De fapt aproape 12 luni … Dar să începem cu începutul .

Mi-a fost ușor să decid între Clinton și Trump – pe ea o știam falsă, interesată in propria bunăstare si a familiei  (salariul de început al Chelsea Clinton a fost de $600000 ), debitând numai platitudini si afișând sentimente de paradă (dragoste, grijă, compasiune pentru cei ”defavorizaţi”, pentru femei , minorități)   în timp ce el  s-a referit direct la probleme ale realității americane și a promis să le rezolve; ea, soție de ex-președinte, a avut sprijinul acestuia să devină senator al statului New York, deci nu al statului ei de origine , iar în ultima campanie electorală  a avut sprijinul lui Obama care, lăsînd de o parte treburile statului, făcea turnee în favoarea ei  în marile orașe americane – el, moștenind  o mare avere de la părinți, a reușit mai mult sau mai puțin în afaceri, fiind foarte bogat .
În cursul dezbaterilor electorale mi-a plăcut Trump  când i-a aruncat în față „dacă eram eu președinte de mult erai la închisoare” ( aluzie la nerespectarea regulilor de păstrare a secretului de stat) ; de asemenea s-a exprimat despre Obama (președinte în funcție) ca “cel mai prost președinte pe care l-a avut America”. Dacă înainte de campania electorală  Trump mi-a dat impresia unui circar impulsiv, preferabil fără acces la butonul nuclear,  pe parcurs mi-am îmbunătățit părerea  pentru modul cum aborda problemele, cum apăreau cei din jurul lui – familia, susținătorii. N-am văzut în el un „Mântuitor”, ci – pur și simplu – un candidat mai bun, răul mai mic; pe de altă parte, nu mi-am făcut iluzii că va pune în practică tot ce a promis, pentru că puterea președintelui american are anumite limite şi odată ajuns în funcție poate avea o altă perspectivă, alte priorități … Dar trebuie să-i dau credit  atât pentru ceea ce a reușit total / parțial din promisiuni,  cât și pentru ceea ce a încercat și n-a reușit .

(Adevărul este că locuind în statul New York, stat cu preponderență democrat, votul meu pentru un candidat republican nu conta – reprezentanții statului votau pentru candidatul preferat de majoritari, pentru Clinton ).

După așa o lungă introducere  n-o să urmeze o tratare exhaustivă, academică, a subiectului,  ci numai unele păreri , impresii ale unui liliputan (parțial expuse în numerele din 10 august https://baabel.ro/2017/08/america-prin-ochii-unui-liliputan/

și 7 septembre 2017 https://baabel.ro/2017/09/presedintele-trump-vazut-de-un-liliputan/). Odată ales președinte, Trump a devenit mai prezidențial: nu și-a mai dat drumul liber la gură, de multe ori a citit un text scris, a ținut pentru el detalii pe care nu le-a considerat necesar să le facă publice. Deci, la subiect:

1. A promis să termine cu ISIS, iar în decembrie  guvernul irakian a anunțat  eliberarea  întregului teritoriu. Nu știu care e contribuția lui Trump la eradicarea acestei entități încă existente dupa cei 8 ani ai lui Obama, dar știu că deja în luna mai, Pentagonul aproape își epuizase stocul de bombe. În legătură cu retragerea trupelor  americane din Irak și Afganistan,  mi se pare mult mai corectă abordarea  problemei de către Trump  care ține seama de situația de pe teren, decât  decizia trâmbițată – dar neîndeplinită – de Obama, de retragere pe data D.
2. A reușit numirea unui judecător conservator la  Curtea Supremă (formată din 9 judecători aleși pe viață ) care reprezintă puterea judiciară,  element de mare importanță  alături de puterea  executivă (guvern ) și cea legislativă ( Congres). A reuşit, de asemena, numirea a unui număr impresionant, cel mai mare de la 1891 încoace, de judecători de apel. Numirile acestea trebuie aprobate, iar opoziția pune piedici acestui proces. E de neînțeles pentru mine cum, la un moment dat, un judecător  oarecare poate opri sau amâna implementarea unei  decizii prezidențiale.
3. A promis și a realizat retragerea S.U.A. dintr-un tratat economic cu 12 țări ale Pacificului urmând să-l înlocuiască cu acorduri bilaterale. Rămâne de văzut dacă e rău sau bine.
4. A anunțat retragerea  de la acordul de la Paris (încălzirea globală , emisia de gaze), care va fi efectivă de abia in anul 2020, din cauza faptului că fusese parafată de Obama în ultima lună a cadenței  sale. Măsura mi se pare corectă. Nu poți să reduci eficiența propriei economii, respectând reguli costisitoare, în timp ce alte țări – pe  același glob terestru – nu  le respectă. Sunt de acord că reducerea consumului de combustibil / a gazelor poluante e o idee pozitivă, cu condiția să fie unanim acceptată. M-am referit la acest subiect în articolul din 7 septembrie. (Ceva picant: cu ani în urmă, am aflat din presă cât plătea Al Gore, proaspăt laureat Nobel, „campion” al reducerii consumului de energie, pentru consumul său propriu de energie electrică și anume 40000 $/ an adica de cca. 20 de ori media consumului  unei familii americane  ).
5. Şi-a  ținut promisiunea  de a modifica sistemul taxelor – cei care beneficiază cel mai mult (70 % din reduceri ) sunt marile companii, cei cu venituri foarte mari ( limita superioară de taxare de 35% se reduce la 21% ). Ideea este de a le da celor care au mai mult, pentru  a-i stimula sa creeze locuri de muncă, să fie readuse în State companiile care au migrat spre zone  cu o taxare mai blândă .
6. N-a reușit să anuleze și să înlocuiască programul actual de sănătate ( Obamacare ) ale cărui probleme se agravează continuu , dar i-a dat o mică lovitură anulând penalizarea celor care nu vor să-și facă asigurarea de sănătate, aceștia fiind tineri și sănătoși, deci reducând fondurile sistemului .
7. A anulat multe din regulile adoptate de Agenția pentru protecția mediului și de Ministerul de interne  (în timpul lui Obama ), reguli care limitau activitatea dezvoltatorilor sau băncilor, iar pentru regulile rămase s-a trecut la o aplicare mai blândă .
8. A decis să permită  extragerea de petrol din multe zone, de uscat sau maritime , zone care fuseseră interzise exploatării în timpul administrației precedente; idem cu exploatarea cărbunelui . Mi se pare corectă ideea  ca o țară având resursele necesare să vrea să fie independentă energetic .
9. A fost redusă imigrația ilegală  (de-a lungul graniței sudice ) ceva de neacceptat pentru un stat suveran – rămâne problema cu cei 12-14 milioane de ilegali aflaţi deja în State , mulți aduși  la vârste fragede.
10. A recunoscut Ierusalimul  drept capitală a Statului Israel și a decis să mute ambasada  S.U.A. la Ierusalim ( mutare care va dura câțiva ani ) . Președinții  anteriori  au evitat această recunoaștere, folosindu-se de dreptul  de a  amâna, la fiecare 6 luni, luarea deciziei de mutare . Mi-a plăcut cum a pus Trump problema: un drept suveran al S.U.A. de a decide unde să-i fie amplasată propria ambasadă , drept care trebuie acceptat mai ales de statele  care primesc ajutor financiar american ( și care, ce neobrăzare, la O.N.U. au votat rezoluția condamnând decizia americană în legătură cu ambasada ). Decizia  americana de a reduce  din imensa contribuție la bugetul O.N.U., cerînd organizației mai multă eficiență , este de asemenea  un pas în direcția bună ..

Desigur, președintele Trump  a avut multe luări de poziție diferite faţă de cele ale candidatului Trump: NATO  nu mai e ceva „învechit” , China nu mai e considerată ca o „manipulatoare de valută” , tortura nu mai e ceva  care dă  „rezultate”,  etc.

Una peste alta eu sunt mulțumit că Trump e presedinte și nu  Hilary Clinton. Eu văd că America începe  să îndrepte într-o direcție bună . Cât va fi  lăsat să facă Trump, sub focul continuu al unei prese aservite unei opoziții fără scrupule, vom vede . Va fi un examen pentru societatea americană . Nu știu dacă 8 ani îi vor fi suficienți  (evident nu 4) să oprească  tsunami-ul care a dospit zeci de ani și a început să se ridice în cei 8 ani precedenți .

Ivan Klein / N.Y.