Legătura istorică dintre stomatologia maghiară şi stomatologia din România secolului al XIX-lea și începutul secolului XX. 

Cu ceva timp în urmă, citeam în Baabel articolul doctorului Tiberiu Ezri despre unguri eminenţi.  https://baabel.ro/2021/12/eroi-adevarati-si-maghiari-temerari-ce-am-aflat-dintr-o-carte-despre-maghiari-eminenti/ Mi-a părut rău că printre aceştia nu figura şi numele lui József Árkövy, cel care a adus stomatologia modernă în Ungaria şi în estul Europei.

În secolul al XIX-lea, în Europa răsăriteană stomatologia încă nu era o specialitate medicală de sine stătătoare. Nu era o disciplină obligatorie pentru studenţii medicinişti, dar, ceea ce era şi mai grav, stomatologia era practicată de indivizi care nu aveau nicio pregătire medicală de bază. Ei făceau anestezii, mici intervenţii chirurgicale şi extracţii dentare, periclitând viaţa pacienţilor şi provocându-le, uneori, decesul.

Tehnicieni dentari şi chiar oameni fără nicio calificare făceau tratamente dentare prin tȃrguri sau alte locuri neadecvate, fără o minimă sterilizare a instrumentelor medicale.

În 1851 se năştea la Pesta, într-o familie de evrei maghiari din clasa mijlocie, József Arnstein (care avea să-şi schimbe numele în József Árkövy). Tatăl său a fost tehnician dentar. Tȃnărul Árkövy a urmat medicina, având preocupări ştiinţifice încă din facultate, când s-a ocupat de transplantul de germeni dentari la pisici.

La sfȃrşitul anului 1876 a plecat la Londra, unde se afla unul dintre cele mai importante centre de stomatologie modernă din Europa: London School of Dental Surgery. A studiat metodele moderne de tratament radicular şi obturaţiile de aur (inlay și onlay). A ţinut conferinţe la Şcoala Dentară din Londra, în special în domeniul embriologiei dentare. După o perioadă petrecută la acest institut prestigios a obţinut titlul de medic stomatolog, apoi şi-a continuat studiile la Paris.

În martie 1881 s-a întors în Ungaria, ţara sa de origine, a deschis un institut dentar purtând denumirea “Institutul Dentar Árkövy József”. Aici tratamentul dentar pentru săraci era gratuit.

Institutul lui Árkövy, unde se desfăşura şi o activitate ştiintifică, a contribuit la specializarea a 64 de medici stomatologi moderni. De altfel, Árkövy se străduia să introducă în învăţământul universitar maghiar cunoştintele ştiinţifice acumulate la Londra şi la Paris. Este ceea ce el numea: “stomatologia ştiinţifică”, bazată pe cunoştinţe profunde de anatomie, fiziologie şi fiziopatologie.

În plus, la Londra şi la Paris învăţase că există o legătură profundă între afecţiunile dinţilor, gingiilor şi ale cavităţii bucale în general, care pot influenţa sănătatea organismului. Árkövy voia să integreze stomatologia cu celelalte domenii ale medicinei, ca disciplină de studiu obligatorie pentru fiecare medicinist.

După îndelungi lupte birocratice, a reuşit să înfiinţeze Clinica de Stomatologie de la Budapesta, unde a primit titlul de profesor. Institutul creat de el a fost ataşat Facultăţii de Medicină. Cheltuielile erau mari, iar Árkövy a fost nevoit să acopere din buzunarul său o parte din cheltuielile clinicii.

Lucrarea sa Diagnostik der Zahnkrankheiten (Diagnosticul bolilor dentare) a constituit un manual important pentru studenţii din întreaga Europă.

S-a ocupat de obturaţiile de porţelan care erau atunci o premieră terapeutică în Europa. A redactat printre primele reviste de stomatologie, publicând cercetări din domeniul stomatologiei şi în reviste de specialitate din Germania, Marea Britanie și Ungaria.

Recunoaşterea internaţională a venit odată cu numirea sa ca preşedinte pe viaţă al Asociaţiei Internaţnale de Stomatologie.

József Árkövy a format o şcoală de stomatologie care a dat cinci profesori de renume, printre care se numără şi Armin Rothman (1860-1932), un nume asupra căruia voi reveni.

Intrigile şi luptele interne din cadrul Clinicii Stomatologice l-au determinat pe Árkövy să-şi înainteze cererea de pensionare şi să-şi părăsească locuinţa aflată chiar în incinta clinicii. S-a stins din viaţă în 1922.

Începuturile stomatologiei românești, cel puțin a celei din Transilvania, e strâns legată de școala de la Budapesta. Primul profesor de stomatologie numit la Budapesta, în 1844, a fost un stomatolog de origine română, născut la Lugoj: Nedelko Döme (Dimitrie Nedelcu,1811-1882).

Unul dintre studenţii lui Árkövy, profesorul Armin Rothman, directorul policlinicii dentare din capital Ungariei, l-a avut ca discipol pe Gheorghe Bilaşcu (1863-1926) care a devenit şef de lucrări. Talent deosebit, cu o manualitate de invidiat, a ajuns unul din cei mai cunoscuţi stomatologi din capitala maghiară, supranumit “regele dentiştilor”, fiind ani la rând stomatologul aristocraţiei budapestane.

După unirea Transilvaniei cu România, Bilaşcu – maramureşean născut la Petrova şi nutrind puternice sentimente patriotice – a răspuns chemării Senatului Universităţii din Cluj, unde a înfiinţat prima facultate de Stomatologie din România. Mai multe puteţi afla din articolul pe care l-am publicat în Baabel https://baabel.ro/2019/02/prof-bilascu-si-primele-femei-stomatolog-din-romania/

Tatăl meu, medicul stomatolog Zoltán Vass, i-a fost colaborator, preparator şi asistent.

În ultimul an am încercat să-i caut pe urmaşii profesorului Bilaşcu şi, spre bucuria mea, l-am găsit pe Ionel Bilaşco, strănepot de frate, căruia i-am trimis necrologul scris de tatăl meu la moartea marelui profesor. Familia nu avea cunoştinţă despre acest necrolog.

Clujul a avut o tradiţie importantă în domeniul învăţămȃntului stomatologic, începând de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX.

Printre pionierii stomatologiei clujene, din perioada cȃnd oraşul făcea parte din Imperiul Austro-Ungar, se detaşează figura profesorului Wilhelm Vajna care a inventat un instrument de extracţie dentară, “elevatorul Vajna”, folosit şi azi în chirurgia dentară din întreaga lume.

După cum observaţi, istoria stomatologiei din această parte a Europei s-a conectat cu istoria stomatologiei universale. 

Dr. Johanan Vass