Număr vizualizări 20 ori

Participând la Forumul România al Institutului Arnold și Leona Finkler pentru Cercetarea Holocaustului [1], am descoperit în cadrul Universităţii Bar Ilan existenţa Centrului Cultural Dahan[2], întemeiat în 1999 de soții Rahel și Aharon Dahan pentru păstrarea identității comunităților evreiești. Născuți în Israel, cei doi s-au cunoscut în timpul serviciului militar şi ulterior, în SUA, au făcut afaceri de succes în domeniul construcţiilor. În decursul anilor au susţinut activ şi generos educația, înființând atât în Israel, cât și în diaspora, instituții de învățământ menite să consolideze identitatea evreiască și să aducă tinerii mai aproape de moștenirea comunităților evreiești. Printre obiectivele Centrului Dahan se numără: modelarea experienței culturale evreiești, cercetări academice internaționale inovatoare pe tema comunităților evreiești, apropierea tinerilor din toate comunitățile evreiești și creșterea gradului de conștientizare a culturii comunitare sefarde și orientale.

O dată la câţiva ani, centrul organizează câte o conferinţă dedicată diferitelor comunităţi de evrei aflate astăzi în Israel. În 9 noiembrie 2025 a avut loc conferința „Evreii din România – Istorie, Identitate și Cultură”. S-au propus câteva teme generale din care mi-am putut alege subiectul prezentării. În cadrul temei „Educația evreiască în România de-a lungul generațiilor: instituții, metode și provocări” am ales subiectul „Fondarea unor principii de educaţie evreiască pentru tânăra generaţie de evrei bucureşteni”. Mi se părea un subiect nu numai important, ci și neglijat.

În copilărie, educaţia mea evreiască a fost prea puţin cultivată, iar în anii ’60-’70, atunci când Moses Rosen, rabinul şef al Comunităţii Evreilor din România, a organizat cursuri de iudaistică pentru tinerii evrei bucureşteni, am fost curioasă şi implicată. Participând timp de câţiva ani la aceste cursuri, am înţeles o serie de noţiuni și idei pe care nu le cunoşteam. Pentru a-mi pregăti prezentarea, am petrecut câteva zile la Bucureşti, la CSIER (Centrul pentru Studiul Istoriei Evreilor din România), condus de istoricul Adrian Cioflâncă.

Scopul rabinului Rosen a fost de a aduce educația evreiască în rândurile tinerilor bucureșteni şi de a le spori interesul pentru iudaism în vederea unei viitoare emigrări. Am făcut și eu parte din această comunitate până când am emigrat în Israel, singură, în septembrie 1975.

Viața acestei comunități în perioada postbelică s-a desfăşurat sub conducerea rabinului Moses Rosen. [3] Puțini oameni au fost atât de admirați, dar și atât de criticați, atât de temuți dar și atât de respectați, precum rabinul Rosen. Avea opinii de stânga – nu era comunist, cum susțin unii, doar simpatizant al stângii. A fost numit rabin șef în 1948, în locul rabinului Alexandru Şafran [4] care părăsise România în 1947. [5] „Eminența Sa, Rabinul Șef Dr. Moses Rosen” era un intelectual de înaltă cultură, a cărui personalitate, mai ales în interacțiunile cu Securitatea, este descrisă în cartea Ancăi Tudorancea Acțiunea „Credinciosul” [6].

Dacă după al Doilea Război Mondial numărul evreilor din România scăzuse semnificativ şi a continuat sî scadă tot mai mult în urma valurilor succesive de emigrare. Prin urmare, „Securitatea a început să considere că activitatea lui Rosen își pierdea din importanță. În nota de audiență a rabinului șef Moses Rosen către viceprim-ministrul Emil Bodnăraș, din 6 august 1971, acesta din urmă a încercat să reducă importanța Federației Comunităților Evreiești prin schimbarea numelui acesteia, astfel încât să devină o instituție a evreilor religioși”. [7]

În ciuda acestei atitudini, cu mult anterioară perioadei la care mă voi referi, o scurtă privire asupra atmosferei din România spre sfârșitul anilor ’60, după preluarea puterii de către Ceaușescu, ne amintește de o adiere de deschidere și chiar liberalizare în raport cu trecutul.

Între 1966 și 1975, când eram elevă și apoi studentă la București, rabinul Moses Rosen a luat binecuvântata inițiativă de a organiza cursuri de iudaistică atât în capitală, cât și în alte orașe mari. Oricât de ciudat ar părea, tocmai când România, sub conducerea lui Nicolae Ceaușescu, se îndrepta spre un tip de comunism naționalist, comunitatea evreiască a câștigat unele libertăți. Atât la București, cât și în alte orașe, comunitatea evreiască a devenit un loc de întâlnire pentru tinerii evrei, dornici să-și cunoască mai bine rădăcinile. Cu timpul, aceste activități au luat amploare, atrăgând un număr tot mai mare de tineri evrei.

Probabil prin legăturile sale directe cu Statul Israel, lui Rosen i s-a permis să desfășoare o activitate educațională în rândul tinerilor evrei.

După masa oferită cu ocazia sărbătorii de Pesach 1969, rabinul Rosen a organizat un eveniment comemorativ în cinstea celei de-a 25-a aniversări a Revoltei din Ghetoul Varșoviei, la care a invitat 70-80 de tineri și i-a întrebat ce subiecte i-ar interesa. Cei mai mulți erau atrași de literatura evreiască și de limba ebraică.

Rabinul Rosen avea, desigur, aprobarea Securității – reprezentanții acesteia urmau să fie prezenți la Templul Coral, unde avea să se desfășoare programul care a început în toamna anului 1969, imediat după sărbătorile evreiești.

„Cursurile de Talmud-Torah din București au fost reluate pe 3 septembrie 1969. Eminența Sa Rabinul Șef Dr. Moses Rosen le-a vorbit studenților despre Roș Hașana – Anul Nou evreiesc – și a subliniat importanța învățării limbii sfinte, istoria mozaismului și despre literatura ebraică veche și nouă. Studenții au participat cu regularitate la cursurile din cadrul programului, la Templul Coral și în centrul comunitar.”[8]

Pentru activitatea amplă, desfășurată de Comunitatea Evreiască, s-a folosit numele de Talmud-Torah. Presupun că a fost una dintre ideile strategice ale rabinului Rosen, ca să arate că România oferă libertate religioasă cetățenilor săi evrei. Activitatea de Talmud-Torah cuprindea în primul rând lecții de heder, pentru catehizarea copiilor preșcolari, apoi lecții de limba ebraică, cor de tineret condus de Haim Schwarzman [9] și celebrarea în grup a sărbătorilor evreiești la restaurantul ritual. În plus se țineau săptămânal cursuri de istorie, literatură și discuții despre semnificația simbolismului religios evreiesc. 

Aşadar, în perioada 1969 – 1975, mulţi tineri participau la acele activități benefice, care le ofereau o socializare într-un mediu evreiesc. După cum se vede în tabel, numărul participanților și al instructorilor era impresionant.

Cel puțin în București, comunitatea evreiască a devenit o „pepinieră” pentru tinerii evrei. Mai târziu, mulți dintre ei au emigrat, majoritatea în Israel.

Principala sursă de informare asupra acestor activități este Revista Cultului Mozaic, publicată bilunar de Federația Comunităților Evreiești din România. În 1995, numele revistei a fost schimbat în Realitatea evreiască. [10] Din inițiativa rabinului șef, Moses Rosen, și a consiliului rabinic superior, această revistă a apărut începând din octombrie 1956. Cea mai mare parte a textului era în limba română, dar ea includea și 2-3 pagini în idiș și ebraică. Se adresa evreilor din întreaga țară. Articolele acopereau o gamă eclectică de subiecte, cu abordări tradiționale, contemporane și abstracte. Varietatea era uimitoare, având în vedere perioada publicării. Merită spus că propaganda pentru regimul din România era limitată. În fiecare număr exista o singură pagină care făcea o relatare succintă a ultimelor realizări ale României.

Redactorul șef era Victor Rusu. [11] Mi-l amintesc foarte bine. Era un bărbat slab, de înălțime medie, cu o înfățișare plăcută, zâmbitoare. Felul său de a vorbi era de-a dreptul fascinant, datorită culturii sale ample, varietății subiectelor pe care le aborda. Avea o anumită modestie, o ușoară jenă, poate timiditate atunci când se afla în fața publicului. Sufletul său părea să ascundă ceva, cu siguranță nu era răsplătit pe măsura capacității sale intelectuale, iar modestia era cu siguranță una dintre trăsăturile sale cele mai evidente.

Iată câteva din temele prelegerilor despre iudaism ținute la acea vreme la București:

– Istoria comunităților evreiești din România, personalități evreiești

– Știri despre Israel și despre evreii din diaspora, traduceri din idiș și literatură rabinică.

– Semnificațiile sărbătorilor evreiești: Sukkot – Bucurie în spirit iudaic, Hanuka – Evocarea eroismului spiritual, Purim – Veselie, Pesach – Sărbătoarea îndestulării.

– Prezentări ale unor comunități evreiești: Grecia, Suedia, Jamaica, Calcutta, Franța, Tanger, Skopje, Cipru, Australia, Mallorca, Istanbul, Marea Caraibelor

– HaSefer (Cartea) – Biblia ebraică, motiv al existenței noastre

– Şalom (Pace) – o aspirație milenară.

La București, în fiecare duminică dimineață, la ora 9, rabinul Moses Rosen obișnuia să vorbească despre pericopa săptămânii, explicând principalele rugăciuni și tradiții mozaice.

Daniel Segal a vorbit despre „Baal Shem Tov, inițiatorul hasidismului”, nu doar la București, ci și la Oradea, Galați / Brăila și Iași. În anii ’70 s-au ținut prelegeri și la Cluj și Timişoara.

Datele care urmează se referă la activităţile comunităţii din Timişoara şi le-am primit prin bunăvoinţa familiei Ezri. Ele provin dintr-un fragment al ziarului Uj Kelet [14] care a aparținut inginerului Teodor Feldman, tatăl lui Erzsi Ezri. Acesta a păstrat cu grijă toate documente, incusiv cele legate de lagărul Theresienstadt, unde a fost deportat, ducând mai departe memoria Holocaustului. Colecția sa a fost donată de familie Institutului Yad Vashem.

– Ernest Neumann, rabinul șef al Timişoarei: „Semnificaţia lui Moise”

– Otto Rappaport, directorul Teatrului Maghiar de Stat din Cluj: „Iudaismul și esența umanistă a iudaismului”

– Dr. Rubin Schaffer, medic pediatru arădean: „Personaje biblice în publicațiile lui Thomas Mann”

– Dr. Mauriciu Schlossberg: „Manuscrisele de la Marea Moartă”

– Prof. Marin Viliam: „Contribuția evreilor la istoria Banatului”

– Prof. univ. Ervin Ditrói, critic de artă: „Arta lui Marc Chagall”

– Ing. Adrian Steinberger: „Istorici evrei”

– Ing. György Szekely: „Contribuția evreilor la dezvoltarea științelor moderne”

– Dr. Ernest Goldberger: „Umanismul evreiesc în medicină”

În cursul anului 1971, prelegerile de iudaism s-au mutat de la Templul Coral la Restaurantul Ritual de pe strada Popa Soare.

Eram şi eu printre tinerii care participau la prelegeri. Pentru majoritatea lor, care erau la sfârșitul liceului sau la facultate, aceste întâlniri nu erau numai o sursă cunoştinţe, ci au determinat chiar o apropiere de originea lor religioasă. Astfel se lăsau purtați pe aripile unui vis spre alte lumi, unde marea lor majoritate a și ajuns în anii următori.

Dr. Veronica Rozenberg, Haifa, 2/11/2025

Note:

[1] The Arnold and Leona Finkler Institute of Holocaust Research – Bar-Ilan University https://jewish-faculty.biu.ac.il/InstituteOfHolocaustHomePage

[2] https://dahancenter.co.il/ (în limba ebraică)

[3] Moses Rosen (1912 – 1994) a fost rabinul șef al evreimii române între 1948 – 1994, precum și președintele Federației Comunităților Evreiești din România între 1964 – 1994.

[4] Alexandru Şafran (1910 – 2006) https://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_%C8%98afran Ca șef-rabin al României a intervenit pe lângă autoritățile guvernului fascist al lui Ion Antonescu și, într-un mod neașteptat, a reușit să salveze o parte din evreii din fostul regat.

[5] Minorităţi Etno-culturale. Mărturii Documentare, Evreii din România (1945-1965), sub redacţia A. Andreescu, L. Nastasă-Kovács și A. Varga. Introducerea semnată de Liviu Rotman.

[6] Anca Tudorancea, Acțiunea „Credinciosul”, Hasefer, 2008, p.14, în cotinuare.

[7] Ibid. p.14.

[8] Revista Cultului Mozaic, nr. 214, 15 septembrie 1969 – p. 4 sub titlul “Informaţii”.

[9] https://www.wikidata.org/wiki/Q89349525 .

[10] https://www.jewishfed.ro/index.php/publicatii-mainmenu-123/87-realitatea-evreiasca

[11] Mirjam Bercovici (1923-2025), https://baabel.ro/2017/07/victor-rusu-un-ziarist-evreu-din-botosani-prea-putin-cunoscut/

[12] Dunajecz László, Új Kelet, apărut în Israel în 12/06/1970, în limba maghiară.

Sursele ilustraţiilor:

1 https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Templul_Coral_01.jpg MM, Public domain, via Wikimedia Commons, cu prelucrare digitală.

 2 – https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Moses_Rosen_1971.jpg Unknown author, Public domain, via Wikimedia Commons

3. Photo credit V.R. Revista Cultului Mozaic, 15/5/1972, Arhivele CSIER, București

4. Photo credit V.R. Anca Tudorancea, Acțiunea „Credinciosul”, Hasefer, 2008. pp. 185-186

5. Photo credit V.R. Revista Cultului Mozaic, 15/12/1969, Arhivele CSIER, București.

6. Din colecția personală, Hava Oren