Număr vizualizări 11 ori
Vreme de milenii, religia iudaică nu a admis prezenţa feminină în faţa congregaţiei, la altar, în postură de cantor. Cu toate acestea, acum jumătate de secol minunea s-a întâmplat și numele primei femei cantor, cea despre care astăzi se vorbeşte cu admiraţie pentru că „a dărâmat bariere”, este Barbara Jean Ostfeld-Horowitz. Recent intervievată asupra acestui subiect, domnia sa a declarat că totul s-a întâmplat în firescul lucrurilor, pe etape. O primă treaptă a însemnat studiul pianului acasă, apoi abordarea literaturii clavecinistice, deprinderea acordurilor ghitarei – totul în paralel cu stăpânirea la perfecţie a repertoriului imnico-psalmic, datorat celor doi mari corifei: Solomon Sulzer şi Louis Lewandowski, un repertoriu cântat alături de familie şi congregaţie în sinagogile mişcării Reformiste de tip clasic; de notat că textul tuturor acestor cântări era în engleza elizabetană, aşa cum apărea publicat în Hymnarium, ţine să precizeze Barbara Jean Ostfeld.
Experienţa a fost completată prin studiile superioare de specialitate (instituţionalizate), moment în care a apărut ca singura prezenţă feminină în mijlocul acelui „ocean de robe” ale colegilor săi, mulţi dintre ei mai în vârstă decât ea. Aşa se face că pe întreg parcursul anilor de studii la Hebrew Union College (pe care l-a absolvit în 1975), s-a simţit asemenea unei surori mai mici într-o familie cu mulţi fraţi.
Cariera ei a marcat ulterior alte orizonturi, constituind un exemplu pentru alte femei care erau dedicate acelorași idealuri și care i-au urmat paşii. După 1975 s-a remarcat drept prima femeie cantor la sinagogi importante din statul New York (între 1976 și 1988 la Temple Beth-El din Great Neck și din 1988 la Temple B’rith Kodesh din Brighton, Rochester, Monroe County, NY) și vreme de un deceniu (2002-2012) a deţinut directoratul la American Conference of Cantors; alte reuşite: un doctorat onorific (2000) şi, desigur, laurii multor premiere.
Întrebată într-un interviu (Voices of Change: 50 Years of Women in the American Cantorate)de ce a făcut acest pas epocal, ea a răspuns cu simplitate: „Vreme de milenii, rugăciunea evreiască s-a auzit la două octave în grav. Plină de maiestuozitate şi frumoasă, îi lipsea strălucirea argintului, îi lipseau celelalte două octave ale trăirii vocii umane”.
Carmen Stoianov
Sursa imaginii: https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Prof.jpg Carmen Stoianov, CC BY-SA 4.0 https://creativecommons.org/licenses/by-sa/4.0, via Wikimedia Commons
