INTRODUCERE

Inspirat de romancierul francez Raymond Queneau (1903 – 1976), ale cărui „Exerciții de stil” sunt o capodoperă a parodiei literare, m-am permis să parodiez propriul meu articol despre tarator (https://baabel.ro/2018/07/o-incursiune-istorica-si-culinara-in-lumea-legendarului-tarator/) în mai multe variante stilistice. Am urmat o singură regulă: în fiecare variantă se găsește rețeta a taratorului sau cel puțin ingredientele sunt menționate.

Scurt și cuprinzător

Bulgaria se află în Peninsula Balcanică și este cunoscută pentru bucătăria sa gustoasă și sănătoasă, influențată de diferitele etnii ale țării. Taratorul este o supă sărată-acrișoară pe bază de castraveți.  Ea constă dintr-un castravete lung, cojit și ras pe răzătoare, două pahare de iaurt și tot atâta apă, sare, doi căței de usturoi pisați, mult mărar și trei nuci tocate. Toate ingredientele se amestecă, apoi se adaugă puțin ulei de măsline.  Preparatul se ține câteva ore la frigider; se servește rece.

VARIAŢIUNI pe tema …taratorului

Nostalgic

Mult iubitul Comitet Central al Partidului sub conducerea părintelui națiunii, tovarășul Nicolae Ceaușescu și soția sa, academiciana și candidata la Premiul Nobel, tovarășa Elena Ceaușescu au vizitat ieri tabăra „Ţucuz Gurata” din Bulgaria, pentru a transmite tinerilor pionieri salutările de solidaritate socialistă ale poporului frate din România.  La apelul de dimineață cu înălțarea steagului, vizitatorii români au fost primiți cu ovații fără sfârșit și cu o adevărată mare de flori.  Apoi delegația română s-a îndreptat spre bucătăria taberei, unde tinerele gazde au demonstrat pregătirea taratorului, adevărată punte între popoare.  Pionierii au cojit și au ras un castravete lung și doldora de vitamine, de o mărime și de un gust cum cresc numai în cooperativele agricole de producție (CAP) socialiste.  Au adăugat două pahare de iaurt produse de bacterii Bifidus educate în lumina ideologiei socialiste, apă rece, mărar, nuci și ulei de măsline de producție locală. Tovarășa academician Elena Ceaușescu le-a dat tinerilor pionieri sfaturi prețioase asupra metodei optime de a strivi usturoiul. Tinerele gazde le-au primit cu mulțumiri entuziaste și au promis că de acum încolo vor prelucra usturoiul numai după metoda indicată, ceea ce va sluji nu numai la o mărire a productivității colectivului, ci și la adâncirea prieteniei dintre cele două popoare socialiste. După ce taratorul a fost consumat, delegația sub conducerea tovarășilor Nicolae și Elena Ceaușescu a părăsit tabăra. De-a lungul drumului erau înșirați mii de pionieri înfăcărați, care fluturau stegulețe și strigau: „Ceaușescu Pecere, Taratorka Lebede!”.  La următorul obiectiv, fosa septică socialistă din apropiere, parfumată special în onoare înalților oaspeți, se aștepta cu nerăbdare vizita delegației, precum și indicațiile conducătorului Partidului și Statului nostru.

Pentru iubitorii de animale

La prepararea taratorului se folosesc numai ingrediente de origine vegetală: un castravete mare, cojit și ras, iaurt vegetarian de soia, apă (care în niciun caz nu trebuie luată din adăpătoarea animalelor), apoi puțină sare, mărar, doi căței de usturoi (scuzați expresia anticanină!) pisați și trei nuci tocate.  Toate se amestecă cu grijă și se adaugă după gust ulei de măsline extravirgin.  Acoperiti oala cu un ștergar, să nu cadă și să se înece vreo muscă in ea. Din mâncarea preparată oferiți câte o treime întâi pisicii, câinelui și papagalului, iar rămășițele se servesc oamenilor.

Esoteric-astrologic

Taratorul este un adevărat balsam pentru suflet. Prepararea trebuie începută la ultima lună plină dinaintea solstițiului de vară, când planetele se află într-o poziție favorabilă și în acord cu meridianele corpului uman, dar numai când se vede pe cer Steaua Polară. Dacă cerul e acoperit și nu se văd stelele e preferabil să renunțați la tarator și să vă mulțumiți cu apă din Izvorul Zânelor. Deci cojiți un castravete mare, crescut cu grijă în cultură organică.  În orice caz trebuie să vă rugați întâi Spiritului Zarzavaturilor și să-i cereți permisiunea! Adăugați două pahare de iaurt și tot atâta apă.  Tăiați doi căței mari de usturoi în feliuțe în formă de semilună, rostind în șoaptă un descântec. Tocați trei nuci și adăugați sare și mărar, care trebuie cules în roua dimineții de o bătrână, și învelit într-o piele de căprioară. Rezultatul final îl stropiți cu ulei de măsline presat la rece și îl păstrați într-un loc răcoros.  Înainte de a se așeza la masă, toți cei de față se adună în cerc, se apucă de mâini și dansează o „Taratorellă” în jurul străchinii, în ritmul monoton al vechilor tobe șamanice. Abia după aceea își scufundă lingurile de lemn în supa delicioasă.

Criminal

Furi un castravete mare precum și două pahare cu iaurt, o sticlă cu apă minerală și niște sare. La spargerea nocturnă de la băcănia din cartier nu trebuie să uiți o sticlă de ulei de măsline de cea mai bună calitate și un pachet de nuci cojite.  Mărarul și usturoiul le poți șterpeli din grădina vecinilor, când aceștia își fac siesta, în orice caz e bine să liniștești întâi câinele cu un somnifer ascuns într-un cârnăcior.  Îți mai rămâne doar să faci rost de un bol, de exemplu jefuindu-l pe un boschetar hămesit. Înăuntru amesteci toate ingredientele și îl ascunzi într-un loc răcoros până ce poliția va sista ancheta din lipsă de probe.

Ṣovinist

Barbarii nemiloși care pândesc la hotarele țării ne invidiază pentru bucătăria noastră națională, bogată și gustoasă, care precum se știe este cea mai bună din lume! Ei îi aparține și taratorul, dar nerușinații de bulgari încearcă să și-l însușească pe nedrept. Se vede că nu le ajunge Dobrogea de sud, leagănul ancestral al poporului român, acum mai râvnesc și la bucătăria noastră! Nobilii noștri stămoși, dacii viteji și romanii neîntrecuți au creat taratorul în sudoarea frunții lor, și l-au apărat curajos în nenumărate lupte îmoptriva hoardelor sălbatice de la răsărit. Au luat castravetele, mândrul nostru zarzavat național, iaurtul, vestitul nostru produs lactat și pe celelalte ingrediente: apa de izvor, limpede ca cleștarul, sarea din munții patriei noastre iubite, nucile, mărarul și usturoiul care cresc în pământul nostru sfânt și mai ales uleiul de măsline care nu are seamăn în lumea toată. Au amestecat totul într-o oală de tuci, pe care au îngropat-o într-un loc tainic și răcoros, la adăpost de dușmani. Iar seara, osteniți de procesiunea cu torțe prin cartierul evreiesc, s-au așezat ca frații în jurul focului și s-au desfătat cu oala de tarator.

Suprarealist

Ha, ha! strigă Şlock, țopăind nebunește după ce i se urâse să-l tot aștepte pe Godot, bucătarul care nu mai venea.  Păi cum, rămânem fără tarator!? Deodată zări un castravete care se fărâmița de la sine în bucățele mărunte.  Brrr!  Părul i se ridică măciucă.  Încercă să lipească la loc bucățelele cu iaurt, dar tentativa constructivistă eșuă. Marțilica, sora lui geamănă, cea verde la față, turnă deasupra niște apă, pentru a spăla vinovăția lui Şlock. De sus cădeau peste ei fulgi de usturoi și de nuci – dar ce folos?  Mărarul și uleiul de măsline ar fi putut să le apere capetele, dar nu a ieșit decât o mare murdărie. Totuși rezultatul era gustos și s-au apucat să-și lingă unul altuia zeama răcoroasă din urechi.

Muzical

Oh, ce întrepătrundere armonioasă!  O adevărată simfonie în la minor din șaisprezecimi de castravete, iaurt și sare de mare!  Apa susură în arpegii strălucitoare peste cinci octave și în tempo de vals se revarsă în bazinul deschis al percuției, unde se amestecă cu lichidul dinăuntru.  Pe neașteptate apare acordul de septimă dominantă al usturoiului, iar un legato domol îl leagă de nuci, cu care pornește împreună într-un rondo vivace.  O cadență aromatică de ulei de măsline trece peste pauzele artistic intercalate, unde se termină cu trioletele mărarului.  Acum însă ne grăbim allegretto spre căușelele viorilor din care vom sorbi ritmic minunata sonată Tarator.

Militar

Soldat Castravete, drepți!  Ce stai, mă, acolo ca la bâlci?  Vrei să-ți jupoi pielea în fâșii, până rămâi vărgat în alb-verde?  Atunci poate o să priceapă și mintea ta cât o nucă cum se stă drepți și cum se poartă reglementar pe umeri cele două borcane de iaurt cu usturoi!  Dacă te mai prind că n-ai destulă apă în bidon, sau că umbli cu sare umedă și cu mărar veșted, intrii o săptămână la răcoare! Acolo o să ai timp să-ți faci ordine în rucsacul mânjit cu ulei de măsline și să prepari și tu un tarator ca lumea, care să-ți folosească în lupta corp la corp.  Ai înțeles, Castravete?

Pentru cei mici

Uite, mămicule, castravetele ăsta mare și gustos.  O să-l tocăm în bucățele mititele și o să punem pe el muuult iaurțel până o să facă paț!  Și-apoi?  Apoi punem niște apă – plici! – niște sare și frunzulițe subțirele de măraaaar, una înăuntru, alta afară, cum se nimerește.  Mămica îți mai dă și bucățele mici de usturoi și una, două, trei nuci-puci.  Hopa-hop…, uite că au intrat și ele.  Din uleiul tău de bebeluși, făcut din măsline drăguțe, poți să verși cât vrei.  Așa ne jucăm toată după masa cu mămica de-a taratorul.

Discurs funebru

Neîntrecutul, scumpul nostru Tarator nu mai este.  Era atât de fin, de ușor și de dietetic… De ce ne-a părăsit atât de curând?  I s-a terminat prea repede iaurtul? Sau nu mai avea apă?  Sau pur și simplu a murit de inimă rea, pentru că nu a mai suportat să fie ignorat de toți prietenii numai pentru că respirația lui amintea de cei doi căței de usturoi pe care i-a adoptat când mai era în viață?  Nu vom afla niciodată.  Dar ne va lipsi, credeți-mă, fraților și surorilor, și chiar mai mult îi va lipsi bucătăriei ușoare de vară.  Singura noastră consolare este că a primit la timp ultima împărtășanie și nucile i-au fost miruite cu uleiul de măsline.  De aceea avem speranța că dragul nostru Tarator își va găsi odihna de veci în groapa lui răcoroasă și modest împodobită cu flori de mărar, odihnă care, ca un Tarator autentic, și-a meritat-o din plin înainte de a fi consumat.

Mozart la Praga

Plin de entuziasm, Lorenzo da Ponte urcă cu pași mari treptele vilei Bertramka.  Ținea în mână prima versiune a libretului pentru următoarea creație a lui Wolfgang Amadeus: opera „Il iaurto di Tito”.  Lucrarea fusese comandată pentru încoronarea împăratului Leopold al II-lea, care trebuia să aibă loc în curând.  Mozart era încă în cămașă de noapte, dar deja de câteva ore stătea la clavecinul bogat împodobit cu figuri mitologice al Josephei Duschek, lucrând la acordurile finale ale uverturii.  Tocmai pusese pe hârtie ultimul taraton, când da Ponte intră ca o furtună.

– E gata! – spuse el gâfâind.  Am rezolvat și scena în care Titus îl iartă pe mizerabilul Nux care a vândut sare de contrabandă, ignorând monopolul imperial al sării.

Josepha, care tocmai se pregătea să ude mărarul și usturoiul din lădițele de pe pervazul ferestrei, lăsă din mână carafa cu apă și începu să studieze manuscrisul.

– Da, e perfect! – exclamă ea cu bucurie.  Dragul meu Lorenzo, e absolut genial cum ai pus în scenă cearta în jurul transportului castraveți livrați legiunii a XIX-a Taratorensis. Sunt sigură că Wofgang Amadeus îi va compune o muzică plină de efect.

Apoi adăugă: – Nu-i așa, dragul meu Wolferl?

Peter Biro

(traducere din limba germană Hava Oren)

— . —