul Testament. Evreii antici condamnau la moarte pe cei care comiteau adulter. În caz de viol, numai violatorul era condamnat. Femeile condamnate erau sugrumate. La cei logodiți, pedeapsa era lapidarea. Însă bărbatul însurat care comitea un adulter nu era pedepsit.
Creștinismul consideră adulterul un păcat. Până în urmă cu câteva decenii, țările romano-catolice precum Austria, Brazilia, Mexic, Argentina sau Chile considerau adulterul un act criminal; filipinezii îl consideră așa și astăzi.
În religia musulmană, orice relație sexuală ilegală, premaritală sau extramaritală este considerată un păcat. O persoană căsătorită care comite adulter este și astăzi pedepsită în unele țări musulmane cu omor prin lapidare. În Israel nu există asemenea legi, astfel încât unii arabi israelieni își fac singuri “dreptate”. Dacă o femeie a avut relaţii intime cu un bărbat înainte de căsătoria lor, ea poate fi omorâtă (de frații sau de tatăl ei) pentru a spăla cinstea familiei. Totuşi, hormonii sunt de multe ori mai puternici decât tradițiile şi de aceea unele femei musulmane care înainte de căsătorie an avut sex cu viitorul soț se adresează unor cabinete medicale specializate în reconstituirea himenului. Potrivit tradiţiei cearșaful din noaptea nunții trebuia să dovedească virginitatea miresei.
Potrivit diverselor scrieri sanscrite, în hinduism pedepsele pentru adulter sunt diferite. Uneori adulterul este tolerat, alteori este considerat un păcat minor, iar în alte scrieri este considerat crimă și poate fi pedepsit cu moartea bărbatului și tăierea nasului și ale urechilor femeii. Violatorii sunt aspru pedepsiți, iar violatorii de virgine sunt condamnați la moarte.
Budismul condamnă adulterul, dar pedeapsa se va da după reincarnarea persoanelor. Aztecii le omorau pe femeile care comiteau adulter prin lapidare, iar amerindienii le mutilau.
În Europa medievală, la curțile regale, adulterul era pedepsit sau prin închisoare sau ardere pe rug.
Începând cu secolul XX pedepsele grave au încetat treptat, mai ales în Europa, dar adulterul a rămas și astăzi un motiv întemeiat de divorț.
În cele 15 țări musulmane care urmează legile Sharia și astăzi pedeapsa pentru adulter este lapidarea publică. În unele state din SUA pedeapsa adulterului este plătirea unor amenzi. Una dintre problemele create de adulter este stabilirea paternității și copiii născuţi în afara căsătoriei au cel mai mult de suferit, uneori fiind dezavantajaţi în cazul succesiunii. (7)
Consecințele infidelității
Ea poate distruge o viață familiară, sau o dragoste între doi oameni necăsătoriți. Chiar dacă nu duce la divorț sau despărțire, infidelitatea lasă urme adânci și de lungă durată în viața partenerilor, mai ales când este vorba de soț și soție.(1) Infidelitatea produce o stare de tensiune și nesiguranță în relațiile dintre parteneri, ceea ce poate dăuna și copiilor, mai ales celor mai mari. Oamenii infideli au probleme de concentrare, motiv pentru care fac mai multe greșeli la locul de muncă și au tendința de a le “sări țandăra”. Se observă și stări depresive la ambii parteneri implicați.
Scenele de gelozie se pot manifesta prin nervozitate excesivă și lipsă de răbdare față de partenerul infidel, discuții aprinse, bătăi și chiar crime de “onoare” sau pasionale, ultimele două fiind mult mai frecvente la bărbații înșelați. Gelozia poate fi într-atât de obsesivă, chiar dacă femeia nu a fost infidelă, încât el o transformă într-un fel de roabă care stă la cheremul ordinelor lui. Victimele trădării romantice pot suferi de sindrom post-traumatic care necesită tratament psihologic și ține ani de zile, în unele cazuri producând tendință la sinucidere. Persoana înșelată poate suferi și de consecințe fizice, cum ar fi scăderea poftei de mâncare și în greutate, insomnia, oboseala, probleme de concentrare, scăderea libidoului.(1) În unele cazuri, adulterul duce și la ostracizare de către grupuri religioase și sociale.(6) O alta problemă este infectarea soțului/soției cu boli venerice.(6) Dragostea obsesivă și teama permanentă de infidelitate au fost definite drept sindrom Anna Karenina, femeia care a devenit victima iubirii oarbe.(7)
Tratamentul infidelității?
În cazul în care partenerii dintre care unul a fost infidel nu vor să se despartă (mai ales bărbații), ei pot apela la tratamente psihologice de cuplu care sunt foarte complicate și de multe ori se termină cu fiasco. Patru factori importanți duc la eșecul eforturilor terapeutice: continuarea infidelității în timpul tratamentului, neîncrederea în reușita tratamentului, jignirile reciproce și neîncrederea continuă de către partea trădată.(1) Următorul video explica diferența dintre adulterul masculin și cel feminin. Bărbații o fac din “sport” sau necesități “fiziologice”, dar de cele mai multe ori se întorc la soția iubită, pe când femeile o fac fiindcă nu își iubesc soții, sunt neglijate și/sau nu sunt satisfăcute sexual de ei. https://www.youtube.com/watch?v=RWU9LLMIfCs
Închei acest articol cu un video care sintetizează problema complexă a infidelității care este condamnată dar și practicată peste tot.
Bibliografie:
1. https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC10002055/
2. https://ifstudies.org/blog/who-cheats-more-the-demographics-of-cheating-in-america
3. https://en.wikipedia.org/wiki/Infidelity
6. https://en.wikipedia.org/wiki/Adultery
Tiberiu Ezri
Ilustrații
1.
https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Venus_and_Mars_Surprised_by_Vulcan_-_Il_padovanino_(1631).jpg Alessandro Varotari, Public domain, via Wikimedia Commons
.jpg){kind=link}
2. https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Anne_boleyn.jpg National Portrait Gallery, Public domain, via Wikimedia Commons
[1] Nu există dovezi care să confirme că aceste versuri (foarte potrivite drept moto pentru subiectul articolului) îi aparţin lui Ignaz Franz Castelli https://en.wikipedia.org/wiki/Ignaz_Franz_Castelli
